Război și „Pace” (I). Cum se poziționează extrema dreaptă pe tema războaielor din Ucraina și Fâșia Gaza. Cazul S.O.S – Șoșoacă

Partidele și grupările de extremă dreapta din Europa se poziționează diferit față de războaiele din Ucraina și Fâșia Gaza, în funcție de situația politică din fiecare țară. Antisemitismul, relațiile cu Israelul, retoricile pro-Kremlin sau conspiraționismul anti-Occident sunt afișate fățiș de unele și mascate iscusit de altele. O analiză realizată de cercetătoarea Adina Marincea pune lupa pe extrema dreaptă din România și arată cum sunt abordate de AUR, S.O.S. România sau alte grupări extremiste aceste subiecte.

***

Ministerul Afacerilor Externe al Federației Ruse a publicat, recent, un raport în care critică România (printre alte țări europene sau occidentale) pentru activitățile personajelor sau grupurilor neo-naziste și de extremă dreapta în ceea ce privește antisemitismul și negarea Holocaustului. Acest raport continuă narațiunea cu care Rusia a încercat să-și justifice invazia din Ucraina, pe motivul unei așa-zise „de-nazificări”. Kremlinul se folosește strategic de o imagine care încă mai dăinuie în reprezentările unora despre o Uniune Sovietică antifascistă, care a învins naziștii în al Doilea Război Mondial.

Ce nu menționează Rusia este că majoritatea extremei drepte este pro-rusă și preia narațiunile Kremlinului, fie din convingere, fie din oportunism și alianțe directe. Un exemplu este tocmai europarlamentara S.O.S. Diana Șosoacă – o apropiată a Moscovei, așa cum vom arăta în acest articol. Deci, practic, cum observă și Observatorul Cultural într-o critică detaliată a raportului rusesc, „Rusia acuză neonazismul românesc, pe care tot ea îl alimentează”.

Pentru că poziționările extremei drepte ne pot da indicii despre cum, cât și unde se infiltrează propaganda de război, și pentru a înțelege mai bine ce se ascunde în spatele diferitelor poziționări, am lansat o serie de analize despre pozițiile adoptate de extrema dreaptă din România, precum și cea din alte țări, cu privire la cele două războaie în desfășurare: cel din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu.

Cum se poziționează extrema dreaptă la nivel internațional?

Deși există varietate în rândul grupărilor din diferite țări, putem observa și unele tendințe comune.

Există o ostilitate clară față de NATO, privită drept unealtă a imperialismului american. NATO și SUA, mai degrabă decât Rusia, sunt văzute ca principalele vinovate pentru războiul din Ucraina, pus mai degrabă pe seama expansionismului NATO și al unor presupuse interese (așa zis „iudeo-americane” – anumite părți ale extremei drepte sunt explicit antisemite).

Prin urmare răspunderea Rusiei pentru invazie este minimizată, legitimată ca reacție la provocările NATO, fapt ce servește și reia, voit sau involuntar, narațiunile Kremlinului.

Sentimentele pro-ruse și chiar pro-Putin sunt comune, mai comune decât cele pro-ucrainene, pro-americane sau pro-vest. Putin este respectat ca lider puternic, autoritar, care luptă cu vestul „decadent”, cu progresismul așa-zis „neo-marxist”, „globalist”, ceea ce îl face un tip de erou. Occidentul și valorile lui liberale sunt văzute drept principalul dușman al extremei drepte. Prin urmare, pe principiul „dușmanul dușmanului meu îmi e prieten”, cum Putin este dușmanul Occidentului, el devine prietenul extremei drepte.

Acest lucru se datorează deci unei identificări culturale mai pronunțate cu valorile promovate de regimul de la Kremlin: creștinism/ortodoxism și valori tradiționale – ca forme de respingere a modernității, (ultra)naționalism, suveranism, (ultra)conservatorism, militarism și masculinitate etc.

