GAZA: Legea celui mai puternic (Investigace.cz)

Războaiele creează spațiu pentru dezvoltarea pieţei negre, a corupției și a crimei organizate. Fâșia Gaza nu face excepție. Interviurile investigace.cz cu persoane care trăiesc sau au trăit recent acolo arată clar ce au ajuns să controleze reţelele criminale: accesul la bani cash, permisiunea de a părăsi Gaza și accesul la necesități de bază, cum sunt mâncarea și apa potabilă.

Slăbirea grupării teroriste Hamas, care folosea violența nu doar împotriva inamicilor declaraţi, ci și împotriva propriului popor, a liniştit mai mulţi locuitori din Gaza, dar a dat naştere și unor noi îngrijorări: Cine va umple acum vidul de putere? Cine şi cum va impune legea?

„Gruparea Hamas este acum slăbită. Se află, probabil, în cel mai slab moment din întreaga sa existență. Orice autoritate centrală care controla anterior Fâșia Gaza a încetat să mai existe. Toate ‘autoguvernările’ sunt concentrate acum doar în cartierul Deir al-Balah, situaţia nu seamănă cu ce a fost”, a descris actuala lipsă totală de lege Abdel Naser Abu Oun, fost prezentator la un post radio palestinian din Fâșia Gaza, pentru investigace.cz. 

Abu Oun, fost prezentator la un post de radio palestinian din Fâșia Gaza. El și familia sa au reușit să plece din Gaza spre Egipt, dar au trebuit să plătească taxe foarte mari pentru a trece frontiera. Sursa: Miro Tóth, investigace.cz

„Când Hamas își arată forța, Israelul începe imediat să urmărească și să țintească pe oricine din Gaza care apare în uniformă sau într-un convoi al poliției. Chiar și pe membrii Hamas care sunt acasă sau în corturi din taberele de refugiați. Astfel, puterea centralizată s-a destrămat și dispare treptat. Ceea ce a rămas este o forță slabă, care încă mai are un oarecare respect în Deir al-Balah, în orașul Gaza și poate puțin în Khan Younis”, a declarat Abu Oun pentru investigace.cz.

Cum să fugi din Gaza

Rafah, punctul de frontieră dintre Fâșia Gaza și Egipt, a fost singurul loc prin care locuitorii Gazei puteau trece granița în alte locuri în afară de Israel. Tot în Rafah erau gestionate și aproximativ jumătate din bunurile care intrau în Fâșia Gaza. Până în mai 2024, trecerea era sub control egiptean deplin.

Harta arată situația actuală în Fâşia Gaza, în octombrie 2025: 82% din teritoriu se află sub control militar israelian, incluzând zonele aflate sub ordin de evacuare. Punctele de trecere Erez și Rafah sunt închise, iar cel de la Kerem Shalom funcționează limitat, doar pentru evacuări medicale și transport umanitar.
Sursa: OCHA (Biroul ONU pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare), via Investigace.cz

La puţin timp după izbucnirea războiului în octombrie 2023, când graniţa de la Rafah a fost deschisă, locuitorii Gazei au încercat să fugă din calea războiului tot mai intens. Dar doar cei care aveau zeci de mii de dolari au reușit să plece.

„Se spărgeau geamuri în jurul nostru. Fiul meu avea crize la fiecare sunet de avion. Panica era peste tot. Bombe cădeau pe casele vecine. Ne-au evacuat către nişte corturi în sudul Fâşiei Gaza. Apoi la Rafah. Era sânge peste tot, un masacru. Am decis să-mi scot familia din Gaza,” şi-a explica decizia jurnalistul Abu Oun. Atunci era încă posibil să pleci în Egipt prin Rafah. 

„Totul era coordonat de o companie egipteană. Sumele de bani care trebuiau plătite erau incredibil de mari. Am fost pus în faţa unei dileme stranii: or îmi moare toată familia în război, ori plătesc”, a spus el. După ce și-a evacuat familia, s-a întors în Fâşia Gaza pentru două luni, trăind într-un cort într-o tabără de refugiaţi și lucrând ca jurnalist.

