Război și „Pace” (II). AUR și site-urile pro-AUR: Ambivalență strategică, diviziuni ideologice interne sau Realpolitik pe tema războaielor din Ucraina și Fâșia Gaza?

Partidele și grupările de extremă dreapta din Europa se poziționează diferit față de războaiele din Ucraina și Fâșia Gaza, în funcție de situația politică din fiecare țară. Antisemitismul, relațiile cu Israelul, retoricile pro-Kremlin sau conspiraționismul anti-Occident sunt afișate fățiș de unele și mascate iscusit de altele. O analiză realizată de cercetătoarea Adina Marincea pune lupa pe extrema dreaptă din România și arată cum sunt abordate de AUR, S.O.S. România sau alte grupări extremiste aceste subiecte.

***

Ca și Diana Șoșoacă, și liderii AUR au un discurs despre „Pace”, asta în timp ce se pregătesc de război. Diferența este că în AUR pozițiile pot avea nuanțe diferite, iar comunicarea oficială a partidului s-ar părea că nu reflectă întocmai ce gândesc ideologii partidului. Asta pentru că, la fel ca mulți alți extremiști de dreapta aspiranți la putere, ei au realizat că nu pot spune chiar ce gândesc, că le trebuie filtre și compromisuri.

Liderii AUR și-au exprimat în numeroase rânduri criticile la adresa Ucrainei, mai numeroase decât la adresa Rusiei. În august 2024, George Simion a acuzat Ucraina de „atitudine dușmănoasă” față de români și a ținut să precizeze, în numele partidului, că „nu suntem nici iubitori de Putin, nici iubitori de Zelenski. Noi suntem iubitori de România şi cred că am făcut prea multe concesii Ucrainei faţă de atitudinea pe care o au în continuare faţă de noi, o atitudine duşmănoasă”. Este, fundamental, o poziție naționalistă, pe care o vedem și la alte grupuri de extremă dreapta, în special în zona ultrașilor de extremă dreapta din care și Simion a făcut parte.

Din motive iredentiste, la nivel declarativ nici George Simion, nici Claudiu Târziu nu sunt mari iubitori ai Rusiei. Cu toate astea, criticile lor s-au concentrat mai degrabă pe Ucraina, au contestat sprijinul oferit ei și au reluat multe din narațiunile Kremlinului. Rise Project a arătat cum narațiunile liderilor AUR – Simion și Târziu – se suprapun în mod sistematic cu cele ale premierului maghiar Viktor Orbán și cu propaganda regimului putinist, narațiuni despre cum Rusia ar fi fost de fapt provocată de NATO și Occident, cum nu este războiul nostru și atunci România nu trebuie să sprijine Ucraina, mai ales cât timp ucrainenii „batjocoresc” românii, sau cum UE ar dicta României, privând-o de libertatea suverană. Astfel, cei doi scuză invazia Rusiei în Ucraina ca pe un simplu act defensiv în fața imperialismului american sau unui așa-zis colonialism al UE.

Liderii AUR nu se rezumă la declarații, ci le transpun în acțiune politică. În septembrie 2024, delegația AUR a votat în Parlamentul European împotriva continuării acordării de sprijin financiar și militar Ucrainei, invocând din nou dorința de „pace”, la fel ca Diana Șoșoacă și majoritatea extremei drepte pro-ruse.

Deși vorbește despre pace, AUR se pregătește de potențialitatea războiului. Programul AUR prevede militarizarea societății și întărirea capacității militare inclusiv în rândul civililor. AUR propune instituirea unui „Program național de pregătire militară, tehnici de supraviețuire și luptă asimetrică pentru voluntari, astfel încât, pe lângă armata de profesioniști, România să dispună și de o „armată de rezervă”, formată din cetățeni”.

AUR vede armata ca „stâlp al statului și al națiunii”, și prevede măsuri de consolidare a armatei naționale pentru ca aceasta „să poată asigura singură apărarea teritoriului național și eliminarea oricăror amenințări”.

