Traumele copiilor ucraineni torturați, deportați și adoptați pe fondul războiului Rusiei. Comisarul ucrainean pentru drepturile omului: „Ar trebui numit oficial genocid” (INTERVIU)

Când Hersonul a fost eliberat în noiembrie, pe lângă bucuria ucrainenilor din „culisele” ocupației rusești, au ieșit la iveală și ororile acțiunilor Federației Ruse – multe camere de tortură în care civilii au fost torturați și uciși. Evident, acest lucru nu este nimic nou, a mai fost văzut la Bucea, Irpin sau Izium. Cu toate acestea, vestea șocantă a fost că, pe lângă camerele de tortură pentru adulți, de data aceasta au fost găsite și camere de tortură pentru copii.

Acest lucru a fost raportat de către comisarul pentru drepturile omului din Parlamentul ucrainean, Dmytro Lubinets. El a vizitat locurile de detenție ilegală a copiilor, a vorbit cu martorii și a împărtășit aceste povești cu Context.ro.

Un băiat de 14 ani, povestește Lubinets, a stat într-o cameră de tortură timp de 10 zile. A fost aruncat într-o cameră foarte rece, iar prima porție de mâncare pe care a primit-o a fost în a șasea zi de ședere acolo, două linguri de hrișcă.

“I-au spus că are 14 ani, iar în Rusia răspunderea penală pentru spionaj este de la vârsta de 14 ani, așa că să mărturisească că este spion ucrainean”, a mai declarat comisarul pentru drepturile omului din Parlamentul ucrainean.

Acesta este sigur că tortura copiilor ar trebui să devină o parte separată pentru tribunalul internațional și că ceea ce face Rusia ar trebui să fie numit oficial și legal genocid al poporului ucrainean: “Nimeni nu întreabă pe nimeni, copiii sunt luați și aruncați în autobuze, sunt luați cu forța, sunt instalați în familii rusești (…) Primul lucru pe care rușii îl fac atunci când capturează teritorii ucrainene este să interzică folosirea limbii ucrainene cu totul. În primele trei zile, toate monumentele culturale legate de Ucraina sunt distruse. Apoi, toate cărțile publicate în limba ucraineană sunt căutate și arse. Există ruguri de cărți în ucraineană lângă fiecare școală, grădiniță din teritoriile ocupate”.

Principalele declarații:

• În fiecare așezare se înființează în mod obligatoriu un birou al comandantului militar, alături de care, sau chiar în această clădire, există o cameră de tortură, unde civilii din Ucraina sunt torturați, uciși, violați.
• Am identificat mai mulți copii cu vârste de peste 14 ani. Au fost bătuți, nu au fost hrăniți, li s-a dat foarte puțină apă.
• În camerele de tortură stăteau și câte 20 de persoane. De îndată ce începeau să discute, chiar și foarte discret, despre ocupația rusă sau despre acțiunile armatei ruse, după un timp, bărbați mascați dădeau buzna și îi băteau pe toți.
• Bătăi în masă, oase rupte, folosesc ciocane, după care sunt duși la execuție, îi împușcă în cap. Cel mai frecvent, se folosește curentul. Un fir este legat de organele genitale, iar celălalt de urechi sau de limbă și se acționează o mașină care produce curent.
• De asemenea, am constatat că toți copiii din orfelinate, internate și plasați în familii au fost deportați cu forța pe teritoriul Federației Ruse. Au fost pur și simplu urcați într-un autobuz și duși în Rusia.

Rep: Spuneți-ne impresiile dumneavoastră despre ceea ce ați văzut în Herson, după ce a fost eliberat, ce anume ați văzut, care sunt observațiile dumneavoastră?

