Stabilitatea şi previzibilitatea trebuie să se întoarcă în sistemul judiciar, afirmă Laura Codruţa Kovesi într-un interviu acordat Context.ro: “Dacă nu este corect cum se calculează pensia, foarte bine, schimbați modul de calcul. Dacă nu este corect că iese la pensie prea devreme, foarte bine, schimbați modul de calcul, dar această discuție trebuie o dată rezolvată”.

Actuala şefă a Parchetului European crede că este o decizie personală când cineva decide să iasă la pensie, iar “dacă legea nu e bună, ea trebuie schimbată”.

“Eu îmi amintesc, când am intrat în sistemul de procuratură, toată lumea știa că după 25 de ani poți să ieși la pensie, dacă vrei. Ani de zile nu s-a gândit nimeni să iasă la pensie, pentru că era stabilitate, era predictibilitate”, a mai afirmat Kovesi.

Curtea Constituțională a amânat pentru 20 octombrie discutarea sesizării înaintate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind modificările care vizează pensiile magistraților, motivând că este o tentativă “de a slăbi independenţa justiţiei şi statutul constituţional al magistraturii” şi că legea ar încălca “nu mai puţin” de 37 de decizii obligatorii ale Curţii Constituţionale şi numeroase principii fundamentale ale statului de drept.

Vezi și primele două părţi ale interviului: 

• EXCLUSIV Laura Codruța Kovesi: “Noul trend: Crima organizată chineză / Fraudele cu TVA și vamală sunt un fenomen extrem de periculos, de securitate internă / Au fost tolerate ani de zile / Infractorii investesc inclusiv în campanii electorale”
• EXCLUSIV Șefa Parchetului European: N-am primit nicio sesizare despre Portul Constanța, absolut nicio informație despre infracțiuni vamale / Autorităților nu le pasă sau nu vor să detecteze fraudele cu TVA

Principalele declaraţii:

– Nu cred că pentru a combate mai eficient evaziunea fiscală sau frauda cu TVA trebuie să reformezi foarte multe lucruri sau legislație. Nu trebuie să reinventezi nimic, trebuie doar să te așezi la masă, să stabilești niște priorități. 

– Ce am constatat atunci (în perioada 2009-2010, când era Procuror General n.red.) și probabil că se întâmplă și acum, instituțiile nu colaborau între ele, nu stăteau de vorbă, nu stăteau la aceeași masă, fiecare avea criterii de eficiență diferite.

– Cred că sunt oameni buni în sistem cărora le-ar plăcea să investigheze aceste tipuri de fraude, dar trebuie cineva să le dea direcția și să le dea informații. 

– E o decizie personală când cineva decide să iasă la pensie. E o decizie personală pe care nimeni n-ar trebui s-o comenteze. Dacă legea nu este bună, ea trebuie să fie schimbată.

– Eu îmi amintesc, când am intrat în sistemul de procuratură, toată lumea știa că după 25 de ani poți să ieși la pensie, dacă vrei. Ani de zile nu s-a gândit nimeni să iasă la pensie, pentru că era stabilitate, era predictibilitate.

– Dar eu, de-a lungul carierei mele, asta am văzut: în momentul în care în fiecare an erau discuții ba cum se calculează pensia, ba la ce vârstă se iasă magistrații la pensie, atunci au început toate mișcările acestea în sistem.

– Dacă nu este corect cum se calculează pensia, foarte bine, schimbați modul de calcul. Dacă nu este corect că iese la pensie prea devreme, foarte bine, schimbați modul de calcul, dar această discuție trebuie o dată rezolvată și stabilitatea și previzibilitatea în sistem trebuie să se întoarcă.

Reporter: Ați amintit de perioada în care ați fost procuror și ați condus pachetele din România. Cumva, acum suntem într-o situație similară cu perioada 2009-2010 și erați procuror general și îmi amintesc că în 2011, la bilanț, ați arătat că într-un an de zile numărul de dosare pe evaziune a crescut cu 125%. Ce s-a întâmplat atunci, adică care a fost discuția și directiva și de ce a fost nevoie să creșteți atât de mult numărul acestor dosare de evaziune? 

