Observatorul Crimei Organizate și al Corupției. Ediția regională nr. 7: Cum e gestionat accesul cetățenilor la informații publice

03 nov., 2023

Accesul publicului la informații este unul dintre cele mai importante mecanisme prin care presa și cetățenii pot menține controlul asupra deciziilor luate de putere. În teorie, toate țările din Europa Centrală au o lege a transparenței, dar, în practică, lucrurile stau diferit.

Legile care vizează transparența deciziilor luate de Guverne au fost introduse în Republica Cehă în anul 1999, în România în anul 2001 și în Polonia în anul 2002.

În Slovacia, Legea Accesului Liber la Informații, numărul 211/2000, numită, simplu, „211”, a fost adoptată în 2000, în timpul primei guvernări a lui Mikuláš Dzurinda, cel care l-a înlocuit pe autocratul Vladimír Mečiar, și a încercat să așeze Republica Slovacă pe linia integrării Euro-Atlantice. Legea slovacă a fost inclusă în reforma transparenței și era una dintre cele mai puternice legi pentru accesul la informații din lume.

De atunci, au existat numeroase încercări de a slăbi efectele legii, precum propunerile de a crește numărul de excepții în care accesul la informații este refuzat (ca exemplu, cetățenii slovaci să nu mai poată cere informații legate de deciziile agențiilor de stat sau informații legate de companiile create de aceste agenții, iar posibilitatea de a găsi funcționarii publici care nu respectă legea să fie, de asemenea, eliminată). Aceste încercări nu au putut fi puse și în practică, în mare parte datorită refuzului comunității civile.

În Ungaria, Legea care vizează accesul la informații de interes public a fost adoptată în 2011. Anul trecut, Legea a fost, însă, modificată, devenind mai ușor să obții informații publice. Modificarea a venit în urma unei negocieri dintre Ungaria și Comisia Europeană pentru a debloca fondurile europene înghețate.

Printre modificări se numără scurtarea termenelor pentru procesele privind accesul la informații de interes public și limitarea posibilității ca autoritățile care dețin informațiile cerute să ceară taxe pentru a le pune la dispoziția publicului. 

În toate țările noastre, informațiile clasificate sau cele legate de securitatea națională și de apărare sunt exceptate de la prevederile legilor privind accesul la informații publice. Totodată, mai sunt exceptate informații legate de secretul comercial, dar și de intimitatea persoanelor fizice.

Instituțiile publice folosesc, deseori, Legea europeană a intimității – GDPR – drept scuză pentru a nu furniza informațiile, chiar dacă ele servesc interesul public. De exemplu, în România, instituțiile publice deseori refuză accesul la un anumit document, motivând că acesta conține informații personale.Însă, informațiile legate de datele personale ale cetățenilor pot deveni subiect de presă dacă acele persoane afectează sau aduc atingere interesului public.

Durata de timp în care autoritățile răspund unei cereri de furnizare a informațiilor de interes public durează. În Slovacia, termenul este de 8 zile lucrătoare, cu posibilitatea de a-l prelungi cu alte 15 zile lucrătoare. În Republica Cehă, termenul este de 15 zile, dar în anumite situații se poate prelungi cu alte 10 zile. În România, autoritățile publice și insituțiile sunt obligate să răspundă în 10 zile sau, în unele cazuri, în maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii. În Polonia, o cerere trebuie procesată „fără întârziere”, nu mai târziu de 14 zile de la data în care a fost depusă. Dacă nu se întâmplă acest lucru, instituția trebuie să menționeze motivul întârzierii și să propună o dată la care cererea va fi soluționată, dar nu mai mult de 2 luni.

În Ungaria, termenul limită este de 15 zile și poate fi extins cu alte 15 zile. Însă, în timpul pandemiei COVID, o Lege specială a fost introdusă: instituțiile aveau la dispoziție 45 de zile, care puteau fi prelungite cu alte 45 de zile. Această lege a fost în vigoare între 15 noiembrie 2020 și 31 decembrie 2022, transformând procesul de a cere informații publice într-un coșmar. În teorie, extinderea termenului limită de răspuns este posibilă în cazul în care sunt solicitate cantități mari de date sau în cazul în care trebuie depuse eforturi consistente pentru a răspunde. În practică, însă, cererile în baza legii privind informațiile publice sunt întârziate fără un temei real.

Aceasta este teoria, dar cum stăm și în practică? Toți jurnaliștii noștri au experimentat dificultăți în obținerea informațiilor de interes public.

Trucurile folosite de Guverne

Slovacia este un caz optimist în acest sens. De cele mai multe ori, refuzurile vin în cazul în care sunt la mijloc informații care vizează date personale, secrete de stat sau dosare investigate de poliție. Alte solicitări pe legea privind informațiile publice au fost refuzate în baza protejării proprietății intelectuale.

