EXCLUSIV Șefa Parchetului European: N-am primit nicio sesizare despre Portul Constanța, absolut nicio informație despre infracțiuni vamale / Autorităților nu le pasă sau nu vor să detecteze fraudele cu TVA

Portul Constanța este ”cel mai curat port” din Uniunea Europeană, având în vedere că autoritățile din România nu au transmis nicio sesizare de pe acest palier și absolut nicio informație despre infracțiuni vamale, explică Laura Codruța Kovesi, șefa Parchetului European (EPPO), într-un interviu exclusiv pentru Context.ro.

Este inexplicabil cum autoritățile nu reușesc să identifice cazurile de mare corupție de la frontiera Uniunii Europene, marile spețe de fraudare a TVA, cu atât mai mult cu cât România traversează o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere economic, cu un deficit record și o nevoie stringentă de colectare a taxelor la stat, mai arată șefa EPPO, care a condus Parchetul General și Direcția Națională Anticorupție din România. 

Explicația e simplă, spune Kovesi: Autorităților nu le pasă, deci nu identifică evaziunea cu TVA, sau nu vor să o raporteze parchetelor, cu atât mai puțin la EPPO, deci o identifică, dar nu anunță autoritățile competente.

În tot acest timp, în țara cu cea mai mare evaziune fiscală din UE, ANAF a făcut un „salt spectaculos” în raport cu EPPO, de 300%: de la zero sesizări în urmă cu câțiva ani, la 3-4 sesizări de curând. 

• Vezi și prima parte din interviu: EXCLUSIV Laura Codruța Kovesi: “Noul trend: Crima organizată chineză / Fraudele cu TVA și vamală sunt un fenomen extrem de periculos, de securitate internă / Au fost tolerate ani de zile / Infractorii investesc inclusiv în campanii electorale”

Principalele declarații:

• ”Nu avem niciun fel de sesizare, niciun fel de infracțiune legată de Portul Constanța (…) Este cel mai curat port (sic!)”;
• ”N-am primit absolut nicio informație despre infracțiuni vamale”;
• ”Nu am primit nimic legat de Portul Constanța și totuși suntem frontieră externă a Uniunii Europene. V-am dat exemple cu ce se întâmplă în porturile din celelalte state membre. Sunt convinsă că acest lucru se întâmplă și în România”;
• ”Nivelul de fraudă este subestimat în România, iar nivelul de detectare este foarte, foarte mic”;
• ”(…) Foarte puține dosare sunt deschise pe baza a ceea ce primim de la autoritățile naționale”; 
• ”(…) În cazurile pe care noi le-am deschis în România, informațiile le-am obținut din celelalte state membre”;
• ”Procurorii noștri se sună între ei, informațiile pot fi obținute foarte ușor, chiar în decurs de ore”;
• ”România are cea mai mare evaziune din Europa la TVA, 30%, dacă nu mai mult”.

Rep: Aș vrea să venim puțin spre România. Am văzut acum că sunt multe creșteri de taxe, este criză. Pe de altă parte, nu vedem măsuri legate de evaziune și în special evaziunea la TVA, care este foarte mare în România. Credeți că avem o evaziune la TVA atât de mare la noi în țară?

LCK: Cea mai mare din Europa, 30%, dacă nu mai mult. Am spus de multe ori acest lucru, am și criticat în urmă cu doi ani, chiar într-un interviu pe care vi l-am acordat dumneavoastră, legea care a fost adoptată atunci, care am zis că n-o să ajute la combaterea evaziunii fiscale. Dacă am dreptate sau nu, lăsăm pe alții să judece. Sigur, este destul de greu de explicat ce se întâmplă în România. Din perspectiva Parchetului European noi am avut, spre exemplu, anul trecut, 12 cazuri cu TVA. 

Deci în 4 ani de zile am avut foarte puține cazuri cu TVA. Nu sunt fraude cu TVA în România? Ne contrazic statisticile, dar ceea ce este mai îngrijorător este că în cazurile pe care noi le-am deschis în România, informațiile le-am obținut din celelalte state membre. Noi am primit de la autoritățile naționale pentru TVA, strict pentru TVA, câteva informări, mai puțin de 10 într-un an de zile. Deci foarte puține dosare sunt deschise pe baza a ceea ce primim de la autoritățile naționale. 