Fie că sunt pro-Rusia sau pro-Ucraina, ce au în comun grupările de extremă dreapta este un puternic naționalism suveranist, anti-imperialist. Diferă doar pe cine văd ele ca fiind amenințarea imperialistă mai mare: Rusia sau SUA. Majoritatea sunt și eurosceptice, critice la adresa UE, chiar dacă nu susțin explicit ieșirea țărilor lor din UE.

Partidele de extremă dreapta din Europa tind să fie mai degrabă pro-Israel, anti-palestiniene sau islamofobe (Franța, Germania, Italia, Ungaria, Olanda) în războiul din Orientul Mijlociu, cu excepția Europei de Est (România – vom arăta în continuare, Bulgaria, Polonia), unde numărul migranților este mai scăzut și antisemitismul este încă prioritar. Atitudinile pro-Israel ale extremei drepte din țări precum Ungaria, Franța sau Germania pot părea ciudate, având în vedere că aceleași formațiuni sunt cunoscute pentru antisemitismul lor. Antisemitismul poate co-exista cu sprijinul pentru Israel pentru că primează calculul politic, în care islamofobia sau teama față de migranții musulmani este uneori mai puternică, sau identificarea cu coaliția de extremă dreapta aflată la guvernare în Israel este mai puternică, împărtășind scopuri și valori comune: naționalism, populism, autoritarism, etc.

Un alt factor comun diferitelor grupări este că folosesc războaiele pentru propria agendă, de a alimenta frica și ura față de imigranți sau refugiați, față de alte etnii sau religii etc. Partidele politice au capitalizat electoral pe aceste teme, inclusiv prin răspândirea de teorii ale conspirației extremiste, antisemite și islamofobe, de tipul „Marea Înlocuire”. Adică ideea falsă că evreii pun la cale războaie fie pentru a crea „un nou Israel” în alte țări precum Ucraina sau România, fie pentru a strămuta populații musulmane în Europa, care ar înlocui civilizația albă și creștină (idee conspiraționistă denumită uneori „genocidul alb”, întâlnită și la liderul nazist Adolf Hitler).

Grupările din România

În ceea ce privește grupările de extremă dreapta din România, am analizat cele două partide politice de extremă dreapta – AUR și S.O.S. România, precum și câteva dintre cele mai influente grupări de la firul ierbii, așa cum reies ele din investigația Context.ro.

Analiza poziționărilor arată că, deși extrema dreaptă nu este chiar omogenă, putem distinge totuși niște tipare:

• Majoritatea grupurilor extra-parlamentare sunt pro-Ruse și anti-Israel, la fel ca și partidul S.O.S. România condus de Diana Șoșoacă. Există adesea motivații antisemite, explicite sau mai voalate. Nu există o solidaritate autentică față de palestinieni, cauza lor fiind mai degrabă folosită strategic pentru propriile obiective anti-migrație, rasiste, antisemite, anti-sioniste și islamofobe.
• Liderii AUR folosesc adesea un limbaj dublu și au poziții ambivalente, din pragmatism politic. Viziunile lor nefiltrare sunt, cel mai probabil, redate de website-urile din rețeaua de propagandă AUR, care nu are aceeași presiune de „autocenzură”.
• Pentru AUR, „Pacea” nu înseamnă demilitarizare, ci întârirea armatei naționale și urmărirea interesului național. Pe principiul „Nici Rusia, nici Ucraina, Slava România!”
• Extrema dreaptă prezintă ca modele de militanți pacifiști lideri autoritari iliberali pro-ruși precum Viktor Orban, Vladimir Putin sau Donald Trump.
• În multe cazuri, narațiunile despre „Pace” ascund poziții fie apologetice la adresa invaziei Rusiei în Ucraina, fie pro-ruse.
• Ce unește majoritatea grupărilor intra și extra-parlamentare este ostilitatea fată de progresismul vestic, percepția Occidentului – mai ales SUA – ca fiind „decadent” și o amenințare morală și la adresa suveranității naționale, teoriile conspirației și ostilitatea față de refugiați, îndeosebi cei musulmani.
• Extrema dreaptă din România alege deci, chiar mai mult decât cea din vestul Europei, să se ralieze cu tabăra anti-Occidentală, pe principiul „dușmanul dușmanului meu îmi este prieten”, chiar și când nu are de fapt simpatii pentru ea. Excepție face AUR care, oficial, vede în NATO garantul suveranității naționale a României, subliniind în schimb nevoia dezvoltării autonomiei militare, și adoptând poziții preponderent împotriva solidarității față de Ucraina.
• George Simion mai degrabă consolidează o relație cu Israel, dintr-o tehnică de „de-diabolizare” similară celei aplicate de Le Pen în Franța. Alți lideri AUR sau website-urile din rețeaua de propagandă AUR sunt mai degrabă anti-Israel și anti-Occident (dar și islamofobe, ostile față de posibilii refugiați palestinieni), sugerând și în acest caz un posibil joc dublu la nivelul poziționării liderilor AUR.