Laura Codruţa Kovesi: Exact cum am spus și acum, a fost o perioadă în care infracțiunile economico-financiare au fost considerate ca nefiind importante. Și atunci era o criză financiară, și atunci se vorbea de tăierea salariilor și am vrut să contribuim într-un fel la rezolvarea acestei probleme. Ce am constatat atunci și probabil că se întâmplă și acum, instituțiile nu colaborau între ele, nu stăteau de vorbă, nu stăteau la aceeași masă, fiecare avea criterii de eficiență diferite. Am constatat în una din numeroasele mele vizite în teritoriu, cum le spuneam, procurorul șef nu se cunoștea cu șeful de la ANAF, nu vorbea cu șeful de la vamă, nu vorbeau instituțiile între ele, nu schimbau informații, nu se întâmpla nimic. Și la acel moment a fost nu doar haideți să zicem decizia mea, cred că a fost un efort colectiv, cu ministru de finanțe, cu ministrul de interne, toată lumea, s-a discutat, s-au așezat toate instituțiile la masă și în fiecare județ au făcut aceste comitete interinstituționale în care trebuia să se întâlnească regulat, să schimbe informații, toți aveam aceleași criterii de evaluare. 

Haideți să vă dau un exemplu, tot din activitatea anterioară, era vorba de combaterea infracționalității economico-financiare. Îmi amintesc, înainte de a fi procuror general, erau acele infracțiuni cu lipsa la măsurătoare, mergeau polițiști în bar, comandau 50 ml de alcool, măsurau, vedeau că erau patruzeci și șapte, dosar penal și puneau, cum le ziceam noi, un băț și avea o statistică că au luptat cu infracționalitatea economico-financiară. La acel moment, acest lucru am vrut să schimbăm, exact cum v-am spus, cu chioșcurile de pufuleți și de înghețată și firmele mici care încercau să supraviețuiască. Și avem firmele mari cu milioane de euro venituri, pe care nu le controla nimeni. Aceasta a fost situația la momentul respectiv și procurorii au fost evaluați după numărul de dosare care se făceau pe acest lucru, după numărul de sechestre care se aplicau, adică puțin criteriile de eficiență și prioritățile în activitate au fost stabilite diferit. A fost doar o măsură organizatorică și administrativă care s-a luat în același moment de toate instituțiile, pentru că toată lumea a vrut același lucru. Dacă fiecare stă în biroul lui și nu vorbește cu nimeni, e foarte greu să obții rezultate. 

Rep: Și care a fost atunci impactul? 

LCK: A fost destul de mare, pentru că dacă ne uităm pe statistici, numărul de dosare a crescut foarte mult, s-au recuperat și foarte multe prejudicii. Știu că nivelul măsurilor asigurătorii în Ministerul Public a fost relativ ridicat, nu știu ce se întâmplă în acest moment. Sincer, eu văd doar în relația cu Parchetul European, poate celelalte parchete lucrează la fel de bine și au rezultate bune în lupta cu evaziunea, nu știu. 

Rep: Știm că atunci când te lupți cu corupția și când e vorba și de bani, cum sunt aceste dosare legate de fraude, vin și presiuni. Când ați început să creșteți, să puneți dumneavoastră de la Parchetul General presiune pe zona asta, ați simțit represalii în momentul ăla? 

LCK: Cumva din sistem a fost așa, ca o gură de aer, practic toată lumea voia să contribuie pentru că toată lumea vedea ce se întâmplă, dar nu, n-au fost presiuni. 

Rep: Adică ce resimțeați și dumneavoastră atunci din partea societății?

LCK: Știți cum, mai ales în orașele mici, toată lumea știa cum merge treaba, adică plăteai o șpagă aici și acolo și nu mai plăteai nicio amendă, nu-ți mai verifica nimeni taxele. Rambursarea cu TVA era o problemă extraordinară, pentru că erau acele firme create în mod ilegal cu firme fantomă, da, care atunci când trebuiau să plătească TVA-ul dispăreau. Erau acele rambursări ilicite de TVA. Deci cumva lumea în sistem știa ce se întâmplă și cred că fiecare și-a făcut treaba la momentul respectiv. N-au fost presiuni, haideți să zicem, la fel cum au fost atunci când investigai fapte de corupție și erau implicate persoane nu știu eu, mai bogate sau care aveau o anumită poziție în stat. Cred că a fost o efervescență a sistemului, în general a instituțiilor publice, nu doar Parchetul, pentru că și poliția a pus umărul, și ANAF a pus umărul. Și vama a pus umărul. Poate vă mai amintiți în perioada respectivă au fost și acele dosare cu infracțiunile de corupție în zonele de frontieră, în special pe frontiera de est. Dosarele de contrabandă. Cred că a fost un exemplu că se poate. Atunci când se vrea, se poate face. Nu este să reinventezi nimic, este doar să te așezi la masa, să stabilești niște priorități… Nu cred că pentru a combate mai eficient evaziunea fiscală sau frauda cu TVA trebuie să reformezi foarte multe lucruri sau legislație. 