Nu este aceeași situație când vorbim de fraudele cu fonduri europene. Acolo numărul de sesizări care vin de la autoritățile naționale este relativ mare, în jur de 400 în fiecare an, deci acolo aș putea să spun că agențiile de implementare și autoritățile naționale își fac treaba. Aici, cu TVA, există o singură problemă: Fie nu detectează, ceea ce este foarte grav, fie nu le raportează, ceea ce iarăși este grav. 

Și atunci avem doar două concluzii: Nu le pasă sau nu vor. Pentru mine nu există altă explicație, pentru că ceea ce vedem în frauda cu TVA pe teritoriul tuturor statelor membre se întâmplă și în România. Și dacă o să vă uitați un pic printre cazurile investigate de Parchetul European o să vedeți că în marea majoritate dintre ele există o conexiune cu România. 

De ce nu vin dosarele la Parchetul European? O întrebare foarte bună. Să sperăm că cineva ne va și răspunde. 

Rep: O să mai insist pe asta, pentru că în urmă câți ani mi-ați spus că de la ANAF n-ați primit absolut nicio sesizare. S-a schimbat ceva semnificativ în treaba asta? Adică știm că ANAF-ul totuși are acces la toate datele financiare să detecteze frauda cu TVA. Primiți sesizări consistente de la ANAF. 

LCK: Păi, dacă ne uităm pe statistici, au crescut cu 300%, că am primit trei sesizări sau patru sesizări, dar tot nu este suficient. 

În discuțiile pe care le-am avut la ANAF, întotdeauna am auzit ca și scuză: Păi, n-avem prejudiciu de 10 milioane de euro. Păi, nu trebuie să ai un prejudiciu de 10 milioane de euro în România. Parchetul European poate investiga dacă sunt prejudicii de 10 milioane de euro peste tot, în 24 de state. Dar în momentul în care tu vezi un prejudiciu în România și vezi că una dintre companii are tranzacții cu alte companii de pe teritoriul altor state membre, tu trebuie să sesizezi la Parchetul European și apoi este treaba noastră să calculăm prejudiciile. Problema este că depinde și unde te uiți, dacă te duci la comerciantul care vinde înghețată sau vinde pufuleți, sigur că ai dat peste marea evaziune, ai făcut un dosar penal, dar noi vedem că sunt mari platforme de vânzare a bunurilor online, sunt companii care sunt pe piață cu venituri, haideți să spunem, serioase de bani și nimeni nu se uită la ele. 

Mă întorc. Eu am mai dat acest exemplu, este foarte simplu, cu cazul Admiral, deschis în Portugalia, o companie care a avut venituri de milioane de euro, tranzacțiile s-au derulat și pe teritoriul altor state membre. Nu a fost niciun prejudiciu în Portugalia. Autoritățile naționale au zis nu avem prejudiciu, nu putem deschide dosarul. 

Au venit la EPPO, noi am deschis dosar și am constatat că în realitate, inițial prejudiciul a fost de 2,2 miliarde de euro, comis pe teritoriul tuturor statelor membre. Erau cinci grupuri organizate implicate și, la finalul investigației, am dovedit că a fost un prejudiciu de 80 de milioane de euro și în Portugalia. Am reușit să sechestrăm conturi bancare și bunuri, iar acum avem o soluție a instanței de judecată. 

S-a dispus și confiscarea a 80 de milioane de euro. Iată cum Parchetul European a contribuit ca 80 de milioane de euro să intre în bugetul Portugaliei. Asta este contribuția noastră. Eu nu zic că suntem glonțul de aur și fără Parchetul European nu se poate face nimic. Eu doar vreau să subliniez că putem contribui, că putem contribui. Însă treaba noastră nu este să detectăm. Deci sunt tipologii, sunt patternuri care se văd, care pot fi identificate. Toată chestia este să și sesizezi, să și vrei să faci acest lucru. 