S.O.S. România – Ce înseamnă „Pacea” în vocabularul extremei drepte? Diana Șoșoacă și cuibul neo-legionar din jurul ei: pro-Rusia, anti-Israel și antisemiți

În Parlamentul European, Diana Șoșoacă a spus că Federația Rusă este „singura care a dorit să discute despre pace” în războiul din Ucraina, ca răspuns la memoriul trimis de aceasta, intitulat ”Neutralitate pentru România – Pacea de la Bucureşti”. Aceasta a criticat sprijinul oferit către Ucraina, atât la nivelul furnizării de arme cât și financiar, reproșând că românii „sunt sărăciţi” și „drumurile sunt distruse”, „ajutând ucrainenii non-stop”, în timp ce Ucraina „maltratează” minoritatea română, nerecunoscând limba română ca limba oficială. Acest lucru afectează dreptul minorităților române de a studia în limba maternă – un subiect intens speculat de propaganda rusă. Însă lucrurile sunt mai complicate, pentru că majoritatea celor din aceste comunități nici nu se identifică drept români, ci drept moldoveni. Iar în școlile ucrainene există deja predarea în „limba moldovenească”.

Colaj de imagini propagandistice pro-„pace” publicate pe pagina de Facebook a Partidului S.O.S. România – Filiala Sibiu, în perioada iunie-august 2024

Ce spunea Diana Șoșoacă în primul ei discurs din Parlamentul European, în iulie 2024, este însă și cel puțin parțial fals: „din 220 de şcoli nu mai sunt decât 8 în limba română unde nu se vorbeşte limba română. Li se interzice să vorbească, să se roage.” Încă din noiembrie 2023 Ucraina a adoptat o decizie privind utilizarea limbii române în școli, înlocuind „limba moldovenească”. La începutul lui 2024, conform presei ucrainene, toate cele 16 școli în limba română din regiunea Odesa au înlocuit limba moldovenească cu cea română. De altfel, una dintre școli anunțase trecerea la limba română încă din august 2023, cu un an înainte de declarațiile Dianei Șoșoacă. Eurodeputata alege să omită toate aceste lucruri, inflamând frustrările naționaliste pentru a se desolidariza de Ucraina și a impune o narațiune care servește regimului de la Moscova, narațiune conform căreia România ajută Ucraina, ceea ce sărăcește românii, în timp ce Ucrainei nu-i pasă de români, narațiune care se dovedește a fi cel puțin parțial falsă.

Similar, într-un interviu pentru o publicație rusă, asociată cu propaganda regimului de la Kremlin, Șoșoacă avea un discurs anti-colonialist tipic extremei drepte suveraniste, conform căreia România este chiar mai prejos de statutul de „colonie” în UE, sau că România ar fi condusă de „alogeni” din SUA, UE și Israel (declarație care alimentează narațiunile antisemite). Șoșoacă are un discurs iredentist, acuzând Ucraina că ar deține „ilegal” teritorii care ar aparține României și Rusiei. De altfel, în martie 2023 aceasta a depus la Senat o propunere legislativă prin care cerea anexarea unor teritorii ce aparțin Ucrainei.