Dmytro Lubinets: Cel mai important lucru pe care ar trebui să îl înțeleagă partenerii, prietenii, colegii noștri români este că nu este ceva unic, ceea ce am văzut în camerele de tortură din Herson, am văzut și la Bucea și Irpin, eu personal am văzut la Balaklia și Izium. Este un lucru practicat în mod sistematic de militarii ruși, care pun presiune totală asupra populației civile din teritoriile ocupate temporar din Ucraina. În fiecare așezare se înființează în mod obligatoriu un birou al comandantului militar, alături de care, sau chiar în această clădire, există o cameră de tortură, unde civilii din Ucraina sunt torturați, uciși, violați. Așa că, atunci când am fost în Herson, știam că voi găsi așa ceva.

Rep: Cu toate acestea, ceea ce nu vă așteptați să constatați a fost prezența copiilor?

D.L.: Da, este pentru prima dată când am consemnat tortura și prezența copiilor în camerele de tortură.

Până în momentul de față, am identificat mai mulți copii cu vârste de peste 14 ani. Au fost bătuți, nu au fost hrăniți, li s-a dat foarte puțină apă.

Băiatul despre care pot spune public, Vitaliy Mukharsky din regiunea Herson, greșeala lui a fost că s-a dus cu unchiul său la echipamentul militar rusesc stricat și unchiul său l-a fotografiat.

Soldații ruși au sosit imediat, i-au căutat, băiatul nu avea telefon, dar unchiul său avea (unchiul său are un handicap, nu are un rinichi și are probleme cardiace). I-au bătut pe loc, i-au legat la mâini, i-au legat la ochi, i-au aruncat într-o mașină și au condus mai bine de o oră, iar apoi au ajuns într-una dintre aceste camere de tortură din Herson.

Băiatul a stat acolo timp de 10 zile. A fost aruncat într-o cameră foarte rece, iar prima porție de mâncare pe care a primit-o a fost în a șasea zi de ședere acolo, două linguri de hrișcă.

Vitaliy a fost dus la interogatoriu de două ori. I-au spus că are 14 ani, iar în Rusia răspunderea penală pentru spionaj este de la vârsta de 14 ani, așa că să mărturisească că este spion ucrainean.

Băiatul a auzit de mai multe ori oameni țipând pentru că erau bătuți, iar unchiul său a fost și el bătut. După 10 zile, Vitaliy a fost eliberat (nu știu ce s-a întâmplat acolo).

În afară de el, mai erau alți 12 adulți acolo și li s-au dat 5 litri de apă pe zi. Adică 400 ml de apă pe zi de persoană.

Rep: Știți câți copii au fost în camerele de tortură din Herson?

D.L.: Datele variază, suntem în curs de verificare. Dar am decis să începem să dezvăluim public informații despre copiii care au fost acolo, cu acordul părinților și al copiilor lor. Sunt sigur că tortura copiilor ar trebui să devină o parte separată pentru tribunalul internațional. Toate acestea se află în cadrul procedurilor penale, astfel încât totul este înregistrat.

„Scopul Federației Ruse este de a intimida și de a-i face pe oameni să se teamă să spună ceva”

Rep: Ce altceva ați mai documentat în timpul vizitei dumneavoastră în Herson?

D.L.: Dacă comparăm cu un alt teritoriu, regiunea eliberată Harkov, de exemplu, pentru prima dată în camerele de tortură din Herson am constatat că într-o singură cameră sunt ținuți atât bărbați, cât și femei, mai mult de 2 săptămâni, am înregistrat pentru prima oară un caz de detenție simultană. Aproximativ 20 de metri pătrați, unde se aflau 20 de persoane. Timp de două săptămâni, nu au fost lăsați liberi nicăieri. Acest lucru a fost documentat din mărturiile oamenilor.

Personal, am fost surprins că existau astfel de sticle de plastic de cinci litri pentru apă, dar este clar că nu era apă, ci urină. Ni s-a spus că toți bărbații și toate femeile mergeau la toaletă în prezența celorlalți, iar aceasta este, de asemenea, o formă de tortură.

