Milioane de euro pentru strategii climatice, fără monitorizare și rezultate concrete

România a cheltuit peste 7,4 milioane de euro din fonduri europene pentru două proiecte prin care au fost elaborate ultimele două strategii naționale de adaptare la schimbările climatice . În Țările de Jos, un document similar a costat doar 100.000 de euro. 

Prin aceste proiecte au fost realizate și niște instrumente de analiză, monitorizare și evaluare a acțiunilor schimbărilor climatice care au costat câteva milioane de euro. Cel puțin așa scrie pe hârtie, pentru că în practică, autoritățile nu evaluează impactul schimbărilor climatice, nici nu monitorizează proiectele și acțiunile climatice.

Iar acest eșec în monitorizarea și evaluarea acțiunilor climatice are loc în condițiile în care de mai bine de 20 de ani România are și o structură care ar trebui să coordoneze acțiunile în această direcție.

Strategii de milioane, progres zero

Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice pentru perioada 2024-2030 a fost dezvoltată în cadrul Proiectului „Consolidarea capacității instituționale pentru îmbunătățirea politicilor din domeniul schimbărilor climatice și adaptarea la efectele schimbărilor climatice”, un proiect care a costat 3,4 milioane de euro, din care 3 milioane fonduri europene. Strategia a fost aprobată în 2024.

Proiectul, care a avut mai multe obiective, a fost realizat de mai multe instituții publice, cu Ministerul Mediului lider de proiect și consorțiul format din Administrația Națională de Meteorologie Institutul de Geografie al Academiei Române și EPMC Consulting SRL.

Ro-Adapt, site-ul oficial dedicat adaptării climatice în România, este un produs al proiectului. Platforma este descrisă ca fiind „un instrument inovator pentru fundamentarea politicilor și strategiei naționale privind schimbările climatice, precum şi a celor sectoriale pe direcția de acțiune adaptarea la schimbările climatice.”

Ro-Adapt, platforma de un milion de euro 

Platforma dedicată adaptării climatice, lansată în 2023, în România are printre obiective și „accelerarea acțiunilor de adaptare la efectele schimbărilor climatice”. De pe platformă, autoritățile locale ar putea să ia estimări despre cum va arăta clima în localitățile lor, în viitor. Estimările sunt făcute pentru două scenarii, cel mai pesimist, dacă nu luăm măsuri de reducere a emisiilor de CO2, sau scenariul în care se iau măsuri pentru combaterea schimbărilor climatice. 

Pe site, la propuneri de adaptare, sunt listate 13 proiecte, toate pentru sectoarele Energie și Transport. Tot acolo, aflăm că platforma „oferă suport decizional pentru 13 sectoare cheie”. Fiecare sector are câte o broșură, cu estimări despre cum va arăta clima la noi în țară și date generale, aceleași din strategia națională de adaptare. În Țârile de Jos, spre exemplu, platforma dedicată adaptării la schimbările climatice conține o hartă cu proiectele implementate în întreaga țară și bază de date cu strategiile municipale, printre altele. 

La noi, în broșura dedicată sectorului „Populație, sănătate publică și calitatea aerului”, găsim un singur studiu, care arată legătura dintre temperaturile ridicate în București și mortalitatea crescută. Nici în broșura dedicată Sistemelor urbane nu găsim date concrete despre orașele din România.

Urmari ale inundatiei petrecute in localitatea Slobozia Conachi din Galati, 14 septembrie 2024. Inquam Photos / George Călin

Tot în cadrul platformei Ro-Adapt va funcționa și Observatorul pentru Climă și Sănătate, , măsură prevăzută în Strategia Națională privind Adaptarea la Schimbările Climatice, despre care am scris aici.

De la „pachetul de instrumente analitice” de milioane, la lipsa de date

“Opera – Clima”, proiect care a avut ca obiectiv specific operaționalizarea  Strategiei Naționale privind schimbările climatice 2013-2020, a costat 5,2 milioane de euro, din care 4,4 mil euro din fonduri europene . A fost realizat în 2013. 

Opera – Clima a fost împărțit în mai multe componente, dar cel mai mult a costat „pachetul de instrumente analitice”, în valoare de 2,8 milioane de euro. Adică un software și un manual de utilizare, pentru autorități. „Aplicațiile modelului au fost realizate în scopul evaluării scenariilor pentru politicile în materie de climă pentru România”, se arată în descrierea proiectului. Nu e clar dacă acest software este utilizat, dar în noua strategie de adaptare nu există astfel de evaluări sau mențiuni ale acestui instrument.