Șoșoacă acuză SUA și UE că s-ar fi implicat în război pentru a distruge Rusia, conservatorismul și Ortodoxia – ceea ce ar fi încercat, spune ea în cheie conspiraționistă, cu ajutorul „Ong-urilor lui Soros” – și pentru a impune o așa-zisă „Nouă Ordine Mondială”.

La acestea se adaugă vizitele anuale ale Dianei Șoșoacă la Ambasada Rusă: în 2022 (alături de Mihai Lasca, fost AUR-ist, actualmente lider al propriului partid de extremă dreapta pro-Rus – PPR; Dumitru Coarnă – fost deputat PSD, apoi AUR) și Francisc Tobă (neafiliat, candidat pe listele AUR), când cei patru propuneau memoriul „Pacea de la București, Neutralitatea României”; 2023 – cu ocazia Zilei Naționale a Rusiei; și în 2024, când ambasadorul Rusiei a dat vina pe „expansiunea neocolonială” a NATO şi UE pentru războiul din Ucraina.

Despre vizita din 2023 a postat pe Facebook mesajul „OPRIȚI RĂZBOIUL, VESTICILOR! VREM PACE!”, și s-a pozat la ambasadă alături de generalul Radu Theodoru (fost vice-președinte PRM), cunoscut pentru pozițiile antisemite și pro-ruse, exprimate frecvent în ziarul neo-legionar Certitudinea, și el cunoscut pentru poziții sistematice antisemite și negaționiste (un exemplu este redat în raportul privind antisemitismul din Romania, 2024, INSHR-EW, p. 129). Theodoru se declară „anti-sionist” și promovează teorii conspiraționiste conform cărora s-ar oficializa realizarea unui „nou Israel în România”, susținând și el că România ar fi o „colonie” a Americii iar rușii „ne tolerează”.

sursa foto: Captură Facebook

În iulie 2024, într-o discuție cu Miron Manega – Certitudinea și Ioan Roșca – autorul frescei antisemite, și el scrie în Certitudinea, împreună cu Radu Theodoru concluzionează că „singura soluție pentru România este instaurarea unei autocrații militare naționaliste.” Incitările lui Theodoru la rezistență internă armată apar și în alt articol din „Certitudinea” lui Manega intitulat instigator „Lichidați slugoii” (cu referire la clasa politică „alogenă”).

Ce îi leagă pe toți, indiferent dacă unii sunt mai pro sau anti-ruși, e antisemitismul virulent. Roșca spune în discuția cu Theodoru și Manega că a încercat mai demult să organizeze o „Acțiune pentru eliberarea României”, „pe modelul acțiunii Palestiniene”.

Manega face parte din formațiunea de extremă dreapta „Grupul pentru România”, apropiat de europarlamentara Diana Șoșoacă, care le face reclamă numindu-i „înţelepţii Dianei Șoșoacă”, „adevăratele valori” și cu care mărturisește că se consultă și colaborează. Îi nominalizează specific pe Miron Manega și revista lui neo-legionară „Certitudinea”, care o promovează sistematic la rândul lor.

Articol laudativ scris de Miron Manega în publicația neo-legionară Certitudinea despre opoziția Dianei Șoșoacă față de Zelenski și Ucraina. Poza surprinde un protest iredentist al senatoarei împreună cu deputații ex-AUR Mihai Lasca și Ciprian Ciubuc (deputat urmărit penal), amândoi cunoscuți și pentru atitudini antisemite.

Din Grupul pentru România fac sau au făcut parte personaje cu un discurs sistematic neo-legionar, antisemit și negaționist, precum Miron Manega, Gică Manole sau Corvin Lupu (toți apropiați ai Dianei Șoșoacă și SOS România). Au mai făcut parte și alții cu idei extremiste similare precum „antrenorul de genii” Florian Colceag (AUR), Dan Puric (la spectacolul căruia a fost împărțită fițuica neo-legionară „Certitudinea” la Teatrul Național; dosarul penal deschis a fost clasat în 2023), Ilie Șerbănescu, Florin Zamfirescu sau Ioan Roșca (cel menționat mai sus în discuția cu Radu Theodoru – care pornește tocmai de la decizia acestora de a părăsi GpR după Comunicatul lor pro-rus, numărul 9).