Deși tinde către suveranitate națională și militară, AUR consideră apartenența la NATO, „ca alianță defensivă”, „o soluţie viabilă pentru apărarea independenței, suveranității şi integrităţii statului, și vede alianța euro-atlantică ca pe o opțiune „strategică și irevocabilă, întrucât ea răspunde interesului național”. Deci nu este anti-NATO, pentru că vede utilitatea NATO în protejarea suveranității naționale. Dar ar vrea să nu mai depindă de astfel de alianțe.

AUR are o viziunea naționalistă și asupra producției militare, care se vrea sporită, la nivel național. Deci să se producă arme pentru NATO, dar în România!

„Considerăm necesară revitalizarea și dinamizarea industriei românești de apărare și a întreprinderilor naționale din domeniul militar, inclusiv prin investiții în crearea de unități de producție pentru NATO. Toate contractele de achiziție de tehnică de luptă din străinătate trebuie să includă o clauză de offset, adică de producere a unor componente sau producția integrală, sub licență, în România” – extras din programul AUR.

Prin urmare, putem să ne întrebăm de ce tot vorbește AUR despre „pace” în timp ce se pregătește de război? Vede AUR în Rusia o amenințare, cât timp consideră NATO mai degrabă un garant al suveranității naționale? Și dacă acesta este cazul, de ce reia AUR narațiunile Kremlinului? Sunt ei idioții utili ai Moscovei sau mai degrabă vor să sacrifice Ucraina pentru a nu supăra Rusia, de frica extinderii războiului la România dar și în speranța că ar primi și România bucăți dintr-o Ucraina învinsă și fărâmițată, îndeplinind visul ultranaționaliștilor la România Mare? E clar că resentimentele istorice joacă un rol important în poziția AUR față de acest război, atât față de Ucraina cu Bucovina de Nord la care unii dintre ideologii AUR încă visează, dar și față de o Rusie expansionistă care amenință suveranitatea națională.

Claudiu Târziu și ambivalența calculată. Rost și R3media – portavocile anti-occidentale fără filtru ale liderilor AUR

În luna ianuarie, Claudiu Târziu a susținut la Iași, cu ocazia Zilei Unirii Principatelor, un discurs revizionist, în care cerea, la fel ca Șoșoacă în 2023, anexarea unor teritorii aparținând Ucrainei – mai exact Bucovina de Nord, care a făcut parte din România Mare între 1918 și 1940, și susținea „necesitatea unei bune colaborări dintre România și Rusia”.

Târziu ne spunea în vară că el critică Ucraina mai mult decât Rusia nu pentru că ar fi pro-rus, ci pentru că Rusia este „un imperiu mereu lacom”, expansionist, „dispus să meargă până la ultimele consecințe pentru a-și face ambițiile”, și atunci „nu avem ce aștepta de la ea”. Însă, spunea Târziu, „avem ce aștepta de la democrații consolidate, de la state conduse de oameni care cunosc diplomație”. Și tocmai pe acestea le critică el pentru că ar „susține războiul”, alimentându-l „cu arme, cu oameni, cu bani”, pe motiv că ar avea de câștigat din război atât occidentul cât și „clica coruptă care conduce Ucraina”.

sursa foto: Captură

Problema cu acest discurs menit să justifice desolidarizarea față de Ucraina este că, pretinzând că „nu avem ce să ne așteptăm de la Rusia” și atunci opoziția trebuie îndreptată către Ucraina și aliații ei, ajunge practic să minimalizeze agresiunea Rusiei și pericolul ambițiilor sale expansioniste, fără a oferi o soluție reală pentru acesta și mutând vina pe Ucraina și aliații care o sprijină. El cere sacrificarea Ucrainei de dragul „păcii”, de frica – de altfel o frică legitimă – extinderii războiului la România – dar nu răspunde la întrebarea: de ce s-ar opri un „imperiu lacom” și expansionist – cum caracterizează Târziu Rusia – la Ucraina, în lipsa unei rezistențe care să îi zădărnicească ambițiile? Inconsistența logică ar putea să sugereze un tip de ambivalență care, voit sau nu, servește intereselor lui Putin.

