Torturat luni de zile de ruși, un tânăr ucrainean încearcă să-și continue viața: “Visez zornăitul cheilor paznicului la ușa celulei”

După ce Rusia a invadat Ucraina pe scară largă, Andriy Buriachkov, în vârstă de 25 de ani, a fost capturat și reținut de forțele Moscovei. A fost închis timp de trei luni într-o pivniță mică și murdară și a fost supus unor acte de tortură brutale. „Au folosit un clește pentru a-mi smulge o bucată de piele de pe braț”, a povestit el într-un interviu acordat Context.ro.

Forțele rusești au pătruns în Kupyansk, orașul natal al lui Buriachkov din regiunea estică Harkov, la 27 februarie anul trecut, la doar trei zile după ce președintele rus Vladimir Putin a ordonat declanșarea războiului. Liderii localității nu au opus prea multă rezistență, iar orașul a căzut rapid sub ocupație rusă.

Trupele Moscovei au acționat rapid. Acestea au început să rețină sistematic pe oricine avea legături cu armata, precum și activiști, localnici influenți și persoane care și-au exprimat sprijinul pentru Ucraina. Buryachkov, care lucra ca dresor profesionist de câini, nu a avut timp să fugă.

Tânărul ucrainean a descoperit mai târziu că fusese pus de către ruși pe o listă cu localnici cărora li s-a interzis să părăsească orașul, spulberându-i speranțele că ar putea scăpa. Buryachkov spune că faptul că a participat anterior la mitinguri anti-Rusia a atras probabil atenția asupra sa.

Buryachkov s-a deplasat prin oraș cât mai discret posibil, precaut să nu atragă atenția agenților ruși, despre care bănuia că erau deja pe urmele sale.

Dar nu a avut noroc.

„Mă urmăreau până la sala de sport, au blocat drumul, m-au scos din mașină și m-au bătut”, își amintește el despre ziua în care a fost capturat. „Mi-au pus un sac pe cap, m-au dus în subsol”, își amintește el.

După câteva ore de captivitate, gardienii l-au condus într-o cameră de interogatoriu. Cei care l-au capturat i-au pus cleme electrice la urechi și la degetele de la picioare și au mărit intensitatea curentului pentru a încerca să îl determine să dezvăluie unde se află poziții militare ucrainene pentru a ajuta trupele rusești.

El a refuzat să vorbească. Ca răspuns, răpitorii săi au început să îi provoace dureri și mai mari, chinuitoare. Curenții electrici au fost apoi administrați în alte zone, precum organele genitale și limbă. Cu toate acestea, el și-a păstrat tăcerea.

Pe parcursul primului episod de tortură a lui Buriachkov, soldații ruși l-au acuzat că a lucrat anterior ca lunetist pentru Ucraina, în estul Donbasului. Dincolo de o scurtă perioadă de timp în care a lucrat pentru polițiștii de frontieră ucraineni, Buriachkov insistă că nu a avut nicio legătură cu armata.

Andriy Buriachkov (foto: Arhivă personală)

Tortura s-a înrăutățit apoi.

„M-au torturat cu șocuri electrice timp de două ore și m-au bătut până când mi-am pierdut cunoștința, am rezistat cât am putut de bine”, povestește vizibil zdruncinat. „Mi-au injectat un fel de adrenalină pentru a nu-mi opri inima”, a adăugat acesta.

„A fost atât de puternic, eram amețit, nu înțelegeam nimic, nu auzeam nimic (…) A fost ca și cum aș fi fost scufundat sub apă”, a povestit bărbatul.

Condiții inumane de detenție

A suferit îngrozitor în timp ce a fost deținut în condiții grele, a spus Buriachkov. În jur de 20 de prizonieri au fost ținuți împreună într-o cameră de doar patru metri pătrați. În ciuda înghesuielii, Buriachkov reușea să se ghemuiască pe podea pentru a-și alina durerea provocată de rănile suferite în urma torturii, inclusiv coaste rupte.

Unii dintre deținuți au suferit răni până la os, iar trei dintre ei au murit în patru zile, își amintește bărbatul. „Oamenii zăceau acolo sângerând până la moarte”, a spus el.

La sfârșitul lunii octombrie, Organizația Națiunilor Unite a publicat un raport privind Ucraina, care a documentat dovezi suplimentare că autoritățile ruse „au comis atacuri nediscriminatorii și crime de război precum tortura, violul și alte violențe sexuale și deportarea copiilor în Federația Rusă”. ONU a afirmat că martorii au raportat „situații în care tortura a fost comisă cu atâta brutalitate încât victima a murit”.