Ceea ce descrie Abu Oun se regăsește și în relatările altora — pentru a pleca din Gaza, oamenii trebuiau să plătească unei companii egiptene, Hala Consulting and Tourism, deținută de omul de afaceri egiptean Ibrahim Al-Argani, apropiat de serviciile secrete și de președintele Egiptului.

Sistemul funcționa aparent simplu: guvernul de la Cairo a creat două mecanisme paralele, unul oficial și unul neoficial. Cel oficial trebuia să le permită oamenilor să plece din Fâşia Gaza dacă rudele depuneau o cerere la Ministerul de Interne egiptean pentru a-şi include membrii familiei pe lista oficială de refugiaţi din Gaza în Egipt. Dar, potrivit mărturiilor celor care au aplicat pentru permise de trecere în acest fel, sistemul oficial nu a funcționat niciodată şi notificarea despre “permisul de trecere” în Egipt nu a venit decât după luni întregi de aşteptare. 

Pe de altă parte, sistemul neoficial, intermediat de agenția de turism Hala Consulting and Tourism, era mult mai eficient. Era suficient să plătești intermediarului între cinci și zece mii de dolari (atunci 115.000 – 230.000 de coroane) pentru un adult, jumătate din sumă pentru un copil, iar solicitantul era inclus pe o listă neoficială, dar funcțională. Totul era coordonat prin aplicația mobilă Telegram și le permitea oamenilor să treacă din Gaza în Egipt prin punctul de frontieră Rafah în câteva zile.

O listă neoficială cu persoane care așteaptă să fie evacuate din Gaza către Egipt, distribuită prin aplicația Telegram. Sursa: investigace.cz

Ahmed Ghorab, care preda tehnologia informației la o universitate din Gaza și coordona proiecte academice internaționale, a confirmat felul în care funcționa sistemul. „Copiii mei nu aveau documente de călătorie, iar egiptenii mi-au oferit ca, pentru o ‘taxă de coordonare’ de cinci mii de dolari de persoană, să fie posibil să călătorească şi ei (n.red. copiii)” a declarat Ahmed pentru Investigace.cz. 

Ahmed are patru copii, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să plătească o „taxă de coordonare” de 20 de mii de dolari pentru întreaga familie. Nu știa atunci că, pe măsură ce situația se agrava, prețul urma să se dubleze. La insistențele soției sale, a plecat în cele din urmă singur în martie 2024, promițând că își va scoate familia din Fâșia Gaza mai târziu.

„Toți cei care doreau să treacă graniţa a la Rafah trebuiau să plătească agenției de turism Hala,” spune Ahmed. Lui i s-a acordat azil în Slovacia ca refugiat de război, deoarece colaborase cu universitatea din Nitra în diverse proiecte academice înainte de izbucnirea războiului. Cu toate acestea, familia lui se află și astăzi în Gaza. Autoritățile slovace condiționează evacuarea lor din zona de război de obligația de a se prezenta la ambasada slovacă din Tel Aviv pentru a li se lua amprentele. Dar acest lucru nu este posibil. „Fie și numai apropierea de granița Fâșiei Gaza cu Israelul este interzisă, ca să nu mai vorbim de mersul la Tel Aviv. Oamenii sunt împușcați la graniță fără să fie întrebați nimic,” explică Ahmed.

Agenția de presă de stat a Egiptului a negat că ar avea loc fenomene de mită sau șantaj. Într-o declarație publicată pe 10 ianuarie 2024, șeful agenției, Diaa Rashwan, a respins „acuzațiile nefondate” potrivit cărora palestinienii de la punctul de frontieră ar fi forțați să plătească taxe suplimentare de coordonare.