Al doilea lucru care m-a surprins a fost faptul că în camerele de tortură a fost instalată supraveghere video și audio. Martorii subliniază că, de îndată ce începeau să discute, chiar și foarte discret, despre ocupația rusă sau despre acțiunile armatei ruse, după un timp, bărbați mascați dădeau buzna și îi băteau pe toți. Scopul Federației Ruse este de a intimida, iar oamenilor le este frică să spună ceva.

Rep: Ce acțiuni au întreprins rușii față de copii, ce fel de tortură au aplicat?

D.L.: Torturile care au fost consemnate în legătură cu copiii sunt detenția în condiții improprii, neacordarea de asistență, copiii nu erau hrăniți.

Unul dintre băieți, nu-i pot dezvălui încă numele, a spus că a fost ținut timp de 3 zile într-o cameră complet întunecată.

De asemenea, copiii se aflau acolo fără părinți și au fost luați pentru interogatoriu, ceea ce reprezintă, de asemenea, o încălcare a Dreptului Internațional Umanitar. La fel ca și tortura psihologică. Au insistat că copiii au mărturisit ceva și că părinții lor i-au abandonat.

„Le introduc ace în anus și folosesc și curent”

Rep: Din câte se cunoaște, tortura la care este supusă populația adultă este foarte crudă. A fost la fel și în Herson?

D.L.: Bineînțeles că a fost. Bătăi în masă, oase rupte, folosesc ciocane, după care sunt duși la execuție, îi împușcă în cap.

Cel mai frecvent, se folosește curentul. Un fir este legat de organele genitale, iar celălalt de urechi sau de limbă și se acționează o mașină care produce curent. Am vorbit cu un bărbat care are în jur de 50 de ani, a slăbit 50 de kilograme, era în stare de șoc când a menționat acest lucru. A spus că au fost momente în care a implorat să fie omorât pentru că nu mai putea suporta atâta tortură.

Limba i-a fost sfâșiată de curent. Acum comunică, dar este în curs de recuperare, pentru că limba a crescut la loc în mod anormal.

Unul dintre tipurile de tortură pe care le-am consemnat sunt diferite ace pe care ei (militarii ruși) le introduc în anus și folosesc curent.

Rep: Ce dovezi ați adunat atunci când ați vizitat camerele de tortură din Herson?

D.L.: Datele sunt colectate de către autoritățile noastre, Serviciul de Securitate al Ucrainei, Poliția Națională, sub îndrumarea procedurală a Procuraturii Generale a Ucrainei. În calitate de ombudsman, înregistrez date din ceea ce am văzut personal și din discuțiile cu oamenii, din dovezile pe care le primim de la partenerii noștri internaționali, de la ONG-uri.

În ceea ce privește procedura de investigare, ADN, locul faptei, căutarea martorilor, aceasta este responsabilitatea autorităților care aplică legea.

Rep: De ce sunt reținuți și torturați civilii?

D.L.: În primul rând, îi caută în mod deliberat pe cei care au legătură cu forțele armate, cu NATO, cu forțele de ordine, precum și persoanele implicate activ. Deci, dacă ești o persoană activă, ai sentimente pro-ucrainene, acesta este un motiv de detenție.

Există categorii de persoane care au luat parte la mitinguri pro-ucrainene, în Herson, în timpul ocupației. E clar că toți au fost reținuți și torturați.

De exemplu, există un caz al unui atlet ucrainean. Am vorbit personal cu el, a fost membru al echipei olimpice a Ucrainei. Iar când i-a fost percheziționat apartamentul, au găsit o uniformă sportivă a echipei naționale ucrainene și medalii. Trupele rusești l-au acuzat că este naționalist și l-au reținut. I-au rupt mâinile cu o țeavă de metal și când a strigat „De ce faceți asta?”, răspunsul a fost „Pentru ca tu să nu mai joci niciodată pentru echipa națională ucraineană”.