Să nu uităm că România are un port. N-am primit absolut nicio informație despre infracțiuni vamale. Este cel mai curat port din România (sic!). Dacă așa este situația. Nu avem niciun fel de sesizare, niciun fel de infracțiune legată de Portul Constanța. Poate iau procurorii de la celelalte parchete. Dacă au ei și investighează foarte bine, probabil la un anumit moment vor trimite dosarele la noi. Dar eu vă spun că nu am primit nimic legat de Portul Constanța și totuși suntem frontieră externă a Uniunii Europene. V-am dat exemple cu ce se întâmplă în porturile din celelalte state membre. Sunt convinsă că acest lucru se întâmplă și în România. 

Cazul Calipso. Operațiunea a fost acum două sau trei săptămâni în Grecia, a fost vizată o structură infracțională care a comis fapte pe teritoriul a 14 state membre. V-am spus la început că prejudiciile erau de 700 de milioane de euro. Ca o chestiune, haideți să spunem din anchetă, cu ocazia perchezițiilor care s-au desfășurat la diverși funcționari vamali am găsit 5,2 milioane de euro în cash. Este cea mai mare sumă în cash pe care noi am descoperit-o la percheziții și am și confiscat-o. 

Bineînțeles că prima întrebare a fost cam ce venituri ilicite făceau funcționarii vamali și cei care lucrau în port, dacă la o simplă percheziție noi am găsit 5,2 milioane de euro în cash, este doar un exemplu din activitatea noastră și sunt multe alte exemple. 

Rep: Revin la România, 9 miliarde de euro sunt banii din TVA care nu intră în bugetul de stat și estimările că evaziunea generale este mult, mult mai mare. Pe de altă parte, vedem că la dumneavoastră au ajuns trei sesizări și din ce știm, nici la DNA sau la alte parchete nu au ajuns prea multe sesizări. Care ar fi explicația pentru cetățean, pentru că vedem, și cei care au companii știu că dacă pe data de 25 tu nu ai plătit taxele, în trei zile, patru zile poprire pe cont. Totuși, care e explicația pentru un cetățean de rând, pentru un om care are o afacere mică, o firmă care vinde pufuleți, el e taxat, este prins instant când nu își plătește taxele și, pe de altă parte, vedem 9 miliarde lipsă care n-au cum să vină din firmele mici. Nu, că dacă îți iau taxele și îți pun poprire, nu poate să vină de la comerciantul mic. Care e explicația pe care o dăm cetățenilor, că dumneavoastră nu aveți dosare, că nu sunteți sesizați. În România nu sunt dosare. Pe de altă parte, cresc taxele. 

LCK: Nu le pasă sau nu vor să vadă. Pentru mine altă explicație nu există. Eu știu că văd lucrurile alb și negru câteodată, dar când vorbim de frauda cu TVA e o altă explicație posibilă nu văd aici. 

La momentul în care am criticat acea lege și am spus că în momentul în care tu creezi daune statului prin evaziune fiscală și plătești prejudiciu înapoi și a 2-a zi nu ți se întâmplă nimic, au fost alte critici, s-a spus că nu știu eu cum e mai bine, că de fapt statul încasează mai mulți bani. Foarte bine. Dar se vede că totuși frauda cred că a crescut, nu mai este la același nivel, nivelul fraudei este mult mai mare și deficitul de TVA este mult mai mare. Deci categoric trebuie să se întâmple ceva și în toate aceste situații în care cineva este prins că nu a plătit taxele și apoi plătește prejudiciu, nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat, pentru că aceste sesizări, aceste constatări nu mai ajung la parchete, nu există niciun fel de control jurisdicțional asupra lor. 

Înainte, cei de la Administrația Financiară constatau ceva, trimiteau la Parchet, venea persoana, dacă plătea prejudiciu sau nu plătea prejudiciu, se întâmpla ceva. Acum, dacă se plătește prejudiciu, nimeni nu știe nimic. 