Aceeași atitudine generală de critici la adresa Ucrainei, Vestului și NATO mai degrabă decât la adresa Rusiei o regăsim și în publicațiile online asociate cu AUR.

Să luăm exemplul Revistei Rost, condusă de Claudiu Târziu, și care reflectă în mare măsură viziunile acestuia și îi preia declarațiile, fiind o portavoce – cu mai puțin filtru – a lui Târziu și a AUR. Rost pare să vadă mai mult SUA o amenințare pentru securitatea României, prin faptul că provoacă Rusia, și nu ambițiile expansioniste rusești. Și tot Rost vede războiul din Ucraina nu ca pe o invazie a Rusiei, ci ca pe un război între SUA și Rusia. Deci nu Rusia ar fi agresorul.

Într-un articol alarmist din septembrie 2022, cu titlul „Războiul SUA-Rusia se extinde”, Rost critica parteneriatul strategic al României cu SUA și apartenența NATO ca aducând „doar obligații părții române și niciun fel de angajament reciproc avantajos din partea SUA”. Aceste obligații, scria Rost, ar putea pune în pericol România: „În situația în care conflictul se extinde în afara granițelor Ucrainei, iar implicarea SUA în război este tot mai directă și mai evidentă, obiective de pe teritoriul României, precum sunt bazele SUA de la Deveselu sau de la Mihail Kogălniceanu, pot deveni ține ale unor atacuri rusești. Suntem pregătiți pentru război?” – se întrebau retoric autorii. Deducem de aici că nu Rusia este amenințarea, invadatorul, ci că atacurile ei – fie în Ucraina, fie unul potențial asupra României – ar fi vina SUA și al partenerilor occidentali. O teză clasică a propagandei de la Kremlin.

sursa foto: Captură

Și alte articole pe website-ul Rost adoptă același ton, în care Romania e o (potențială) victimă a Ucrainei și a puterilor occidentale, susțin opoziția AUR față de sprijinul pentru Ucraina, și dau drept exemplu de militanți pentru „pace” lideri suveraniști autoritari precum Viktor Orban și Donald Trump. Atât liderii AUR, cât și revista Rost au o poziție directă sau voalată anti-occidentală, condamnând valorile progresiste, liberale, asociate cu vestul, și rezonând cu cele ultraconservatoare, ortodoxiste, asociate Rusiei. Astfel, opoziția față de Ucraina capătă și valențe culturale, prin titluri precum „În plin război cu Rusia, Ucraina organizează o paradă LGBTQ” – menite să prezinte Ucraina ca decadentă, asemenea Occidentului.

sursa foto: Captură

R3Media  – anti-occidentalismul fără filtru sau ce ar vrea să spună unii lideri AUR dar nu pot

R3media, alt website care promovează AUR și teorii conspiraționiste pro-ruse, are o perspectivă și mai radical anti-occidentală. Articolele prezintă războiul din Ucraina preponderent în termeni de:

• pierderi economice aduse fermierilor români prin măsurile de solidaritate cu Ucraina

sursa foto: Captură

• deri militare (donarea sistemului Patriot)

sursa foto: Captură

• inechitate: România ar face sacrificii fără să primească nimic la schimb de la partenerii Occidentali

sursa foto: Captură

Portalul pro-AUR R3media promovează ideologia multipolarității susținută de Rusia prin ideologi precum propagandistul Dughin (ideea că puterea nu mai este deținută predominant de SUA, ci este distribuită între mai mulți poli de putere non-occidentali ca Rusia, China, Iran, care trebuie să formeze alianțe pentru a contesta dominația vestului), citând un articol apărut în ziarul american The Washington Post. Însă R3Media omite toate părțile critice din articolul original la adresa invaziei rusești, precum și reacțiile liderilor europeni sau ale lui Zelenski. R3Media citează selectiv, lăsând impresia că Putin are dreptate, citându-l doar pe acesta și dând vina pe Occident pentru război:

„Vizita lui Orban în China a reprezentat un triumf diplomatic pentru Putin, care a pledat mult timp pentru o astfel de ordine mondială multipolară, non-occidentală. Putin a insistat asupra faptului că Occidentul, în special Statele Unite și Marea Britanie, este responsabil pentru prelungirea războiului său din Ucraina, prin faptul că nu face presiuni asupra Kievului pentru a ceda în fața cererilor sale teritoriale, notează WP.”

sursa foto: Captură

Tot din seria articolelor anti-occidentale conspiraționiste, R3Media citează un articol al AUR-istului Mihai Neamțu, care la rândul lui cita website-ul de extremă dreapta Breitbart, pro-Trump, cunoscut pentru conținutul conspiraționist și înșelător. Scopul articolului este să inducă teamă cu privire la migranți, pretinzând că ajutorul dat de SUA Ucrainei ar avea ca scop creșterea numărului de migranți din țările africane și musulmane.

sursa foto: Captură

Deși Rusia e cea care a invadat Ucraina, din articolele R3Media ar părea că SUA sunt de vină pentru război, responsabilitatea Rusiei fiind complet absentă.

sursa foto: Captură

R3Media preia declarațiile despre „pace” de la lideri autoritari precum Viktor Orban, Donald Trump, AUR, Xi Jinping și Vladimir Putin, aceștia fiind deci prezentați ca vocile rezonabile, „pacifiste”, în opoziție cu Occidentul războinic, mai ales SUA.

sursa foto: Captură

De asemeni, R3media promovează viziunile propagandistului pro-rus Adrian Severin, care și el dă ca bun exemplu pe Orban și Ungaria și lansează teorii conspiraționiste anti-occidentale care dau vina pe „laboratoarele oculte ale geopoliticii americane” pentru războiul din Ucraina sau alte războaie viitoare. Nu întâmplător, și Severin vorbește tot despre „pace”. Severin și-a exprimat în mai multe rânduri opoziția și față de gruparea voluntarilor români care luptă în Ucraina – Battleground Getica.

sursa foto: Captură

AUR și Sentimentele amestecate despre Israel. George Simion și strategia  de „de-diabolizare” a AUR

După o serie de acuze cu privire la derapaje cu caracter negaționist și antisemit, precum și de . Ulterior, George Simion a schimbat strategia.

În noiembrie 2022, AUR a organizat la Palatul Parlamentului conferința suveraniștilor europeni –  „Acea Europă în care credem”, care a adus laolaltă lideri populiști de (extremă) dreapta. Printre aceștia s-a numărat și un reprezentant al partidului Likud – aflat la guvernare în Israel, pe care AUR l-a și citat într-o postare, acesta vorbind despre naționalism și suveranism ca valori ce unesc partidele prezente, majoritatea de extremă dreapta dar care se definesc drept „conservatoare” pentru a fi mai ușor acceptate.

sursa foto: Captură

În august 2023, George Simion s-a întâlnit cu ambasadorul Israelului în România, Reuven Azar. La câteva zile după atacul Hamas asupra Israel din 7 octombrie 2023, acesta a condamnat atacurile în Parlament spunând că sunt „de netolerat”, iar în ziua următoare Simion a participat la o manifestație publică de solidaritate cu victimele.

Având în vedere numeroasele derapaje din trecut ale liderilor AUR și limbajul dublu și ambivalența strategică din discursul lui George Simion pe teme ca legionarismul, Holocaustul, criminalii de război, este puțin probabil ca trecerea bruscă la o poziție publică pro-Israel să fie o renunțare autentică la simpatiile față de legionarism și ideile promovate de el sau grupurile și indivizii care promovează astfel de idei, cu care Simion și AUR au strânse relații.

Mai probabil este ca poziția pro-Israel să fie una pragmatică, un calcul strategic de tipul „de-diabolizării” realizate în Franța de Marine Le Pen – lidera partidului de extremă dreapta Rassemblement National. Conștientă că extremismul și antisemitismul virulent îi micșorau bazinul electoral, Le Pen a schimbat foaia, devenind o susținătoare a Israelului și afișându-se la marșuri împotriva antisemitismului. Strategia de „de-diabolizare” a mai fost încercată în România și înaintea AUR, de către alt lider de extremă dreapta, negaționist – Corneliu Vadim Tudor, care se lepăda de antisemitism chiar în anul în care candida la președinție, luându-și consilier electorat un israelian și publicând o scrisoare de „mea culpa”.