„Copiii au fost pur și simplu urcați într-un autobuz și duși în Rusia”

Rep: Un subiect la fel de important și în același timp delicat este reprezentat de crimele de război ale Rusiei în ceea ce privește deportarea forțată a copiilor și adulților ucraineni pe teritoriul Federației Ruse. Multe familii sunt separate, părinții își caută copiii. Ce se știe despre acest aspect?

D.L.: Pornim de la faptul că Federația Rusă, prin acțiunile sale, a făcut ca oamenii fie să plece cu forța pe teritoriul Federației Ruse, fie să fie deportați forțat acolo.

De asemenea, am constatat că toți copiii din orfelinate, internate și plasați în familii au fost deportați cu forța pe teritoriul Federației Ruse. Au fost pur și simplu urcați într-un autobuz și duși în Rusia. Și avem cazuri în care părinții erau împotrivă, dar au fost forțați să urce în autobuz fără bunurile lor, iar documentele lor ucrainene au fost luate și distruse. Și acolo au primit un document rusesc, pentru că oamenii nu aveau nimic.

Oficialii ruși sunt implicați în acest lucru, de exemplu, reprezentantul președintelui Putin pentru copii, Lvova-Belova. Ea a arătat pe rețelele de socializare că sunt copii din Mariupol care au vrut să meargă pe teritoriul Federației Ruse. A avut o postare de genul: „Copiii (ucraineni) sunt foarte prost educați, mai întâi au cântat cântece ucrainene, au strigat „Glorie Ucrainei”, iar sub postare „Îi vom reeduca”.

Rep: Reușiți să aduceți înapoi copiii și cât de complicat este acest proces?

D.L.: Am reușit să aducem un copil de pe teritoriul Federației Ruse. Numele lui este Serhiy, are 16 ani și este din satul Nikolske, în apropiere de Mariupol. Când au început ostilitățile deschise, el a fost dus de la Mariupol la Donețk, iar de acolo a fost dus la grupul de care se ocupa Lvova-Belova și dus pe teritoriul Federației Ruse. I s-a impus să stea cu o familie adoptivă. Am făcut totul pentru a aduce înapoi băiatul. Era ziua de Sfântul Nicolae, 19 decembrie.

Rep: Cum funcționează mecanismul atunci când copilul se află deja pe teritoriul Federației Ruse?

D.L.: Datorită mărturiei lui Serhiy, am reușit să observăm întreaga mașinărie, cum funcționează. Nimeni nu întreabă pe nimeni, copiii sunt luați și aruncați în autobuze, sunt luați cu forța, sunt instalați în familii rusești.

Rep: Să clarificăm, este vorba de copii din orfelinatele ucrainene sau de copii care au părinți în Ucraina?

D.L.: Sunt diferite cazuri. De exemplu, Serhiy nu are părinți, au murit, dar are o soră în Zaporojie și ea a încercat să îl ia. Rusia nu se oprește dacă acești copii au rude sau nu, ei își fac treaba.

Subliniez faptul că oficialii ruși sunt implicați în această chestiune, pentru că este la nivel de sistem. Federația Rusă a schimbat legislația, Duma rusă a schimbat legislația națională pentru a elimina orice obstacol în calea adopției copiilor ucraineni. Nimeni nu întreabă copiii. Li se eliberează documente rusești și există multe astfel de cazuri.

Prin urmare, atragem atenția comunității mondiale, deoarece ceea ce face Rusia ar trebui să fie numit oficial și legal genocid al poporului ucrainean.

Rep: Ce credeți că se întâmplă cu copiii ucraineni în timp ce se află în Rusia?

D.L.: Observăm că copiii sunt înrolați în Tânăra Armată, o unitate pentru copiii ucraineni, care sunt instruiți asupra sentimentelor antiucrainene și a abilităților militare.

În Evul Mediu a existat un astfel de fenomen foarte răspândit, ienicerii. Copiii erau luați de la popoarele cucerite. Și îi transformau în ieniceri, adică militari care erau crescuți pentru a lupta pentru anumite idealuri ale statului colonial.