GpR au publicat o serie de comunicate naționaliste, cu tentă antisemită, pro-rusă si conspiraționistă, distribuite și pe websiteul Certitudinea. Comunicatul numărul 9, care a produs plecarea unora dintre extremiștii ultranaționaliști, îi cere ajutorul lui Vladimir Putin să salveze România de „regimul politic iudeo-euro-atlantic” și „interesele colonialiștilor occidentali” și „să redevină o țară suverană”. Un anti-occidentalism pro-rus îmbinat cu teorii conspiraționiste antisemite de tipul „evreii conduc lumea”.

sursa foto: Captură

Vedem, prin urmare, cum se leagă la extrema dreaptă atitudinile pro-ruse cu cele antisemite, anti-Israel și anti-occidentale. De altfel, Diana Șoșoacă a avut și ea poziții clare anti-Israel motivate de antisemitism, înainte și după 7 octombrie 2023. În noiembrie 2023, înaintea ședinței comune de plen, Șoșoacă a exprimat public narațiuni clasice antisemite conspiraționiste de tipul „evreii conduc lumea”. Ea a spus că inițiativa Parlamentului de a adopta o declarație de susținere a Israelului după atacul terorist de la 7 octombrie se datorează faptului „că așa comandă stăpânii” și a trivializat memoria Holocaustului acuzând Israel că ar fi „produs un adevărat Holocaust împotriva acelor amărâți de palestinieni”. Discursul senatoarei depășește cu mult granițele a ceea ce înseamnă critica legitimă, democrată și necesară a unui stat, oricare ar fi acela (deci inclusiv Israel), și reproduce narațiuni nocive cu caracter antisemit.

Șoșoacă a avut repetate astfel de derapaje antisemite în Parlament și în spațiul public. Pe 14 mai 2024, de „Ziua solidarităţii şi prieteniei dintre România şi Statul Israel”, aceasta a întrerupt ședința cu alte narațiuni clasice promovate de extrema dreaptă negaționistă, conform cărora mareșalul Ion Antonescu, criminal de război responsabil pentru Holocaustul din România, ar fi „salvat peste 400.000 de evrei”. Astfel, Șoșoacă încearcă să îi spele imaginea lui Antonescu, vinovat de uciderea a circa 280.000 – 380.000 de evrei români şi ucraineni și 11.000 de romi.

Într-un artificiu retoric similar de inversare a victimei și călăului și de distorsionare a Holocaustului, ea dă vina pe evrei că ar fi adus în România comunismul care a ucis numeroși români – o altă narațiune clasică antisemită. Și în aceeași ședință a Parlamentului Șoșoacă a strigat „Trădătorilor!” și „Trăiască Garda (de Fier)!”, spunându-i unui reprezentant al comunității evreiești să plece în Israel. Un astfel de comportament neo-fascist ar trebui să fie inacceptabil într-o democrație care și-a asumat condamnarea fascismului și păstrarea memoriei Holocaustului.

Raportul INSHR-EW pe anul 2024 trece în revistă numeroase astfel de derapaje antisemite și negaționiste, precum și modul în care Diana Șoșoacă a oferit în mod sistematic platformă pe propriile canale și pe cele ale partidului SOS România și a apărut în numeroase discuții și evenimente împreună cu cei mai virulenți, extremiști și conspiraționiști antisemiți și negaționiști precum Corvin Lupu sau Gică Manole, membri ai Grupului pentru România. Așa cum am arătat, o parte dintre aceștia au avut și poziții clare pro-ruse (cazul lui Corvin Lupu), adesea cuplate cu conspirații antisemite legate de Ucraina.

• Vezi aici analiza privind AUR și celelalte grupări de extremă dreapta.