Potrivit Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene, software-ul nu este destinat publicului.

Dezastrul adaptării climatice în România

O altă componentă a proiectului Opera – Clima este proiectarea unui sistem de monitorizare, raportare și verificarea pentru acțiunile privind schimbările climatice.  Un instrument ar fi trebuit să fie Platforma națională de raportare a emisiilor GES ale clădirilor din România, RegistruCladiri.ro, care nu există. Site-ul trebuia să devină accesibil pentru public la finalul lui 2015, dar, în prezent, pagina nu funcționează, domeniul site-ului fiind disponibil.

Între timp, inventarul clădirilor este stocat în documente de tip PDF pe site-ul Ministerului Dezvoltării, cu cea mai recentă informație din 2020. Un registru al clădirilor ar urma să fie realizat prin PNRR.

Registru Clădiri, un instrument de evaluare dat exemplu în Strategia Națională privind schimbările climatice 2013-2020.

Obiectiv ratat

Două dintre obiectivele proiectului au fost „dezvoltarea unei capacități analitice și a unei baze de cunoștințe solide” pentru instituțiile care se ocupă de domeniul schimbărilor climatice, dar și sprijinirea autorităților în „implementarea, monitorizarea și evaluarea acțiunilor privind schimbările climatice”. 

Acest lucru nu s-a întâmplat din moment ce România nu are nici până în prezent o bază de date cu proiectele și rezultatele măsurilor privind adaptarea la schimbările climatice.

„Baza de date cu proiecte relevante subiectului adaptării la efectele schimbărilor climatice este în acest moment reprezentată de măsurile/ proiectele conținute în Planul Național de Adaptare la Schimbări Climatice (PNASC). Baza de date creată anterior publicării Strategiei Naționale și Planului de Adaptare la Schimbările Climatice a fost actualizată în cadrul Ministerului Mediului și nu este încă decis felul în care vor fi monitorizate față de progresul implementării lor aceste măsuri. Platforma RO-Adapt reprezintă o opțiune, dar poate fi utilizată și o altă locație”, ne-a răspuns Ministerul Mediului, când am întrebat despre o bază de date cu proiecte locale și naționale pe tema adaptării la schimbările climatice.

Strategia de 100.000 de euro din Țările de Jos, o lecție pentru România

Strategia de adaptare a Țărilor de Jos este scrisă într-un limbaj accesibil și are doar 49 de pagini, comparativ cu strategia noastră de 330 de pagini. La Amsterdam, strategia a fost realizată sub coordonarea directă a ministrului Mediului. 

Capitolele sunt scurte, cu explicații simple și cu exemple multe. Pe lângă strategie, în 2023, Țările de Jos au făcut și un plan de adaptare. La fel ca strategia, planul este făcut în așa fel încât să fie simplu de parcurs. Este împărțit pe doar 4 domenii. Fiecare domeniu are provocările pe care trebuie să le rezolve. De exemplu, pentru domeniul Oameni și Cultură, una dintre provocări este efectul insulelor de căldură din orașe. Provocarea și măsurile propuse sunt descrise pe scurt, în câteva paragrafe, iar la concluzii sunt date exemple despre cum a fost deja rezolvată această provocare într-un oraș din Țările de Jos.

Pentru insulele de căldură este dat exemplul unei parcări betonate, care a fost transformată, la inițiativa proprietarilor de magazine din zonă, într-un traseu „verde” pietonal, cu restaurante, baruri, magazine.

Provocarea “orașe-burete” are doar 3 măsuri: reducerea suprafețelor pavate din orașe și înlocuirea lor cu infrastructură verde-albastră, măsuri „gri”, care înseamnă realizarea de bazine pentru colectarea apei de ploaie, sisteme de infiltrare subterane pentru apa pluvială și amenajarea de străzi cu suprafețe care permit infiltrarea apei. Iar ultima măsură este gestionarea activă a nivelului apelor subterane.

Măsurile și exemplele cu ce ar trebui făcut sunt însoțite de hiperlinkuri către site-uri sau documente, spre exemplu către site-ul dedicat infrastructurii verzi-albastre – realizat tot de autorități – cu zeci de exemple descrise succint din orașele olandeze. 

„Strategia a costat 100.000 de euro. A fost redactată de o firmă de consultanță, dar noi, ca minister, am fost implicați direct pentru a furniza informații și cunoștințe”, ne-a spus Liz Zoetekouw, purtător de cuvânt pentru Apă și Siguranța Traficului din cadrul Ministerul Infrastructurii și Gospodăririi Apelor. 