În lumea modernă, vedem manifestarea ienicerilor atunci când copiii ucraineni sunt deportați cu forța din teritoriile ucrainene în Federația Rusă, vor fi instruiți militar, învățați să urască Ucraina și apoi posibil să fie trimiși la război cu Ucraina.

„Iată întreaga listă de semne ale unei crime de război, care se numește genocid”

Rep: Considerați acțiunile armatei ruse în Ucraina ca fiind genocid împotriva poporului ucrainean?

D.L.: Ce înseamnă genocid? Este o crimă de război clar definită de dreptul internațional umanitar și penal. Atunci când sunt semne că Federația Rusă încearcă să mute cu forța reprezentanți ai unui grup etnic în altul sau să îi distrugă ca reprezentanți ai unui grup etnic – este vorba de genocid. Acum haideți să analizăm. Ce face Federația Rusă? Primul lucru pe care rușii îl fac atunci când capturează teritorii ucrainene este să interzică folosirea limbii ucrainene cu totul. În primele 3 zile, toate monumentele culturale legate de Ucraina sunt distruse. Apoi, toate cărțile publicate în limba ucraineană sunt căutate și arse. Există ruguri de cărți în ucraineană lângă fiecare școală, grădiniță din teritoriile ocupate.

În continuare, se schimbă numele străzilor. Și încă ceva, se pornește procesul educațional, în care copiilor ucraineni li se spune că nu sunt ucraineni, că sunt mici ruși, că sunt reprezentanți ai unui fel de ruși, că au fost înșelați de naziști timp de peste 30 de ani.

În plus, există un proces de pașaportizare (n.r. acordarea în masă a cetățeniei către populația unui anumit teritoriu străin prin distribuirea pașapoartelor, în general într-o perioadă relativ scurtă), de mobilizare forțată. Adică, Rusia încearcă să distrugă etnia ucraineană.

Filtrarea, tortura, deportarea forțată a copiilor, căutarea populației pro-ucrainene. Adică, toți cei care pot eventual să iasă și să spună „Eu sunt ucrainean” trebuie distruși sau speriați prin tortură și să spună „Da, sunt rus, sunt un mic rus”. Adică, acestea nu sunt doar semne, e o întreaga listă de semne ale unei crime de război, care se numește genocid!

Rep: Care sunt concluziile dumneavoastră și cum să contracarăm în continuare agresiunea rusă?

D.L.: Nu ar trebui să ne așteptăm ca acest război să se termine ușor, nu trebuie să credem în bunele intenții ale conducerii ruse, în nicio discuție de pace. Ei au nevoie de discuții de pace doar pentru a lua o pauză militară, pentru a acumula din nou forțe.

Președinții și guvernul rus se vor schimba, dar politica colonială a Rusiei față de Ucraina va rămâne. De-a lungul istoriei noastre, vedem cum Rusia încearcă să ne distrugă națiunea. Acest lucru se întâmplă de secole. Am avut deja un stat independent în 1918, am creat Republica Populară Ucraineană, care s-a unit cu Republica Occidentală, adică am obținut un stat independent. Acesta a existat doar 2 ani, trupele rusești au venit și au ocupat Kievul, ne-au confiscat teritoriul. Apoi a avut loc primul genocid, 1932-1933, Holodomor, creat în mod artificial. Pentru a-i distruge pe etnicii ucraineni, iar acum trăim același lucru.

Prin urmare, trebuie să ne recuperăm toate teritoriile, trebuie să primim garanții de securitate din partea partenerilor noștri, trebuie să aderăm la UE și NATO și astfel să protejăm dreptul ucrainenilor de a trăi într-o țară europeană democratică și independentă, în care drepturile omului sunt protejate și cetățenii să poată să se numească pur și simplu ucraineni.

sursa foto deschidere: Facebook/ Dmytro Lubinets