Că George Simion ar avea un limbaj dublu atât în cazul Rusiei cât și al Israelului, acuza și fostul ministru al Apărării din Republica Moldova, Anatol Șalaru, într-un interviu în cadrul unui protest în fața Ambasadei Rusiei la București:

„George Simion are două politici, una internă și alta externă. În politica internă nu sprijină Ucraina, ci sprijină Rusia. El sprijină Palestina în discuțiile pe care le are în interior (în cercurile restrânse – n.red.) În schimb, pe plan extern, George Simion are o altă politică. E politica de export. […] Pentru George Simion astăzi este foarte periculos să ocupe o poziție anti-Israel, să-și dea pe față antisemitismul. Este foarte periculos și pentru alții. De aceea, George Simion încearcă cumva să-și lustruiască imaginea proastă de legionar, de pro-rus, de anti-occidental și anti-NATO pe care a avut-o până acum”.

Publicațiile din rețeaua AUR: între anti-Israelism și panici morale

Așa cum am arătat și în cazul atitudinii față de Rusia și Ucraina, revista Rost pare a fi varianta fără filtru a viziunilor unora dintre liderii AUR.

Cum scrie Rost despre criza din Orientul Mijlociu?

În primul rând, creând panică legat de un presupus val de refugiați sau imigranți care ar veni în Europa ca rezultat al războiului, reprezentând astfel o presupusă „amenințare”.

sursa foto: Captură

Chiar în ziua atacului terorist al Hamas asupra populației din Israel, majoritatea civili, în loc de solidarizare cu victimele atacului, revista condusă de Claudiu Târziu publica un articol alarmist cu titlul „În final Israel va câștiga, Europa va pierde”. Pe lângă sugestiile conspiraționiste că „israelienii știau ce se pregătește, dar nu au intervenit”, articolul mai afirmă că riposta Israelului ar alunga palestinienii supraviețuitori în Europa, ceea ce ar reprezenta o „pierdere” pentru Europa. Rost agită astfel xenofobia și anxietățile/ura față de imigranți și refugiați. Este anti-Israel dar nu din solidaritate autentică cu palestinienii, ci din ostilitate față de ei, cel mai probabil motivată de rasism și islamofobie.

Cu aceeași intenție de inflamare a anxietăților anti-refugiați Rost îl citează pe președintele Poloniei, Andrzej Duda, cu o declarație despre un „val de migranţi din Orientul Mijlociu, care va lovi Europa”.

Articolele anti-Israel conspiraționiste continuă, același autor Rost sugerând că violurile de la 7 octombrie ar fi doar „propagandă israeliană”, întrucât una dintre poze s-a dovedit a nu fi de la fața locului, și sugerând un tip de instrumentalizare a antisemitismului în scopul cenzurii: „dacă te îndoiești de ele înseamnă că ești antisemit”. În realitate, deși au existat și câteva cazuri de presupus viol care nu s-au confirmat, un raport ONU a arătat că există „informații clare și convingătoare” că Hamas a supus mai multe victime ale atacului din 7 octombrie, dar și ostatici, la violuri și torturi sexuale. Revista Rost neagă această realitate, prezentând-o ca pe „propagandă israeliană” ajunsă în Parlamentul României.

sursa foto: Captură

Alte teorii conspiraționiste anti-Israel publicate de websiteul patronat de Claudiu Târziu susțin că Hamas ar fi o „organizație creată și finanțată de Israel”, sugerând că de fapt Israelul nu are niciun interes în eradicarea Hamas, intenția fiind de fapt „ocuparea Gazei de către Israel, exterminarea populației civile palestiniene din Gaza și colonizarea Gazei cu evrei”. Această teorie conspiraționistă alimentează narațiunile clasice antisemite care văd mereu populația evreiască drept malefică, autoare de comploturi sângeroase și dominatoare. Ea nu face diferența între conducerea Israelului (liderii politici care iau deciziile), populația civilă israeliană, și evreime.