Zoetekouw a mai declarat că site-ul dedicat adaptării a ajuns la un cost de 550.000 de euro/anual, ca urmare a informațiilor și instrumentelor noi care sunt adăugate portalului. 

Comitetele care gestionează schimbările Climatice în România

În 2005, a fost înființată Comisia Naţională privind Schimbările Climatice (CNSC), reorganizată în 2014. Activitatea CNSC, potrivit Ministerul Mediului, a fost preluată în 2022 de Comitetul Interministerial privind Schimbările Climatice (CISC), care a fost înființat printr-o reformă PNRR și este prezidat de premier.

Însă, dintr-o evaluare făcută de Comisia Europeană aflăm că la 20 de ani de la înființare, această comisie, transformată în comitet, nu își face treaba. „România a raportat că coordonarea interinstituțională slabă a reprezentat o barieră în calea acțiunilor de adaptare. În 2022 a fost înființat un organism național de nivel înalt, Comitetul Interministerial pentru Schimbări Climatice, pentru a analiza, monitoriza și propune politici prioritare anuale în domeniul schimbărilor climatice. În principiu, acesta ar trebui să includă adaptarea, deși acest lucru nu este menționat explicit. Dacă este așa, sprijinul politic de nivel înalt ar putea aborda unele dintre provocările legate de coordonare de până acum”, scrie în evaluare. Documentul subliniază însă că „deoarece România raportează, de asemenea, coordonarea slabă în 2023 ca obstacol în calea adaptării, se pare că această reorganizare, realizată în urmă cu aproape un deceniu, nu și-a îndeplinit suficient obiectivele în acest sens”.

Guvernul a precizat că de la înființare, Comitetul Interministerial a avut cel puțin 25 de ședințe.

Întâlnirea CISC din septembrie 2025 (sursa foto: Guvernul României)

Raportare întârziată

La fiecare doi ani, începând cu 2021, statele membre au obligația, până la 15 martie, să raporteze Comisiei Europene informații despre proiectele implementate și acțiunile de adaptare la schimbările climatice. 

În 2025, Ministerul Mediului nu a transmis la termen raportarea pentru ultimii doi ani. „Pentru anumite tipuri de rapoarte, elaborarea acestora este încă în derulare datorită capacității adminstrative insuficiente, a resurselor financiare limitate și a metodologiei complexe de colectare a datelor. Raportarea integrată cu privire la acțiunile naționale de adaptare la schimbările climatice este una dintre ele”, ne-a transmis Ministerul Mediului, în luna mai a acestui an. 

Documentul a fost transmis cu o întârziere de două luni, iar România se numără printre puținele țări care au restricționat accesul publicului la raport.

Documentul transmis de România nu este accesibil publicului. Sursa: Captură https://reportnet.europa.eu/

Nu este foarte clar nici cum se realizează raportarea, având în vedere că monitorizarea nu e pusă la punct, deși a fost prevăzută în fiecare strategie adoptată până acum. 

„Ne aflăm în plin proces de stabilire a mecanismelor de colaborare cu fiecare instituție responsabilă de implementarea măsurilor prevăzute în cadrul Planului Național de Acțiune pentru implementarea Strategiei Naționale privind Adaptarea la Schimbările Climace (PNASC)”, ne-a mai spus ministerul, care estimează că abia la finalul acestui an va avea primele date centralizate pe măsurile de adaptare la schimbările climatice. 

Ministerul Mediului spune că informațiile despre proiecte, rezultate și progres, colectate prin intermediul unei fișe de măsuri, vor fi centralizate într-o bază de date. În paralel, instituția caută „soluții tehnice și financiare” pentru digitalizarea procesului de colectare și gestionare a datelor. 

Ce spune evaluarea făcută de Comisia Europeană

După raportarea transmisă în 2023, Comisia Europeană a făcut o evaluare a  progresului înregistrat de România în materie de adaptare în temeiul Legii europene a climei. Din document aflăm că România „ar trebui să remedieze lipsa actuală a unui cadru național robust de monitorizare, raportare și evaluare”.

„Există inițiative de integrare a adaptării la schimbările climatice în strategiile sectoriale, inclusiv agricultură, energie, sănătate, turism și asigurări. Nu sunt disponibile informații privind amploarea, direcția și impactul acestor inițiative. Implicarea sectorului privat pare să fi fost minimă. Au fost luate unele măsuri pentru a implica părțile interesate vulnerabile, dar nu sunt disponibile informații privind impactul”, se arată în evaluare. 

