Cum am documentat crimele de război și viața ucrainenilor după invazia Rusiei: În interiorul proiectului Context.ro privind Ucraina

Proiectul a început cu o idee simplă: să compilăm și să publicăm buletine de știri periodice care să evidențieze potențialele crime de război comise de forțele ruse în Ucraina – scrise de jurnalista Yana Skoryna, prima noastră colegă ucraineană care fugise în România după invazie, în toamna anului 2022. Conflictul revenise în Europa de șase luni, iar undele de șoc continuau să resimtă pe continent. 

Pe măsură ce dovezi ale crimelor de război se adunau rapid și șocau lumea, am simțit important să sensibilizăm publicul cu privire la presupusele crime și să le consemnăm în registrul istoric – alături de nenumărate alte persoane, inclusiv autoritățile ucrainene, ONU și SUA. 

Însă pentru Yana nu a fost o sarcină ușoară să se concentreze asupra ororilor care se petrec în țara sa natală. Ocazional, în timpul procesului de editare, ea a contestat limbajul imparțial, însă a înțeles că este esențial să prezentăm lucrurile în mod obiectiv și precis – și știa că erau povești care trebuiau spuse.

Primul buletin a inclus un material despre o groapă comună în orașul Izium din nord-estul țării, unde au fost descoperite peste 400 de cadavre, iar unele dintre ele prezentau semne clare de tortură.  

La începutul anului 2023, o altă colegă din Ucraina s-a alăturat echipei, în încercarea de a ne extinde acoperirea de la buletinele privind crimele de război la articole mai detaliate. Primul material al Taisiia Bakharieva, „Iadul pe pământ”. Ce spun civilii ucraineni despre lovitura mortală a Rusiei de la Dnipro, a acoperit cazul cutremurător al rachetei care a distrus un bloc de apartamente de nouă etaje din era sovietică, ucigând cel puțin 46 de persoane.

„Un film de groază nu este nimic în comparație cu ceea ce am văzut”, a declarat pentru Taisiia Yuriy Vasetsky, un antrenor de arte marțiale din Dnipro. „Acesta nu este un război, ci un adevărat genocid al poporului ucrainean”.

În 2023, după ce au fost publicate zeci de astfel de buletine, am decis să încheiem formatul și să ne concentrăm pe creșterea numărului de reportaje cu relatări despre război. De asemenea, am primit încă două colege ucrainence în echipa noastră, Alina Okolot și Alexandra Stara. Toți cei patru membri ucraineni ai echipei au fost finanțați de National Endowment for Democracy, o fundație independentă non-profit cu sediul în Statele Unite.

Pe parcursul proiectului, am publicat zeci de articole atât în limba română, cât și în limba engleză, toate fiind verificate cu rigurozitate de colega noastră, Iulia Stănoiu – unul dintre reporterii de investigație ai Context. 

Pe lângă faptul că ne-am concentrat pe atacurile brutale ale Rusiei în calitate de țară agresoare, ne-am axat și pe o altă problemă care îngreunează efortul de război al Ucrainei: corupția. 

Articole precum „Ucrainenii sunt furioși din cauza cheltuielilor nechibzuite din bani publici pe timp de război” și „Corupția și birocrația îngreunează eforturile de reconstrucție ale Ucrainei” au fost semnate de Alina, care lucrează și astăzi pentru Context, în cadrul unui alt proiect. 

Alte materiale din cadrul proiectului nostru privind Ucraina s-au axat pe consecințele războiului: o criză de sănătate mintală care a cuprins Ucraina, modul în care războiul afectează educația copiilor, pericolele pe care minele rusești le reprezintă pentru civili, cazuri multiple de ucraineni care susțin că au fost torturați și, mai recent, modul în care unii bărbați din Ucraina se tem de recrutare după ce vârsta de recrutare a fost redusă în acest an. 

„Fără pregătire militară, aș putea deveni carne de tun”, a declarat pentru Context.ro Petro, care nu a dorit să își dea numele de familie din cauza naturii sensibile a subiectului. „Prietenii mei nu au fost învățați nimic și au fost trimiși direct în prima linie.”

Suntem mândri și recunoscători pentru munca depusă de echipa noastră din Ucraina pe parcursul proiectului.

Gama de subiecte și povești pe care le-au acoperit, multe dintre ele tragice, dar adesea conținând și anecdote înduioșătoare, este o dovadă a importanței jurnalismului în timp de război – pentru a evidenția impactul îngrozitor pe care îl are asupra vieții oamenilor.