Și de fapt asta e experiența mea după atâția ani în sistemul de procuratură. Nu întotdeauna ceea ce faci trebuie să fie legat neapărat de o legislație perfectă, de resurse perfecte, organizarea perfectă. Foarte multe dintre lucruri depind de cum fiecare își face treaba acolo unde este. Dacă fiecare își face treaba acolo unde este, aceste lucruri nu ar trebui să se întâmple. 

Rep: Când erați acolo la Parchetul General, în perioada aceea în care spuneați că era efervescență, în mintea dumneavoastră la ce vă gândeați? Care era perspectiva dumneavoastră față de cetățean? Presupun că mergeați la Sibiu, vă întâlneați cu prieteni, care era discuția în momentul ăla? 

LCK: Păi, cred că ceea ce toată lumea vrea, totuși, astea erau venituri la bugetul de stat. Deși noi voiam buget mai mare, toată lumea voia salarii bune. Deci toată chestiunea era cum să contribuim și noi ca veniturile la bugetul de stat să crească și să eviți aceste fraude. A mai existat o problemă la momentul respectiv: specializarea în sistem. Erau foarte puțini procurori care erau specializați pe acest domeniu. De aceea la momentul respectiv am avut foarte multe, haideți să spunem discuții cu Institutul Național al Magistraturii. Au fost specializați procurorii, judecătorii, poliția la fel a făcut specializare, s-au început să se facă training-uri comune cu cei de la ANAF și asta era o problemă. Nu foarte multă lume știa cum trebuie identificate, cum trebuiesc investigate aceste tipuri de cauze. Am creat ghiduri de bune practice, când ai o sesizare pe evaziune fiscală, ăștia sunt pașii pe care trebuie să-i urmărești în cursul investigației. 

Sunt foarte multe ghiduri pe care la momentul respectiv noi le-am creat pentru ca și procurorii noi care veneau în sistem să aibă cât de cât o idee cum se fac aceste lucruri. Sigur că este un efort, te scoate din zona de confort pe care o ai, dar până la urmă nu faci decât să-ți faci treaba, pentru că de asta ești plătit și contribui la ceva mult mai important. Dacă ești genul de procuror care doar vrei să completezi template-uri și să dai clasări în dosare unde toate lucrurile sunt clare, sigur, e altceva, dar la momentul respectiv au fost foarte mulți colegi care au ales să fie specializați pe acest domeniu și cărora le-a plăcut să lucreze. 

În acea perioadă și DNA, și DIICOT aveau competență pentru acest dip de infracțiune și știu că la momentul respectiv și în DNA, și în DIICOT se lucra foarte mult pe aceste tipuri de infracțiuni și erau procurori specializați, erau polițiști specializați. Deci cumva a fost un efort colectiv. Cred că sunt oameni buni în sistem care, cu siguranță, le-ar plăcea să investigheze aceste tipuri de fraude, dar trebuie cineva să le dea direcția și să le dea informații. 

Rep: Dar unii au și plecat din sistem, s-au pensionat și vedem că este o discuție pe pensionare, la o vârstă când ești destul de în formă. Dumneavoastră cum ați văzut din afară faptul că în România s-a decis că poți să pleci foarte devreme din Parchet, din magistratură? Vi s-a părut o idee bună ca să se deschidă această ușă către procurorii foarte bine specializați? 

LCK: E o decizie personală când cineva decide să iasă la pensie. E o decizie personală pe care nimeni n-ar trebui s-o comenteze. Dacă legea nu este bună, ea trebuie să fie schimbată. Eu îmi amintesc, când am intrat în sistemul de procuratură, toată lumea știa că după 25 de ani poți să ieși la pensie, dacă vrei. Ani de zile nu s-a gândit nimeni să iasă la pensie, pentru că era stabilitate, era predictibilitate. Când eram procuror general am avut foarte multe situații în care colegii care îndeplineau 65 de ani făceau cerere să mai rămână încă în funcție și, la momentul respectiv, Consiliul Superior al Magistraturii trebuia să aprobe anual și erau foarte mulți colegi, aveau 65 de ani și voiau să rămână în sistem. În ultimii ani, în fiecare an au fost discuții despre hai să tăiem pensiile magistraților. 

