Relația jurnalism – activism civic. Dezbatere Context.ro, News&Spice, PressOne.ro, Politică la Minut și Activewatch. Liana Ganea: Noi toți căutăm adevărul. În schimb, scopurile noastre nu sunt similare.

Evenimentul a fost găzduit de Londohome, unde jurnaliști, experți din ONG-uri, cadre universitare și studenți au participat și au dezbătut starea actuală a jurnalismului independent și colaborarea dintre jurnaliști și activiști. 

Tema centrală a fost colaborarea dintre jurnaliști, activiști și experți din diverse domenii în contextul dezvoltării tehnologice, stabilirea unei granițe dintre activism și jurnalism care să respecte codurile etice ale celor două profesii. 

În cadrul dezbaterii “No Democracy Without Journalism”, Attila Biro, cofondator Context.ro, a explicat o parte dintre practicile redacției în ceea ce privește colaborarea cu societatea civilă și experții: La Context facem acest mix între jurnaliști și diverși oameni, diverși experți, activiști, experți din zona drepturilor omului, oameni din tech. Și de aceea, o să explic de ce am făcut dezbaterea asta: una din dorințele noastre este să avem mai multă comunicare între zona jurnalismului și alte zone. Acest fapt s-a dovedit cu atât mai util în contextul electoral, întrucât combaterea dezinformării și scoaterea la iveală a mesajelor cu conținut nedemocratic necesită înțelegerea evoluției tehnologice și, adesea, utilizarea noilor instrumente ca piloni în investigații. Exemple constituie documentările realizate de Context.ro pe subiectul alegerilor prezidențiale și al dezinformărilor realizate de parlamentari. 

Ne-am propus să dezvoltăm tehnologie pentru jurnaliști și facem asta împreună cu dezvoltatori: sunt oameni care sunt activi civic folosind tehnologia. Acum două săptămâni am avut și un hackathon unde 40 de dezvoltatori au lucrat cu jurnaliști pentru a dezvolta tehnologie pentru jurnalism. Este un dialog (…) Și aici vedem cumva calea de colaborare între jurnalism și diverși experți din societatea civilă, a mai precizat Attila Biro. Aflați aici mai multe despre hackathonul la care a participat și redacția Context.ro. 

Colaborarea cu societatea civilă poate deveni subiect de controversă atunci când însuși jurnalismul este confundat cu practicile activiste. Pentru Liana Ganea, președinte Activewatch, diferența dintre activiști și jurnaliști derivă din rolul pe care îl are fiecare în societate, chiar dacă valorile împărtășite de cele două grupuri coincid de cele mai multe ori. Noi toți căutăm adevărul. Mulți dintre noi luptăm împotriva discriminării. Respectăm egalitatea în drepturi, respectăm drepturile omului. Deci, valorile noastre sunt similare. În schimb, scopurile noastre nu sunt similare, pentru că scopurile jurnalistice sunt scopuri de informare. Jurnalistul are o relație directă cu publicul său. Este primul principiu jurnalistic. Jurnalistul scrie pentru publicul său. Dar, pentru ca relația aceasta de încredere între jurnalist și public să funcționeze, publicul nu trebuie să-l vadă pe jurnalist ca fiind un activist. Pe când, atunci când jurnalistul se uită la mine ca activist, o să vadă un om care trece și la acțiune, a declarat Liana Ganea în cadrul dezbaterii.

Attila Biro & Emilia Şercan

Emilia Şercan (PressOne) a explicat că, deşi jurnalismul este perceput de cele mai multe ori drept o activitate obiectivă şi așa cum trebuie să fie, există anumite forme de jurnalism care pot trece drept activism social. Spre exemplificare, Emilia Şercan a propus jurnalismul de mediu, care poate fi perceput ca o formă de activism atunci când prezintă proiecte care afectează schimbările climatice (…) sau jurnalismul social, acolo unde vorbim despre grupuri vulnerabile care nu au niciodată o voce, pe care, de regulă, presa mainstream le ignoră. În privinţa jurnalismului de investigaţie, redacţii precum Context.ro trasează această graniţă în normele etice după  care se ghidează organizaţia, aşa cum a explicat Attila Biro: când ne-am conceput codul nostru etic (…) a fost o dezbatere foarte interesantă în redacție, unde am ajuns şi la partea asta de activism. Și întrebarea a fost exact asta: ce facem noi? Facem activism? Dacă da, în ce formă? Și dacă o să vă uitați, în codul nostru de etică, noi spunem “facem activism, dar cu o excepție: facem activism doar atunci când vine vorba de profesia noastră”. Și ne limităm la asta. O să mergem la toate protestele care au legătură cu jurnaliștii. În schimb, (codul nostru) spune foarte clar că nu facem alt tip de activism.

Odată cu dezvoltarea rețelelor sociale, se dezvoltă și o zonă nouă aflată chiar la granița dintre jurnalism și activism, fără a se identifica întru totul cu vreo categorie. Vlad Adamescu și Răzvan Petri, cofondatorii Politica la Minut, au evidențiat dificultățile care vin odată cu încercarea lor de a se “autodefini”: Noi nu suntem jurnaliști, nu suntem nici activiști. Avem elemente din amândouă: pe de o parte, informăm urmăritorii noștri cu privire la ce se întâmplă în politica românească, ce se întâmplă în politica europeană, într-o manieră obiectivă, imparțială, adică nu favorizăm un partid sau un candidat peste altul, dar în același timp suntem partizanii unor valori pe care ni le-am asumat. În același timp, mi se pare că avem și o responsabilitate socială care a devenit din ce în ce mai acută, a declarat Vlad Adamescu. Responsabilitatea socială derivă, așa cum a evidențiat Răzvan Petri, din tabuul care înconjoară încă în societatea românească subiectul politicii, fie că este vorba de mediul școlar, universitar sau cel familial: Ca să scăpăm de acest tabu care înconjoară discuțiile despre politică, am început și noi să fim mai deschiși la păreri sau la argumente care sunt partizane altor valori, dar întotdeauna păstrăm o serie de criterii, aducem literatură academică în discuție, aducem argumente de la alți oameni care știu mai bine decât noi, care au o înțelegere mai profundă asupra unui subiect. Conținutul este explicativ uneori, alteori este pur și simplu muncă academică de cercetare pe care apoi o postăm pe pagină.