Totuși, situația s-a schimbat în mai 2024, când armata israeliană a preluat administrarea și controlul persoanelor care traversau frontiera. Egiptul nu a fost de acord cu această decizie unilaterală și a închis punctul de trecere, dar în februarie 2025 l-a redeschis pentru evacuarea persoanelor ale căror vieți erau în pericol iminent.

La începutul lunii martie 2025, Israelul a închis toate punctele de frontieră și nu a mai permis nimănui să treacă granița din sau spre Gaza, indiferent de motiv. Astfel, fluxul de ajutor umanitar către Fâșia Gaza a fost întrerupt, iar oamenii au fost privați de bunurile de bază precum apă potabilă, medicamente și alimente esențiale. În Fâşia Gaza a izbucnit foametea.

„Acum mâncăm în tăcere deplină”

 „Ei bine, ce pot să-ți spun”, Rolla Eldora se agită când este întrebată cum era viața în Fâșia Gaza după izbucnirea războiului. A reușit să ajungă din Gaza în Egipt singură, după ce o rachetă i-a lovit casa în timpul unui atac aerian și aproape că a ucis-o. A scăpat cu fracturi deschise, intestine sfâșiate, maxilar zdrobit și arsuri de gradul trei. Povestea ei este aici.

„La început, nu era mâncare, nici apă potabilă, nici medicamente, nici gaz pentru gătit, nici intimitate, nici demnitate. Oamenii mureau din cauza unor infecții banale. Amestecau făina cu nisip și var acasă, pentru că un kilogram de făină costa până la o sută de dolari. Prețurile erau scandaloase. Oamenii mâncau gunoaie direct din tomberon, pâine mucegăită,” explică ea. „Ne-a schimbat pe noi, palestinienii. Acum mâncăm în tăcere deplină,” adaugă Rolla.

Cea mai gravă situație a fost vara aceasta, când armata israeliană a oprit aproape complet aprovizionarea Fâșiei Gaza. Din cele 600 de camioane necesare zilnic cu alimente, medicamente și alte bunuri esențiale, doar câteva erau lăsate să intre în Gaza în fiecare zi. Uneori deloc, zile la rând.

„Există mâncare în Gaza, dar nimeni nu o are. Mai ales acum, când aproximativ 80% din locuitorii din Gaza sunt șomeri,” a explicat Mohamed Hamada, coordonator al rețelei de ONG-uri palestiniene PNGOS. „Dar chiar dacă cineva din Gaza ar avea un milion de dolari,” a continuat el, „tot nu ar însemna nimic. Se poate întâmpla oricând să nu primească mâncare și să moară de foame sau să înnebunească de la epuizare.”

În această situație disperată au apărut clanurile înarmate, cel mai puternic dintre ele fiind clanul lui Yasser Abu Shabaab.

Cine este Yasser Abu Shabaab

„Cine este Abu Shabaab? Ce știm despre el și când am auzit prima dată de el?”, întreabă retoric prezentatorul de radio Abu Oun. „Este un nimeni, un nume lipsit de importanță în istorie… L-aș compara cu un parazit. Un parazit care suge viața din alții. Un mercenar…” – jurnalistul devine furios.

În realitate, Yasser Abu Shabaab este liderul uneia dintre cele mai mari clanuri familiale înarmate, care controlează o mare parte din coridorul prin care trec atât ajutoarele umanitare, cât și alte transporturi comerciale către Gaza, inclusiv alimente.

Banda sa este responsabilă pentru jafurile și atacurile asupra camioanelor, inclusiv a celor care transportă ajutoare umanitare. Acest lucru duce la o lipsă de alimente în Gaza și la revânzarea lor pe piețe la prețuri foarte ridicate. Dimensiunea furturilor de alimente și alte ajutoare este evidențiată într-un tabel care compară cantitatea de bunuri încărcate cu cea care ajunge efectiv la destinație.

În vara anului 2025, premierul israelian Benjamin Netanyahu a admis că Israelul ar furniza arme clanului familial, presupus pentru a lupta împotriva Hamas, lucru negat de Abu Shabaab.