În Republica Cehă, Legea poate deveni dificil de aplicat, deoarece autoritatea care supraveghează respectarea este reticentă în a face acest lucru, ceea ce presupune că, de multe ori, singura metodă prin care poți obține informații de interes public de la o anumită instituție este chemarea în judecată, iar procesele se întind pe ani de zile.

Au existat două cazuri notabile în care jurnaliștii s-au luptat pentru informații și care au ajuns și pe masa judecătorilor Curții Constituționale – unul legat de informații din timpul pandemiei COVID, iar al doilea în ceea ce privește baza de date ce conține criminali și care a fost creată de poliție. În ianuarie 2023, Curtea Constituțională a decis că Sistemul Național de Informații din Sănătate trebuie să pună la dispoziția jurnaliștilor și publicului statisticile cerute. Este vorba de numărul persoanelor decedate în timpul pandemiei de COVID-19. Curtea a notat, ca regulă generală, că informația trebuie pusă la dispoziția celor care cer, atât timp cât nu există motive serioase pentru a refuza motivat aceste cereri.

În 2016, Poliția a cerut aproape 26 de milioane de coroane cehe (aproape 25 de milioane de lei) de la jurnaliștii iROZHLAS.cz pentru a furniza date despre infracțiuni. În Iunie 2021, Curtea Constituțională a stabilit faptul că o asemenea taxă afectează accesul la informații de interes public. „Instituția vizată ar trebui să caute modalități prin care să poată da curs cererii și nu să caute motive prin care să prevină accesul la acele informații”, a scris unul dintre judecători în motivare.

Potrivit ultimului raport GRECO (Grupul Statelor împotriva Corupției, înființat de Consiliul Europei), una dintre problemele legii din România este că în cazul unor informații de interes capital, acestea nu sunt publicate pe internet, deși prevederile legale cer acest lucru. Mai mult, GRECO cere înființarea unui mecanism independent care să examineze plângerile împotriva autorităților care refuză accesul la informații de interes public.

Într-un caz documentat de Context.ro, Ministerul Afacerilor Externe a refuzat să răspundă unei întrebări simple: dacă Guvernul României a folosit software de spionaj. Ministerul român trebuia să furnizeze răspunsuri la o listă de întrebări trimisă de o comisie a Parlamentului European, care investiga cazurile în care au fost folosite software-uri de spionaj în Europa. România, ca și alte state, au refuzat să coopereze și să răspundă întrebării legate de folosirea acestor software-uri pentru spionarea cetățenilor. Context.ro a trimis o solicitare în baza legii privind informațiile de interes public, cerând rezultatele chestionarului întocmit de autoritățile române. Ministerul a refuzat accesul la aceste informații. Cazul a ajuns și pe masa judecătorilor de la Tribunalul București, care au dat câștig de cauză Guvernului.

Context.ro a publicat și o serie de articole care vizează informații obținute de la Ministerul Sănătății după un proces îndelungat. Investigația arată că mare parte din infrastructura electrică din secțiile de terapie intensivă din România sunt vechi. În unele cazuri, defecțiunile la instalațiile electrice au produs și incendii, în urma cărora peste 40 de români și-au pierdut viața, doar în ultimul deceniu. Ministerul Sănătății a refuzat să pună la dispoziția jurnaliștilor raportul care viza starea infrastructurii electrice a spitalelor din țară. Context.ro a dat ministerul în judecată și, după o bătălie legală de 532 de zile, a obținut documentele și a informat publicul român. Context.ro a construit o bază de date online care arată cât de veche este infrastructura electrică din fiecare spital.

În Ungaria, jurnaliștii Atlatszo au încercat în zadar, mai mult de 7 luni, să obțină date legate de numărul incendiilor produse în ultimii ani la stațiile de sortare a deșeurilor de la autoritățile relevante. În multe dintre răspunsurile prin care le era refuzat accesul jurnaliștilor la aceste informații de interes public, autoritățile maghiare au transmis că nu colectează astfel de date. Această afirmație a fost una ciudată, ținând cont de faptul că pe site-ul instituției care se ocupă de gestionarea dezastrelor există calendare cu datele în care au avut loc incendii de toate tipurile, însă această bază de date este greoaie pentru cetățeni. Astfel, jurnaliștii au cerut aceste date într-un alt fișier, pe care nu l-au obținut niciodată. În același timp, Ministerul de Interne a cerut o statistică similară aceleiași instituții și a primit-o. Altatzso a încercat să obțină același set de date și de la Ministerul ungar de Interne, care a refuzat solicitarea, motivând că nu e proprietarul acelor date. În final, jurnaliștii au fost ajutați de un cititor și au reușit să obțină datele fără ajutorul instituțiilor.

