„Iadul pe pământ”. Ce spun civilii ucraineni despre lovitura mortală a Rusiei de la Dnipro

Într-o după-amiază de sâmbătă, la mijlocul lunii ianuarie, sirenele de raid aerian au răsunat în orașul Dnipro din sud-estul Ucrainei. Cei mai mulți și-au văzut de treabă. La aproape un an după ce Rusia și-a lansat invazia, oamenii sunt obișnuiți să audă avertismentele acustice.

Dar racheta rusească a lovit.

Atacul a distrus un bloc de nouă etaje din epoca sovietică, locuințele a aproximativ 1.100 persoane. Racheta a ucis cel puțin 46 de oameni, inclusiv șase copii. Alte 80 de persoane au fost rănite. A fost unul dintre cele mai letale atacuri asupra civililor din ultimele luni.

„Explozia a fost atât de puternică încât am căzut cu toții la pământ”, a declarat pentru Context.ro Iuriy Vasetsky, un antrenor de arte marțiale din Dnipro care se afla în apropierea locului când racheta a lovit clădirea rezidențială. „Zburau resturi în toate direcțiile… Nu am auzit niciodată un zgomot atât de puternic”.

În mijlocul haosului și ororii din jurul clădirii, Vasetsky și-a dat seama că un băiat al cărui antrenor era înainte de război, Rostislav, a fost prins în interiorul blocului atacat, lângă care mașinile parcate „au început să explodeze”, a povestit el.

„Am început să strig, să-l chem… Dar el nu-mi putea răspunde din cauza prafului, a cimentului, iar gazul de rachetă îl sufoca”, a povestit el, adăugând că intrarea în apartamentul băiatului, precum și liftul care ducea la etajul al doilea al acestuia, au fost aruncate în aer în explozie.

În cele din urmă, Vasetsky a reușit să îl localizeze pe fostul său elev, care nu a fost grav rănit și l-a scos în siguranță în afara blocului. Salvatorii ajunseseră deja la fața locului pentru a se ocupa de cei răniți în atac.

„Un film de groază nu este nimic în comparație cu ceea ce am văzut”, a adăugat Vasetsky. „Acesta nu este un război, ci un adevărat genocid al poporului ucrainean”.

Furia și trăirile sale au fost împărtășite de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a reacționat la atac spunând că „toți criminalii ruși, toți cei care dau și execută ordinele privind teroarea cu rachete împotriva poporului” trebuie să răspundă în fața legii și să fie pedepsiți.

Primăria din Dnipro a declarat că echipele de salvatori au îndepărtat aproximativ 9 tone de moloz în timpul misiunii de căutare și salvare și că 400 de persoane și-au pierdut casele în urma atacului.

Oficialii ucraineni au precizat că racheta, care este proiectată pentru a distruge portavioane pe mare, a încălcat dreptul internațional și constituie astfel o crimă de război. Incidentul sinistru este una dintre numeroasele acuzații de crime împotriva civililor aduse Moscovei de când aceasta și-a lansat războiul brutal.

Programatorul Vsevolod, care nu dorește să îi fie publicat numele de familie din motive de securitate, se relaxa pe canapeaua sa într-o clădire adiacentă blocului de apartamente din Dnipro, când racheta a lovit. El descrie impactul ca fiind „ca și cum un milion de bombe ar fi lovit orașul în același timp”.

„În mod surprinzător, nu am avut nicio teamă sau anxietate. Am simțit doar că trebuie să fac ceva”, a spus el. „Fără să mă gândesc, am pregătit un rucsac și am aruncat în el provizii de medicamente, un garou și câteva pansamente”.

Când Vsevolod a ieșit în fugă afară, a văzut oroarea, o coloană mare de fum ridicându-se, încolăcindu-se printre dărâmături. Peste drum de explozie, a zărit o femeie ce zăcea „într-o baltă de sânge”, țipând. S-a dus să o ajute.

„Am văzut că avea deja aplicat un garou și că pe obrazul ei erau scrise numere”, a spus el, explicând că numărul reprezintă momentul aplicării.

Dar imaginea de neuitat, spune el, una care va rămâne după carnagiul războiului, este solidaritatea și dorința oamenilor de a ajuta.

Kseniya Bashibular, o cântăreață profesionistă și voluntară care a ajutat la livrarea ajutoarelor umanitare în regiunea Herson din Ucraina, spune că atunci când a auzit despre atac a știut că este vorba despre locuința în care încă mai stătea mama sa.

Bashibular, a cărei mamă a supraviețuit atacului cu rachete, descrie scena ca fiind „iadul pe pământ”. A rămas marcată de oamenii care țipau și plângeau.

„Nu a mai rămas niciun apartament întreg în partea noastră de clădire. A dărâmat toate ferestrele”, a spus ea. „Mai târziu am găsit bucăți de rachetă în lucrurile mele”.

Dar ea a jurat să lupte în continuare în fața agresiunii Rusiei. „Nu mi-e teamă, fac tot ce-mi stă în putere acum pentru a aduce victoria noastră mai aproape”, a spus ea.