În același ton conspiraționist cu substrat și mai clar antisemit alt articol Rost susține că Israelul „vrea declanșarea celui de-al treilea război mondial”, și din acest motiv nu ar fi reacționat la atacul din 7 octombrie, ca „să șocheze și să înfurie și tabăra adversă pentru a declanșa războiul tuturor războaielor visat de evrei, război fără de care Mesia așteptat de ei nu se va arăta”.

Prin urmare, atât în 7 octombrie, cât și la două săptămâni după, când israelienii își plângeau încă morții și numărul celor uciși de Israel în Gaza nu se ridica încă la zeci de mii, revista condusă de senatorul AUR Claudiu Târziu dădea vina pe Israel pentru atacul Hamas și distribuia teorii conspiraționiste cu substrat antisemit. Nu este vorba de critică la adresa statului Israel și a acțiunilor sale, ci de anti-israelism și antisemitism, întrucât sunt acuzați și suspectați evreii în masă, și nu doar israelienii sau conducerea lor.

Pentru a părea preocupat de soarta victimelor palestiniene, Rost publică și numeroase poze și articole despre copiii omorâți și drama umanitară din Gaza ca urmare a răspunsului militar brutal din partea Israel. Acestea sunt mai degrabă produsul ostilității față de israelieni și evrei decât o solidaritate autentică, având în vedere panica morală pe care articolele Rost o creează cu privire la posibilitatea (de altfel destul de redusă) ca palestinienii supraviețuitori să se refugieze în Europa.

Rost la Indigo: R3media și propaganda de război

Multe dintre articolele amintite mai sus de pe websiteul revistei Rost conduse de Claudiu Târziu sunt publicate identic și pe website-ul R3media, fără mențiunea ca ar fi o preluare – o practică pe care nu o întâlnești în redacțiile de presă serioase. Autorul acestor articole tinde să fie același, și  publică pe ambele wesbiteuri. Printre articolele lui se numără unele de prezentare pozitivă a AUR, apărarea partidului împotriva criticilor așa-zisei „Propagande globaliste”, sau de acuzele privind narațiunile pro-ruse ale AUR.

sursa foto: Captură

Autorul Rost și R3media a reacționat la investigația Rise Project care arată cum narațiunile AUR – îndeosebi ale lui Simion și Târziu, se suprapun cu cele ale lui Orban și ale Kremlinului, prin victimizare:

„Am ajuns să trăim într-o lume în care apărarea interesului național a devenit suspectă, dacă nu ești aliniat politicilor globaliste înseamnă că ești „putinist”, „extremist”, „homofob”, „transfob”, „fascist”, „neolegionar”, „antisemit”, „conspiraționist” etc. […] Nu suntem „putiniști”, suntem români.”

sursa foto: Captură

Într-o investigație publicată la începutul anului pe Context.ro, arătam cum aceleași website-uri – Rost, R3Media, dar și altele precum ActiveNews sau Buciumul, se coordonează între ele, publicând același conținut de extremă dreapta, citând liderii AUR – îndeosebi Claudiu Târziu și Sorin Lavric, pentru reabilitarea unui criminal de război și mobilizarea în stradă, în acțiuni de protest și intimidare la care au participat și senatorii AUR sau Diana Șoșoacă. Prin urmare, coordonarea între aceste website-uri este una strategică, pe termen lung, pe teme variate, și pozitivă la adresa AUR – funcționând ca o rețea de propagandă în favoarea partidului.