Átlátszó a mai încercat să obțină informații legate de investigațiile cu privire la apele subterane, făcute la fabrica Samsung din Göd, în anul 2018. Însă autoritățile maghiare nu le-au furnizat jurnaliștilor informațiile cerute în baza Legii privind accesul la informații de interes public. Informațiile au fost, însă, obținute abia după ce jurnaliștii au deschis un proces împotriva fabricii, pe care l-au câștigat în ianuarie. Rezultatul a fost unul șocant: din datele obținute a reieșit faptul că nu au mai fost luate mostre din apa subterană de la fabrica de baterii din anul 2016 încoace, iar fântâna din zonă a fost acoperită cu pământ în 2018. Acest lucru a mai scos la iveală și faptul că autoritățile maghiare nu au testat apa din subteran pentru a vedea dacă este contaminată cu substanțe otrăvitoare, folosite în producția de baterii, deși testările independente au relevat faptul că există probleme ce pot pune în pericol siguranța cetățenilor.

Uneori, instituțiile se folosesc de un alt truc: le trimit jurnaliștilor datele cerute, dar într-un format care nu poate fi accesat. În timpul pandemiei, în mai 2022, Átlátszó a vrut să obțină informații de la Centrul Național pentru Sănătate Publică, legate de vaccinurile anti-COVID. După 90 de zile, autoritățile le-au trimis datele cerute în acest format și, după ce a fost scanat, un infografic alb și negru, ce pur și simplu nu putea fi interpretat. După ce au publicat articolul, autoritatea maghiară le-a trimis jurnaliștilor graficul color.

În Polonia, multe dintre instituțiile publice au învățat în timp să tergiverseze cererile sau să le refuze, folosindu-se de tertipuri legale. De multe ori, informațiile cerute sunt considerate „informații procesate” și autoritățile revin la cetățeanul care a lansat cererea, punându-l să motiveze de ce consideră că sunt de interes public. Frontstory.pl a pățit acest lucru, fiindu-i refuzat accesul la informații legate de pădurile din țară

Dacă accesul la informații publice este refuzat, cel care cere are dreptul să conteste decizia la un tribunal administrativ (secția de contencios-administrativ a unei instanțe din România). Această procedură durează, însă, și depinde de jurisprundența instanței. O problemă mai este faptul că aceste procese se pot întinde pe luni sau chiar ani.

Asociatia Watchdog Polonia, specializată în dreptul de a obține informații de interes public, notează că cele mai întâlnite refuzuri sunt date în cazul subiectelor legate de companiile sau fundațiile deținute de stat, în special cele legate de cheltuielile lor. Un exemplu recent a fost o companie de comemorare a lui Papa Ioan Paul al II-lea, demarată de Compania Feroviară de Stat din Polonia. Conductorii și nașii au purtat ace galbene și albe pe uniformele lor, iar legimitația de serviciu a fost înlocuită cu drapelul Sfântului Scaun. Însă ce a atras atenția a fost inițiativa de a împărți produse de patiserie călătorilor. Nu a existat nicio informație legată de firma care le-a livrat, compoziția produselor, modul în care au fost depozitate sau alergenii pe care le conțin. Nu au existat nici informații legate de costul achiziționării acestor produse de patiserie. Cazul a devenit și mai inflamat după ce în spațiul public a avut loc o discuție legată de activitatea lui Karol Wojtyla, care a devenit ulterior Papa Ioan Paul al II-lea. 

Reprezentanții companiei de stat au transmis că „nu sunt obligați să publice informații operaționale ale acestor proiecte, legate, în principal, de costurile și principiile cooperării cu alte entități (…)”.

Într-un alt exemplu, a durat 3 ani și jumătate ca jurnalistul Jan Kunert să primească contractele încheiate de Fundația Națională Poloneză, înființată în 2016 cu scopul de a proteja interesele Poloniei în lume și administrată de companiile naționale. La început, Fundația a avut un buget de 100 de milioane de zloți (111 milioane lei) și în final urma să ajungă la 500 de milioane de zloți. 

Jan Kunert a deschis un proces administrativ în 2017. În 2018, instanța i-a dat dreptate, doar că Fundația a făcut apel la Curtea Administrativă Supremă, care la rândul ei i-a dat dreptate jurnalistului în anul 2021. Fundația Națională Poloneză susținea că secretul corporatist nu îi permitea să divulge detalii financiare legate de contractele în derulare. Curtea a motivat decizia, menționând că această fundație administra fonduri publice.

Despre autor: Context

Avatar of Context

Leave A Comment

Pe aceeasi tema

Pe aceeasi tema