Potrivit lui Adam Shuhaibar, proprietarul celei mai mari flote de camioane care operează în Gaza și unul dintre puținii oameni de afaceri cu licență israeliană de transport, jafurile armate asupra camioanelor sunt evenimente zilnice. Într-o noapte, bărbați înarmați au jefuit 98 din cele 109 camioane ale sale care transportau ajutoare alimentare ale ONU la punctul de frontieră Kerem Shalom. Shuhaibar a spus că atacatorii au tras asupra camioanelor și au ținut șoferii captivi timp de mai multe ore.

Declarațiile sale au fost confirmate de UNRWA, agenția ONU pentru refugiații palestinieni, care a precizat într-un raport că atacul nu doar că a rănit șoferul, dar a și avariat grav camioanele.

Moartea șoferilor

„Cel mai rău lucru este frica pentru șoferi” explică Obchod, un comerciant care vinde alimente în Fâșia Gaza. „Și moartea șoferilor,” adaugă el. (Nu a fost publicat numele real din motive de securitate.) De fiecare dată când îi sună telefonul, se teme că va primi vestea rănirii sau morții unuia dintre angajații săi.

„Unul dintre șoferii noștri a fost ucis când cineva a tras o rachetă antitanc asupra camionului. Altădată, trei șoferi au fost grav răniți, doi… să zicem mai ușor. Dar sunt încă în spital,” spune comerciantul, calculând pierderile de vieți și sănătate.

Comercianții, dar și organizațiile umanitare – inclusiv Naţiunile Unite – sunt forțați să plătească mii de dolari clanurilor violente pentru „protecție”, ca să-și poată duce camioanele la destinație.

„În fiecare zi pierdem un camion. Trebuie să-l răscumpărăm. Cu cincizeci de mii de dolari. Și mafia sunt oamenii noștri din Gaza. Familii. Cunosc pe majoritatea, locuiesc lângă graniță. Și noi am locuit acolo. Ne-au furat camionul. Și am plătit,” povestește unul dintre comercianți. „În prima zi ne-au furat cincisprezece camioane. Asta înseamnă trei sferturi de milion de dolari în răscumpărări,” adaugă el.

Potrivit descrierii comerciantului care primește înregistrări video de la camerele de bord ale șoferilor, cele mai grave jafuri se petrec atunci când un grup armat de oameni mascați înconjoară camionul și îi ordonă șoferului să se încuie în cabină. Apoi se urcă pe camion și descarcă întreaga marfă.

„Iau absolut totul. Uneori chiar și panoul solar al șoferului pentru încărcarea telefonului, benzina și bateria mașinii. Este o sălbăticie completă,” explică el.

„Iau zece la sută din ajutoarele umanitare. Zece la sută din bunuri, nu din bani. Apoi le vinde pe piață. Dar Shabaab este lacom – cota lui va crește, în timp va vrea treizeci la sută,” estimează comerciantul despre cum va arăta importul de ajutoare umanitare în Gaza.

Împușcă spre răniți, arată putere

Clanurile organizate care jefuiesc camioanele cu bunuri nu sunt singura “activitate mafiotă” pentru care Abu Shabaab a devenit notoriu. Jurnalistul palestinian Mohamed Skaik, care locuiește în Gaza, a declarat pentru investigace.cz că Abu Shabaab îi terorizează pe oameni chiar și în spitale.

Yasser Abu Shabaab, liderul unuia dintre cele mai puternice clanuri înarmate din Fâșia Gaza. Grupul său controlează o parte din rutele de aprovizionare și este acuzat de atacuri asupra camioanelor care transportă ajutoare umanitare. Sursa: profilul de Facebook al lui Yasser Abu Shabab, via investigace.cz

„Banda lui Abu Shabaab a năvălit acum ceva timp într-un spital și a împușcat oameni la recepție și în corturile din jurul spitalului. Au vrut să sperie oamenii și să-și arate puterea,” povestește Mohamed. În iulie, clanul Abu Shabaab a răpit unul dintre cei mai cunoscuți medici palestinieni, Marwan al-Hams. Potrivit lui Mohamed, a fost o răzbunare: „Doctorul a refuzat să trateze membrii răniți ai clanului Abu Shabaab, spunând că sunt teroriști”.