Sigur că oamenii care se apropie de pensie, este un drept al lor pe care pot să și-l exercite. Dacă vor sau nu să stea, este treaba lor. Este greu de comentat. Dacă legea nu este bună, să fie schimbată. Dar eu, de-a lungul carierei mele, asta am văzut: în momentul în care în fiecare an erau discuții ba cum se calculează pensia, ba la ce vârstă se iasă magistrații la pensie, atunci au început toate mișcările acestea în sistem. Au fost ani de zile. Îmi amintesc când primii ani, când eram Procuror General, nimeni nu vorbea despre pensionare. Au fost colegi care au stat foarte mult, dar este greu să discuți despre decizia personală a fiecăruia. 

Rep: În același timp, tot în perioada aceea erau discuții și despre salarizări și eterna problemă cu acele sporuri. Și dumneavoastră ați fost un luptător împotriva acelor decizii prin instanță în care se măreau sporurile și circuitul ăla. Ce vă aduceți aminte din perioada aia, că ați fost într-o tabără nepopulară poate în magistratură? 

LCK: Nu am fost într-o tabără populară, dar asta era la momentul respectiv etic și decent să fac. Eram procuror general. Toată lumea începuse să facă acele acțiuni pentru diverse sporuri salariale. Nu mi s-a părut firesc să mă judec cu instituția în care lucrez, dar, repet, a fost o decizie personală. Alți colegi au făcut-o, s-au plătit acele restanțe salariale. Asta este un lucru. Pensia este alt lucru. Dacă acest lucru cu sporurile salariale, îmi amintesc câte discuții au fost atunci de fiecare dată când aveam întâlniri la Ministerul Justiției, sau la Ministerul Finanțelor, schimbați legea, schimbați legea. Dacă este evident că este o problemă în lege și este interpretabilă, schimbați legea, dar nu acuzați magistrații că fac procese. Repet, te întorci, este un drept al fiecărui angajat. 

Acum, că unii fac procese, că unii nu fac procese, nu trebuie să judecăm nici pe unii, nici pe ceilalți. Eu n-am dat niciodată în judecată Ministerul Public pentru drepturile salariale, nici când am fost procuror simplu, nici când am fost procuror general, nici când am fost la DNA. 

Rep: De ce nu ați făcut asta? 

LCK: A fost o decizie personală. Mi s-a părut că dacă salariul meu este calculat cum este calculat, asta este ceea ce trebuie să primesc și asta am primit. Dar, repet, discuția despre salarii este una, discuția despre pensie este alta și faptul că oamenii în sistem simt nevoia de predictibilitate și stabilitate este ceva ce toată lumea trebuie să înțeleagă. 

Rep: Păi și impredictibilitatea vine din partea celor care legiferează. 

LCK: Deci am foarte multe discuții cu colegii, și când eram la DNA și aici, la fiecare șase luni zic, o să schimbe legea, n-o să mai pot ieși la pensie, o să-mi pierd drepturile. 

Se creează această discuție în sistem, asta trebuie rezolvată odată. Dar repet, eu vorbesc din afară, poate magistrații care sunt implicați în situațiile astea știu mai bine. 

Rep: Dar de ce credeți că cei care legiferează creează această instabilitate? 

LCK: Asta ei trebuie să răspundă, ei trebuie să răspundă. Nu doar magistrații sunt cei care ies la pensie după 25 de ani. Sunt mai multe categorii sociale. Asta e ceea ce statul a reglementat. Dacă statul vrea să schimbe condițiile, foarte bine, să le schimbe, dar nu este vina unui magistrat care are dreptul de a se pensiona, că-și cere pensionarea, că-și exercită un drept. Dacă nu este corect cum se calculează pensia, foarte bine, schimbați modul de calcul. Dacă nu este corect că iese la pensie prea devreme, foarte bine, schimbați modul de calcul, dar această discuție trebuie o dată rezolvată și stabilitatea și previzibilitatea în sistem trebuie să se întoarcă. Eu cred că în ultimii 10-11 ani, în fiecare an aud aceste discuții, în fiecare an. Ceea ce dacă compari cu perioada anterioară, cam acum aproape 30 de ani de când lucrez, 20 de ani nu cred că am discutat vreodată cu colegii despre pensii. Eu nu-mi amintesc, dimpotrivă, mai făceam glume cu colegii care aveau 65 de ani și doreau să rămână și ideea era cum să faci ca acești colegi care au așa experiență mare să îi implici în diferite proiecte ca să-și împărtășească experiența cu cei noi veniți. Asta era ideea, dar niciodată nu am avut discuții despre pensie. În ultimii 10 ani, situația s-a schimbat radical. Este asta vina magistraților?