Pe lângă știrile identice anti-israeliene postate și pe website-ul Rost, R3media mai adaugă și conținut propriu în aceeași cheie:

• circulă dezinformarea cum că jurnalista Digi24 Cristina Cileacu ar fi mințit că transmite din Israel, combinată cu alte teorii conspiraționiste. Deși Factual a demontat fake news-ul, arătând că Cileacu nu a regizat știrea și a procedat profesionist, conform protocoalelor din zonele de conflict, R3media și alții care au răspândit dezinformarea conspiraționistă nu au rectificat-o. Mai mult, alt articol adaugă la teoriile conspirației și ideea unor legături ale jurnalistei cu SUA – denumite „Înalta Poartă”, în ideea unei presupuse aserviri față de americani.

sursa foto: Captură

Însă anti-occidentalismul anti-american tipic acestor website-uri de extremă dreapta ia forme mai variate pe R3media decât pe websiteul Rost. Mai multe articole scrise de fostul europarlamentar PDL Traian Ungureanu, autor regulat R3media, cu viziuni trumpiste, anti-progresiste și conspiraționiste, au o poziție clară pro-Israel în conflictul din Orientul Mijlociu, fiind mai degrabă motivată de animozități anti-arabe dar și anti-progresiste. Ungureanu se declară „ex-antisemit”, însă asta nu îl oprește de la titluri neinspirate, care trivializează Holocaustul, comparând nazismul cu progresismul. Titlul „Progresismul – soluția finală pentru Israel” echivalează crimele Holocaustului cu un presupus efect negativ al progresismului venit pe filieră americană în Israel.

Articolul a fost scris la două zile după atacul din 7 octombrie, iar Ungureanu dă vina nu atât pe Hamas, cât pe progresismul occidental și democrații americani: „Rușinea spiritului și decăderea morală euro-americană nu mai au demult limite. […] în mai puțin de 20 de ani, mareea progresistă organizată și susținută de falanga Democrată din Statele Unite a pătruns adânc în toate sectoarele și a diluat toate valorile societății israeliene. Modelul, schema și escrocheria care urmăresc instalarea universală a religiei progresiste americane au infiltrat societatea și instituțiile Israelului […] Progresul injectat în Israel amenință să fie final”.

Ungureanu critică reacțiile și conspirațiile antisemite, critică Hamas și palestinienii, și mai ales critică vestul, mai exact mișcările pro-palestiniene din Occident și excesele lor, cum ar fi glorificarea teroriștilor islamiști de la Hamas la Osama bin Laden. Ungureanu adoptă o poziție clară pro-Israel, la fel ca majoritatea grupurilor sau partidelor de extremă dreapta din Occident însă motivația pare a fi mai degrabă dintr-o zonă cu substrat potențial rasist sau islamofob. Un exemplu în acest sens este că Ungureanu pune semnul egal între palestinieni și Hamas, între civili și teroriști, o narațiune comună în rândul islamofobilor și care justifică pedeapsa colectivă, adică omorârea tuturor civililor ca pedeapsă pentru acțiunile teroriștilor – pedeapsă care se poate transforma în genocid.

sursa foto: Captură

Alte grupuri de extremă dreapta de la firul ierbii

Cum se poziționează grupările fățiș radicale, în special cele neo-legionare și neo-naziste, identificate în rețeaua de extremă dreapta din România?

Ultrașii neo-fasciști: „Nici Rusia, Nici Ucraina, Slava România!”

Ultrașii extremiști grupați în jurul canalului de Telegram Casus Belli și al grupării Camarazii au adoptat o poziție naționalistă suveranistă anti-campistă în războiul din Ucraina, criticând atât Rusia cât și Ucraina, NATO și aliații vestici. Interesul național primează în viziunea lor, și la fel ca și liderii AUR, și ei au revendicări iredentiste atât legat de Basarabia cât și de Bucovina de Nord.

sursa foto: Captură

Legătura cu AUR nu este doar ideologică – să ne amintim și că George Simion a fost la rândul lui ultras naționalist, fondator al unora dintre grupurile de ultrași parte din aceste mișcări. Casus Belli distribuie sistematic postări și articole de pe website-ul Revistei Rost, patronate de Claudiu Târziu. Deci ei preiau și discursul și poziționarea față de cele două războaie. Spre exemplu, critica adusă Ucrainei legată de cum tratează minoritățile române sau conflictul cu BOR, sau nemulțumirea privind măsurile de solidaritate cu Ucraina și nemulțumirea fermierilor români.