De unde a apărut Abu Shabaab

Yasser Abu Shabaab are un trecut tulburător. Provine din tribul beduin Tarabin, din deșert, din care provine și Ibrahim Al-Argani, proprietarul agenției de turism Hala Consulting and Tourism, care se ocupă de „taxele de coordonare” pentru plecarea din Gaza.

În 2015, Abu Shabaab a fost arestat și condamnat la 25 de ani de închisoare pentru trafic de droguri și contrabandă cu țigări. Opt ani mai târziu, în 2023, după izbucnirea războiului din Gaza, forțele aeriene israeliene au bombardat închisoarea Asda, iar Abu Shabaab a reușit să fugă. A apărut apoi ca lider al unui grup rebel anti-Hamas numit Forțele Populare.

La începutul lunii iunie, premierul israelian Netanyahu a confirmat faptul că Israelul a înarmat grupul lui Abu Shabaab. Acesta a negat în repetate rânduri și susține că influenți membri ai tribului său Tarabin l-au înarmat. Totuși, afirmația lui este contestată: atât tribul Tarabin, cât și familia lui Abu Shabaab s-au dezis de el, tocmai din cauza colaborării sale cu armata israeliană.

Deși Abu Shabaab nu a terminat nici măcar școala primară, are planuri mari pentru viitor. Într-un comentariu publicat în Wall Street Journal la sfârșitul lunii octombrie, el a scris: „Forțele Populare cer Statelor Unite și țărilor arabe să recunoască oficial și să sprijine un guvern palestinian independent sub conducerea noastră…”.

Cashul e rege

În Fâșia Gaza, ca și în alte zone de război, economia stradală a revenit la numerar. „Banii circulă constant în Gaza. Sunt atât de uzați și murdari încât, atunci când plătim ‘mafiei’ pentru protejarea camioanelor, ei cer plata fie în bunuri, fie în așa-numitul ‘albastru nou’, adică noile bancnote de 200 de shekeli,” explică Obchod.

Băncile sunt închise în Gaza, multe sedii fiind distruse de bombardamente. Cashul este rar. În combinație cu violența, creșterea uriașă a prețurilor la alimente, apă și alte bunuri de baz, la care se adaugă imposibilitatea de a impune legea, s-a dezvoltat un sistem hawala – transferuri informale de bani prin „bancomate umane ambulante”.

Oricine ar avea acces la cash în Gaza ar putea face o avere. „Dacă vrei să retragi o mie de shekeli, trebuie să plătești jumătate doar pentru ‘retragere’ ” explică comerciantul.

Declarațiile lui Obchod sunt confirmate de fosta jurnalistă Rolla Al-Dura, care a trăit și a lucrat în Gaza: „Când voiam să scot bani din contul meu, de exemplu o mie, îmi luau cinci sute. De ce? Nu e corect. Vreau să se oprească asta. Totul e deja îngrozitor de scump în Gaza și am nevoie să cumpăr măcar cele mai necesare lucruri.”

Recent, băncile au reacționat lansând o aplicație de plăți care permite transferuri fără numerar. Ai nevoie doar de un telefon încărcat și acces la internet — ceea ce nu e deloc ușor în Gaza. Bănci precum Arab Islamic Bank sau Palestinian Central Bank (PMA) percep acum doar 25% din fiecare transfer. „Tot e mult, dar mai bine decât cincizeci” a declarat Obchod pentru investigace.cz.

Viitorul Gazei

Niciuna dintre persoanele cu care au vorbit jurnaliştii investigace.cz nu a avut vreo idee despre când se va sfârși războiul din Gaza. Nu se ştie ce se va întâmpla mai departe, care este scopul războiului sau cum ar trebui să arate pacea. Unii vor să se întoarcă acasă, deși nu au mai rămas decât ruine. Alții spun că nu au plecat niciodată cu adevărat — doar trupurile lor au fost mutate în exil.