Documentul mai arată că România „nu a raportat cu privire la soluțiile bazate pe natură, dar Planul Național de Redresare și Reziliență al țării include unele care sporesc reziliența la impactul climatic, cum ar fi reîmpădurirea zonelor inundabile”. 

Am întrebat Ministerul Mediului despre proiectul din PNRR amintit în evaluarea CE. „Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Planul Național de Redresare și Reziliență, nu are în derulare programe sau proiecte legate de reîmpădurirea zonelor inundabile”, a fost răspunsul ministerului. 

Urmari ale inundatiilor aparute in urma unor ploi torentiale in amonte de localitatea Brosteni, judetul Suceava, 28 iulie 2025. Inquam Photos / Casian Mitu

Evaluarea Comisiei Europene a fost făcută în baza rapoartelor pe adaptare trimise de România în martie 2021 și martie 2023. Cele două au fost comparate pentru a evalua progresul făcut de țară. „Nu există informații privind progresul implementării în vederea îndeplinirii obiectivelor de adaptare nici în raportările din 2021, nici în cele din 2023”, mai arată evaluarea făcută de CE. 

România nu are o Lege a Climei

Ceea ce îngreunează atât implementarea proiectelor pe adaptarea climatică, dar și monitorizarea și evaluarea proiectelor care au fost totuși implementate, este lipsa unei Legi a Climei. În cadrul ședinței Comitetului Interministerial privind Schimbările Climatice de la sfârșitul lunii septembrie, a fost „analizată” poziția oficială a României față de această lege, „pentru care este însă necesară și luarea unei decizii politice”. 

Ana Maria Niculicea, cercetătoare la Energy Policy Group, in the Clean Economy programme, spune că o astfel de lege este importantă pentru a putea vedea rezultate.

„Ce face în plus o lege a climei? Ați discutat cu diferite instituții și ați văzut că, într-un fel, fiecare inițiativă există, dar sunt deconectate. Practic, vorbim despre mai multe puncte de acțiune la nivel național, dar nu neapărat de o coerență și un cadru unificator. Ce face o Lege a Climei și ce aduce în plus? Practic o lege cadru creează cadrul acesta instituțional în care să știi să te miști și să dezvolți pârghiile necesare care să și îmbunătățească răspunsul României la schimbările climatice”, a explicat Niculicea. 

Cercetătoarea spune că schimbările climatice afectează aproape toate domeniile de activitate, de la infrastructură, sănătate, educație, etc., însă în lipsa acestei legi, în acest moment, în România adaptările la climă sunt abordate separat, de fiecare minister în parte. Cele mai multe acțiuni aparțin Ministerului Mediului și Ministerului Agriculturii, unde efectele schimbărilor climatice sunt mai evidente, ceea ce cumva forțează implicarea acestor autorități. 

„Și un alt element pe care îl aduce în plus o lege a climei este un Consiliu Științific. Consiliile astea există mai multe la nivelul Uniunii Europene, dar și în lume. Avem unul inclusiv la nivelul Uniunii Europene, de sine stătător. Practic, experți din domeniul schimbărilor climatice, independenți, care nu fac parte din nicio instituție, se reunesc și formează cadrul ăsta, organismul ăsta, independent, neafiliat politic, care practic consiliază decidenții în virtutea expertizei lor. Consiliile mai au și un rol din ăsta de monitorizare a progreselor. Pot fi o forță foarte importantă de soft power în cadrul modelării opiniei publice în legătură cu schimbările climatice, progresul pe care o țară îl are în atingerea țintelor, pentru că în unele instanțe e posibil ca politicile climatice pe care o țară le are să nu fie tocmai cele mai eficace sau eficiente sau poate să fie și în detrimentul public”, mai spune cercetătoarea. 

Niculcea a precizat și că un astfel de organism independent are și rolul de a trage semnale de alarmă în legătură cu ce se întâmplă la nivelul guvernului. 

La ora actuală, în Parlamentul României există o lege pentru înființarea acestui organism științific consultativ. A trecut de Senat în 2024, iar de atunci se află la Camera Deputaților.

Wopke Hoekstra, Comisar european pentru Climă (sursa foto: Comisia Europeană)

Wopke Hoekstra, Comisar European pentru Climă, Emisii Zero și Creștere Curată a anunțat în luna mai că CE va pregăti un Plan European de Adaptare la Schimbările Climatice. „Va promova pregătirea și planificarea națională. Astfel, ne vom asigura că fiecare țară și fiecare regiune din UE are un sistem robust de adaptare”, a declarat comisarul european. El a spus că planul va fi unul bazat pe lecțiile învățate până acum.