sursa foto: Captură

Discursul alarmist anti-imigranți pe care am văzut că îl practică publicațiile din rețeaua de propagandă AUR, Rost și R3media, este preluat și mai radical de ultrași. La el se adaugă teorii conspiraționiste și islamofobie explicită.

sursa foto: Captură

Cu toate acestea, ultrașii, la fel ca Rost, sunt ferm anti-Israel și preiau multe articole despre drama umanitară a palestinienilor din Gaza¸ însă nu din empatie sau solidaritate, cât mai degrabă din antisemitism, islamofobie, și ostilitate față de migranți – mai ales cei musulmani. Așa cum Hitler promova o teoria a conspirației care susținea că evreii au un plan malefic de a aduce imigranți musulmani în Europa pentru a strica puritatea rasei, ultrașii neo-fasciști cred că Israel are același plan astăzi. În cazul lor, anti-sionismul se suprapune cu antisemitismul.

Același substrat îl are și poziția pro-palestiniană anti-Israel a website-ului neo-fascist Incorect Politic, unul dintre cele mai virulente websiteuri rasiste și antisemite. Într-un text publicat a doua zi după masacrul comis de Hamas în Israel, aceștia susțineau că „sprijinul public direct pentru Palestina este în interesul albilor europeni” de a slăbi Israelul, care ar plănui să trimită refugiați palestinieni în Europa, prin dominația globală pe care „sioniștii” ar avea-o față de guvernele occidentale, și să-i „învețe ura față de albi”. Deci prin poziția anti-Israel și pro-Palestina, motivată de conspirații profund rasiste, antisemite și islamofobe, aceștia vor ca palestinienii să rămână în Palestina, pentru a nu deranja populația albă din Europa.

sursa foto: Captură

Antisemitismul se corelează și cu anti-occidentalismul și poziția pro-rusă la Incorect Politic. În narațiunile lor conspiraționiste antisemite, evreii conduc SUA și NATO iar războaiele din Ucraina și Gaza sunt planul lor, prin urmare poziția neo-fasciștilor devine automat una pro-Rusă/anti-Ucraina și pro-Palestiniană/anti-Israel. Logica este comună și celorlalte grupuri, website-uri și partide prezentate, diferența fiind doar una de radicalism fățiș.

Postări antisemite pro-Rusia si pro-Palestiniană pe Telegram

Motivații antisemite din spatele unor poziții radicale anti-Ucraina în cercurile neo-legionare și neo-naziste sunt vizibile și la Marian Motocu, un personaj care instigă sistematic la ură antisemită. Grupul de voluntari români care luptă în Ucraina sub numele de Battleground Getica a publicat un mesaj de amenințare și ură motivată de antisemitism primit de la Motocu. Getica a publicat și o listă de personaje cu poziții pro-ruse, pe care îi consideră „potențiali colaboratori” ai Rusiei. Între aceștia se numără personaje care au avut sistematic poziții antisemite, de extremă dreapta, pro-ruse, precum Cozmin Gușă, deputatul Mihai Lasca (PPR, apropiat de website-ul Incorect Politic și de Diana Șoșoacă), Marian Motocu, fostul senator și negaționistul Ion Coja, europarlamentara Diana Șoșoacă și alții. În cazul tuturor, și al multor altor nume, antisemitismul și anti-occidentalismul fac ca poziția anti-Ucraina să se alinieze cu cea anti-Israel.

sursa foto: Captură

Același ton conspiraționist anti-american, anti-NATO și pro-rus apare și pe surse ortodoxiste neo-legionare, unde sunt citați și preoți exprimând astfel de convingeri.

sursa foto: Captură

Pe de altă parte, notă discordantă face Frăția Ortodoxă – grupare ortodoxistă neo-legionară, cu derapaje antisemite, care a fost apropiată de AUR. Aceasta este printre singurele grupări de extremă dreapta din România care și-a exprimat public o poziție anti-Rusia, pro-NATO.

sursa foto: Captură