„Suntem legați de amintiri,” explică Marah El-Satri, care a studiat comunicare în masă la universitatea din Gaza și a trebuit să fugă peste noapte împreună cu cele cinci surori ale sale pentru a avea grijă de ele. „Surorile mele vor să meargă la mare aici, în Egipt, dar nu le las. Ideea de a fi pe plajă mă îngrozește, pentru că îmi amintește de viața dinainte de război. Marea aceea este plină de amintirile oamenilor care au murit, despre părinți care de asemenea au murit.”

Marah El-Satri (stânga), împreună cu patru dintre cele cinci surori mai mici, la Cairo, Egipt. Și-au pierdut părinții și mai mulți frați în bombardamentele din Gaza. Au ajuns în Egipt cu puțin timp înainte de închiderea trecerii de la Rafah. Sursa: Miro Tóth, investigace.cz

„Asistentele mă tot întreabă despre Gaza, mă tot chinuie amintindu-mi acest lucru: ‘Îți amintești cum… ce era când… cum priveam…’ Pe de altă parte, Marah admite că îşi înţelege surorile. “Trăim aici într-un timp suspendat. Nu se întâmplă nimic nou, nimic interesant. N-am ce să le povestesc,” adaugă ea. „Să mă întorc în Gaza? Niciodată. Pentru că acolo nu mai e viață. Viața a încetat să existe acolo.”

O poveste similară are și Faiza Al-Zahran Hassan. În timpul interviului stă întinsă în pat, purtând hijab, după o serie de operații la picioare, încă incapabilă să stea dreaptă. A ajuns la Cairo pentru a-și însoți nepotul, ars de fosfor alb pe umăr și pe mână, care avea nevoie urgentă de tratament specializat.

„Nu mai există loc pentru noi în Gaza. Nu mai sunt case, nici educație, nici îngrijire medicală, nici medicamente. Sunt doar copii bolnavi care nu mai au părinți. Gaza nu mai e un loc — Gaza este acum doar o ‘situație critică’,” spune ea.

„Unde vor merge oamenii din Gaza? Cine îi va ajuta să-și reconstruiască casele?” întreabă retoric fostul medic militar Khalil Elbadash.  „Pentru următorii 6-10 ani locuitorii Gazei vor trăi în corturi. Eu însumi mi-am pierdut casa de trei ori. Prima dată în bombardamentele din 2000, apoi în 2024, și acum, în 2025. Trei case pe care le-am construit au dispărut. Toată familia mea trăiește acum în corturi într-o tabără de refugiați. Asta nu e viață. Unde suntem? Azi vrei să cumperi făină și cineva te împușcă. Vei muri. Vrei să cumperi un kilogram de zahăr, iarăşi veri muri. Asta e viață?”

„Desigur că vreau să mă întorc în Gaza,” spune poeta palestiniană Hend Jouda. „Aștept doar ziua în care războiul se va sfârși. Să mă pot întoarce și să-mi reconstruiesc casa, sau măcar ce a mai rămas din ea. Să îmbrac hainele bunicii mele pe care a trebuit să le las acolo. Poate o să-mi găsesc și cărțile, undeva. În adâncul meu cred că războiul nu se va termina mâine, ci astăzi. Cred că toți oamenii se vor putea întoarce să-şi decidă singuri viitorul. Încă mai am cheia casei mele, chiar dacă nici ușa nu mai există.”

„Ne vom întoarcem în Gaza?” repetă întrebarea prezentatorul de radio Abu Oun. „E o întrebare importantă, dar și complexă, tristă și crudă…”

Accesează investigaţia originală aici.

Autoarea textului: Paavla Holcová, cu contribuții de Amna Omar Al-Dabash și Selma Mhaoud. 

Traducere: Oana Maniţiu & Matei Capotă