Eu dacă sunt o companie și fraudez 50 de milioane de euro, am ghinion, într-o zi mă prinde ANAF-ul și zice a, ei nu poate să vadă tot ce am făcut eu și văd, a, ai fraudat cu jumătate de milion, poftiți jumătate de milion și rămân cu 99 de milioane profit, sau cu 50 de milioane de euro profit. Dacă asta este cea mai bună metodă de a lupta cu evaziunea fiscală, nu știu. Eu vă zic din perspectiva mea de procuror, nivelul de fraudă este subestimat în România, iar nivelul de detectare este foarte, foarte mic. 

Dacă toate aceste infracțiuni sunt detectate și ele nu sunt raportate, este o altă situație, dar asta este explicația pe care eu o am și, din nou vă spun, noi putem ajuta, noi putem contribui. 

Treaba noastră ca procurori, nu este să mergem în port, să deschidem containerele, să verificăm, să facem analize de risc, de declarații vamale. Treaba noastră este să facem investigații. Dar sunt atât de multe instituții ale statului care pot să detecteze aceste lucruri și să ni le raporteze. Și eu cred că ar trebui să vadă avantajele în a lucra cu Parchetul European. Poți să ai cei mai bun procurori la nivel național. Ei au frontiere. 

În Parchetul European niciodată nu trebuie să aștepți patru luni până obții o informație din Cipru sau din Malta. Nu trebuie să aștepți un an până când cineva din Spania sau Germania dă o declarație. Procurorii noștri se sună între ei, informațiile pot fi obținute foarte ușor, chiar în decurs de ore. 

Să vă dau un exemplu. Am avut un caz cu fraudă cu TVA în Italia. Au fost câteva percheziții la membri ai unei organizații mafiote și unul dintre el a spus că a fost în România. Asta a fost tot. Plecând de la acea informație, polițistul care a fost prezent la percheziție a sunat la colegii din România și în 3 ore au fost sechestrate câteva zeci de mii de euro în conturile pe care acel italian le avea în România. Câteva ore. 

Acest lucru, eu am o experiență de 30 de ani în procuratură, niciodată, niciodată n-am primit informații din afara țării în câteva ore, totdeauna dura săptămâni, sau luni sau chiar ani. Acesta este un avantaj pe care oricine care vrea să facă treabă într-adevăr trebuie să-l aibă în vedere și atunci cu siguranță lucrurile vor merge mult mai bine.

Rep: Apropos de ce spuneați că nu există o dorință de a face lucrurile astea. Există și unele explicații alternative, recent poate ați urmărit că un vicepremier a spus, a teoretizat că există ceva ce se numește șpaga de supraviețuire. Cum ați perceput acest concept, că firmele dau șpagă să nu vină ANAF-ul să le închidă. Credeți că e reală această clasificare? 

LCK: Nu comentez această situație și știți că în general nu comentez ce zic politicienii. Mi-am păstrat acest obicei, dar pot să spun că și în activitatea anterioară, și când eram procuror șef la DNA, de foarte multe ori vedeam acest gen de infracțiune de corupție. 

Când firmele care erau controlate de diferite instituții, nu neapărat de ANAF, erau controale pentru protecția muncii, erau controale pentru inspecția sanitară și am avut foarte multe dosare de-a lungul anilor, pentru că atunci când ai funcționari publici care iau mită, asta este infracțiune și nu cred că poate fi justificată în niciun fel, din perspectiva mea. Și din nou, repet, sunt procuror. 

Haideți să mă duc într-o altă direcție. Ce este mai grav, atunci când ai un student al căror părinți au venituri materiale mai ridicate și în timpul liber se plictisește și duce și își cumpără droguri. Prin chestia asta, el contribuie la un sistem corrupt. Și ai o mamă care merge la doctor și dă mită ca să obțină tratament pentru copilul ei. Care e mai grav? 

Pentru mine, ca procuror, amândouă sunt infracțiuni, ele așa sunt definite. Este dare de mită, este infracțiune de corupție. Pentru mine nu există niciun fel de scuze, dar, repet, nu doresc să comentez afirmațiile nimănui. Însă, așa cum am spus, și corupția este unul dintre factorii care ajută la comiterea acestor infracțiuni cu TVA și la comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală și asta nu se întâmplă numai România, se întâmplă și în celelalte state membre.