Răzvan Petri a explicat alegerea pe care au făcut-o de a renunța, temporar, la poziția lor obiectivă și de a acționa, în contextul alegerilor prezidențiale, mai degrabă ca activiști decât ca jurnaliști: Când am simțit că suntem în pericolul de a derapa și de a ajunge într-un punct foarte nasol pentru democrația noastră, am luat decizia de a face ceva ce am promis că nu o să facem, dar ne-am încălcat promisiunea pentru un endorsement mai mult sau mai puțin direct al unui candidat care însemna democrația.

Răzvan Petri, Politică la minut

Cu toate acestea, în contextul unui atac la adresa democrației, jurnaliștii pot face apel la alte resurse care să nu presupună susținerea unui candidat, ci informarea corespunzătoare, obiectivă, a publicului. Constituția nu are bias politic. În cazul ăsta, noi, când vedem că există un backslide democratic, alocăm mai multe resurse să scriem despre ce se întâmplă. Nu o să facem niciodată endorsement pentru un candidat, pentru un politician. Dar, dacă vedem că e un personaj politic care vrea să ne ducă în dictatură, o să scriem asta, ceea ce nu mi se pare că e politic, a precizat Attila Biro, cofondator Context.ro. 

Discuția a atins, în mod inevitabil, și relația dintre jurnalism și democrație, precum și la ceea ce presa independentă dezvăluie publicului care dorește să fie informat. Bianca Oanea a atras atenția, în cadrul dezbaterii, asupra muncii de cercetare desfășurate de către Cristian Andrei, care a fost primul care a avut încăpățânarea să scrie despre finanțare. Fenomenul nu este nou. El a început acum multă vreme, iar Cristian Andrei a scris (…) și scrie în continuare. E un om încăpățânat, un om care face diferența. Și aș vrea să mai spun un alt nume și o altă publicație: fotografa Andreea Câmpreanu, iarăși un nume care e insuficient cunoscut în România, este fotoreporter, e freelancer, dar lucrează pentru cele mai mari publicații din lume. A strâns bani și s-a dus după Horațiu Potra în Congo. 

Emilia Şercan a făcut referire la o serie de nereguli în funcţionarea sistemului public, descoperite în cariera sa de jurnalist de investigaţie: în primul rând, n-aș fi aflat nici cât de mult plagiază politicienii dacă nu m-aș fi ocupat de subiectul acesta, dar n-aș fi aflat multe alte lucruri pe care le-am investigat în trecut. 

Vlad Adamescu și Răzvan Petri au studiat Științe Politice în Londra, prilej cu care au descoperit presa independentă drept o resursă academică, dar și un mijloc de a răspunde la întrebări și curiozități cu privire la tot ce înseamnă sistem, stat și banii publici: Fără jurnalismul de investigație și fără jurnalism în general, nu aș fi înțeles cum arată și cum funcționează sistemul cu S mare în România. Pentru că am tot auzit și tot auzim aceste două categorii, sistem, antisistem și toată lumea este antisistem acum. Fără jurnalismul respectiv de investigație, nu aș fi putut niciodată să ilustrez totul într-o manieră care să fie inteligibilă și pentru profii noștri (…) care erau foarte fascinați de cum a evoluat sistemul nostru de partid în ultimii 35 de ani, a mărturisit Vlad Adamescu, iar Răzvan Petri a descoperit presa independentă pe parcursul cercetărilor sale academice: fără presă, practic, nici cei care fac activism, cei care cercetează din punct de vedere științific, politologii sau sociologii n-ar putea să înțeleagă fenomenele și cum se manifestă ele în realitate și on the ground, să spun așa.

Liana Ganea a introdus o nouă perspectivă, şi anume cea a expunerii unor subiecte de interes social. Adesea, încălcările drepturilor omului ajung să fie (chiar dacă uneori doar parţial) corectate atunci când sunt expuse prin intermediul presei de investigaţie, publicului larg: pe lângă faptul că jurnaliştii expun aceste mari teme ale corupţiei şi aşa mai departe, jurnaliştii vorbesc şi despre subiecte aparent minore, cum ar fi încălcările drepturilor omului ale unor persoane individuale, și sunt multe povești de genul ăsta pe care cred că le-ar citi cu toții  și care sunt extrem de semnificative. Poate nu se califică neapărat la un jurnalism de investigație foarte complex, dar, de fapt, de multe ori, poveștile astea au multă cercetare în spate. Ca să dăm un exemplu care mi-a picat sub ochi recent, cazul Burnei, de exemplu, unde jurnaliștii au scris, au expus o situație și victimele, până la urmă, au primit puțină reparație pentru ceea ce s-a întâmplat, iar medicul este în continuare activ.

Dezbaterea de marți este o continuare a eforturilor făcute de Context.ro în cadrul proiectului S-Info în care jurnalismul de investigație a intrat în dialog cu activismul civic. În cadrul acestui proiect a fost conceput și un manual de interacțiune între jurnaliști și experții din societatea civilă pe care îl puteți lectura aici.