Prizoniera rușilor. Povestea asistentei de la Azovstal, despărțită jumătate de an de fiica sa

După aproape o jumătate de an în captivitatea rușilor, asistenta militară Viktoria Obidina s-a regăsit în sfârșit cu fiica de care fusese despărțită la un punct de control rusesc, la câteva săptămâni după ce Rusia a invadat Ucraina. 

Când forțele rusești au intrat în Ucraina la 24 februarie anul trecut, Viktoria lucra ca asistent medical la un spital din orașul portuar Mariupol. „În acea noapte, primii răniți au început să sosească la spital”, își amintește ea într-un interviu acordat Context.ro. „Uneori aduceau câte 15 persoane deodată”.

Mariupol avea să devină centrul unei lupte aprigi, forțele Moscovei bombardând și asediind brutal orașul situat la Marea Azov. O mare parte din el a fost transformat în ruine și nenumărați civili au fost uciși. 

Comandantul Viktoriei a decis să o detașeze, împreună cu Alisa, fiica ei de patru ani, într-un spital improvizat la Azovstal, fabrica de oțel din Mariupol, unde civili și soldați ucraineni au rămas blocați când forțele Kremlinului au încercuit fabrica și au bombardat-o fără încetare.

Viktoria și fiica sa, Alisa, se numărau printre oamenii prinși în oțelărie, supraviețuind cu cantități infime de hrană și apă. “Am fost bombardați, am trăit în subteran, fără lumină”, i-a povestit reporterului Context.

Fiecare zi la Azovstal, a adăugat ea, se simțea ca și cum „ar putea fi ultima”, până când a renăscut speranța atunci când comandantul ei a încercat să le evacueze pe Viktoria și Alisa printr-un coridor umanitar al Crucii Roșii. 

Pentru a-și salva fiica, dar și propria viață, la începutul lunii mai și-a dat seama că era timpul să se evacueze, după cum povestește, și s-au alăturat unei cozi de civili care încercau să fugă din oțelăria aflată în pericol. Viktoria a părăsit Azovstal fără documente, dar identitatea sa a fost descoperită la un punct de control al rușilor. 

„Au vrut să știe pe cine am susținut, câte persoane și câte medicamente au mai rămas în Azovstal (…) M-au interogat și m-au bătut”, spune Viktoria în interviul acordat Context.ro.

Oficialii de la punctul de control i-au spus Viktoriei că fiica ei va fi plasată într-un orfelinat, dar o doamnă pe care o întâlnise cu doar câteva ore înainte în tabăra de filtrare s-a oferit să o ia pe Alisa cu ea în orașul Zaporojie, care se afla sub controlul Ucrainei. 

După multe nopți nedormite și după ce abia a mâncat de îngrijorare, Viktoria a aflat câteva săptămâni mai târziu că Alisa ajunsese în siguranță în Zaporojie.

„Când am vorbit cu mama mea, am încercat să îi explic foarte clar că Alisa nu trebuia să fie dusă înapoi. Mama a înțeles”, povestește Viktoria, care spune că pe parcursul celor aproape șase luni de detenție i-a fost permis doar acel apel.

Asistenta a fost ținută în două centre de detenție diferite, ambele locuri înghesuite, cu condiții sanitare precare, unde oamenii nu aveau altă opțiune decât să mănânce mâncare „cu gândaci”.

Pe 14 octombrie, povestește Viktoria, militarii au intrat în celula ei și i-au dat numele altor trei femei reținute împreună cu ea, care urmau să fie eliberate în cadrul unui schimb de prizonieri. Viktoria, însă, nu se afla pe listă. „Am strigat, am cerut să plec cu toată lumea”, spune ea.

Nu era sigură că pledoaria ei va avea succes. Viktoria își amintește că ea și ceilalți prizonieri au fost apoi duși legați la ochi, cu mâinile legate cu un camion, iar apoi cu un avion. 

„Am crezut că suntem pur și simplu transportați în alt lagăr. Nu ne venea să credem că era vorba de un schimb. Abia când am văzut că autobuzele veneau din partea noastră – am început să credem”, povestește Viktoria.

După ce a fost eliberată, prima persoană pe care a sunat-o a fost mama ei, care se mutase în Polonia împreună cu Alisa, pentru a scăpa de război. „Mamă, am fost eliberată la schimb”, i-a spus ea, străduindu-se să își stăpânească lacrimile.

De Crăciun, Viktoria s-a alăturat celor dragi în Polonia. Înainte de a pleca, a făcut terapie în Ucraina din cauza experiențelor sale traumatizante. 

Când s-a reunit în sfârșit cu fiica ei, Alisa, s-au îmbrățișat strâns. „Te-am așteptat”, i-a spus Alisa.