Agenții ruși i-au cerut lui Buriachkov să dezvăluie unde se află telefonul său mobil pentru a putea să culeagă informații pe care nu au reușit să le obțină prin tortură. Acesta era conștient că telefonul său conținea înregistrări video de la mitinguri anti-Rusia în care apărea strigând sloganuri precum „Glorie Ucrainei”. Îl ascunsese în podeaua mașinii sale înainte de a fi reținut și le-a mărturisit asta răpitorilor săi.

Agenții care au depistat telefonul l-au torturat apoi până când acesta le-a dat parola pentru a-l accesa. „Mi-au lipit ochii cu bandă adezivă ca să nu-mi iasă din orbite în timpul torturii (…) Am fost torturat o dată la câteva zile, zi și noapte”, își mai amintește.

„Nu puteam să mă întorc singur în celulă, trebuia să mă ducă pe brațe pentru că nu puteam să merg, aveam picioarele și corpul învinețite”, a mai povestit el.

Împins la gândul de a pune capăt suferinței

Pe tot parcursul calvarului, tânărul ucrainean spune că a fost măcinat de gânduri sinucigașe. I se părea singura cale care îi oferea o scăpare de la ororile cu care se confrunta.

Dar speranța că va putea să se întoarcă într-o zi acasă pentru a-și îmbrățișa câinele și bunica l-a ținut în viață.

Câinele lui Andriy Buriachkov (foto: Arhivă personală)

Pe măsură ce timpul a trecut, unii deținuți nu au mai putut suporta tortura, așa că au mărturisit informații sensibile, iar rușii i-au eliberat ulterior. Apoi, vestea că localnicii sunt supuși la tortură de către ruși s-a răspândit rapid în Kupyansk.

Așa că a urmat o inspecție din partea unor oficiali militari ruși de rang înalt.

„Noii militari au intrat în fiecare celulă și ne-au verificat condițiile. Ne-am dat jos bluzele pentru a le arăta în ce stare sunem. Eram toți învinețiți”, spune Buriachkov. „După aceea, i-au îndepărtat pe cei care ne maltratau… și au început să ne hrănească mai bine”.

Scăparea din captivitate

După trei luni istovitoare de detenție rusească, forțele Moscovei au început să-și părăsească pozițiile din Kupyansk, pe măsură ce forțele ucrainene au ripostat. Deținuții au simțit o schimbare când gardienii au încetat să le mai lase mâncare și apă dimineața. 

La început, s-au temut că este o capcană, își amintește Buryachkov, dar apoi au auzit tancuri rulând pe străzi și oameni afară strigând și fluierând sloganuri pro-ucrainene. Aceasta însemna o șansă de a scăpa de coșmar.

„Am spart ferestrele… și am găsit chei pe masă”, a spus el, „Am deschis toate celulele și am dat drumul oamenilor afară. Toată lumea s-a împrăștiat și a fugit prin tufișuri pentru ca rușii să nu observe… În unele părți ale orașului, încă mai aveau poziții”.

Totuși, întoarcerea acasă pentru Buriachkov a fost, de asemenea, o aventură plină de pericole.

Abia putea să meargă din cauza durerii cauzate de coastele rupte. „Îmi doream atât de mult să mănânc și să mă întorc acasă”, a spus el, „încât depășește orice imaginație”. Trebuia să traverseze un pod peste râul Oskil pentru a ajunge acasă, dar acesta era încă pe mâinile forțelor rusești.

S-a îndreptat apoi spre casa unui prieten, care i-a dat o barcă gonflabilă pentru a traversa râul. „Câinele meu nu m-a recunoscut la început”, a spus el. „Bunica mea plângea, mi-a făcut clătite, iar eu țineam clătita și îmi tremurau mâinile.”

Răni care rămân

De când s-a întors acasă, Buriachkov a petrecut mult timp pentru a se recupera și a primit tratament pentru rănile sale, precum și pentru sănătatea sa mintală.

Dar viața lui a devenit dificilă. Acum suferă de o tulburare de somn și momente în care retrăiește tortura la care a fost supus.

„În ciuda suferinței, încerc să zâmbesc”, a spus el. „Dar visez cum am fost torturat, că am fost electrocutat. Visez zornăitul cheilor paznicului la ușa celulei care se deschide și cum sunt târât pe coridor”.