Raiul traficanților. Statul român nu recuperează banii făcuți din droguri

România nu recuperează banii produși de traficanții de droguri și nu urmărește spălarea de bani asociată acestui fenomen, arată o analiză realizată de Context.ro pe baza informațiilor publice. 

Mai mult, România spunea într-un raport Moneyval din 2023 că traficul de droguri prezintă un risc ”mediu”, în timp ce experții atrăgeau atenția că autoritățile române minimizează acest risc și nu îl evaluează corect, iar Justiția are nevoie de mai multe resurse pentru a lupta împotriva fenomenului.

Doar câteva luni mai târziu, după tragedia de la 2 Mai, traficul și consumul de droguri deveneau brusc o problemă de ”securitate națională” care intra pe agenda CSAT, iar ministrul de Interne anunța că România ”a pierdut” lupta cu drogurile.

Instituțiile care au făcut parte din grupul de lucru al CSAT de toamna trecută își pasează acum responsabilitatea și nu răspund, la solicitarea Context, ce măsuri concrete au luat după ședința respectivă pentru combaterea consumului și traficului.

Nu în ultimul rând, principalele instituții din domeniul Justiției nu au nici acum statistici cu informații care să ne arate amploarea fenomenului banilor spălați de traficanții de droguri, cu ajutorul cărora reușesc să refacă și să continue rețelele criminale, conform răspunsurilor pe care reporterii le-au primit în timpul documentării. 

• Citește și România nu știe câți bani se spală prin criptomonede – Raport Context.ro

Banii rămân la traficanți 

„Ia-le banii și o să vezi că nu mai poate să existe trafic de droguri”, declara procurorul-șef al Parchetului European într-un interviu acordat Context.ro. 

„Traficul de droguri nu poate exista dacă nu e finanțat și nu poate exista dacă cineva nu spală banii”, spunea Laura Codruța Kovesi în noiembrie 2023.

Cu două luni înainte, o analiză realizată de fundația germană Friedrich-Ebert-Stiftung arăta că România încă se situează în rândul statelor care duc un așa-zis război împotriva drogurilor, în fapt un război ineficient și contraproductiv împotriva simplilor consumatori, în timp ce marele trafic de droguri rămâne în cea mai mare parte neabordat.

Am întrebat Consiliul Superior al Magistraturii câte hotărâri definitive privind dosarele care vizează simultan infracțiunile de trafic de droguri, constituire de grup infracțional organizat și spălare de bani au fost pronunțate de instanțele din România în ultimii cinci ani și câte dintre acestea s-au terminat cu condamnări sau achitări.

CSM ne-a răspuns că nu știe, ”întrucât datele generate de aplicația de statistică reliefează cauzele în funcție de obiectul principal al dosarului”. În același răspuns, CSM ne-a trimis către portalul rejust.ro, acolo unde se găsesc hotărârile din instanțe anonimizate.

Nici pe portalul rejust.ro, dar nici pe celelalte site-uri specializate pe zona Justiției, nu am găsit vreo hotărâre în care o persoană a fost condamnată în ultimii cinci ani pentru spălare de bani într-un dosar care viza și traficul de droguri.  

Nici DIICOT nu a putut să ne răspundă câte dosare a instrumentat și câte a trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de droguri și spălare de bani realizate concomitent, motivând că „la nivelul DIICOT nu sunt colectate date potrivit elementelor de specificitate indicate de dvs”.

Din cel mai recent bilanț DIICOT (2023) reiese, însă, că abia din acest an procurorii ar trebui să crească „gradul de utilizare a investigațiilor financiare paralele” pentru a „suprima posibilitatea de regrupare a rețelelor de crimă organizată și de a preveni introducerea acestuia (a produsului infracțional, n.red.) în economia legală”. 

Am vrut să vorbim cu conducerea DIICOT pentru a înțelege mai bine de ce nu există dosare penale care urmăresc concomitent spălarea de bani și traficul de droguri, însă solicitarea pentru interviu ne-a fost refuzată.

Și dacă în instanțe și parchete nu am găsit răspunsuri, am încercat să aflăm de la ANABI, agenția care confiscă bunurile provenite din infracțiuni și le gestionează ulterior, câți bani a confiscat din dosarele de trafic de droguri. 

Ne-au răspuns că nu țin evidența în funcție de infracțiuni: 

„Această evidență nu este ținută pe categorii de infracțiuni, motiv pentru care suntem în imposibilitatea obiectivă de a vă furniza răspunsuri la informațiile solicitate”, a fost și răspunsul oferit de reprezentanții ANABI. (Agenția Naționale de Administrare a Bunurilor Indisponibilizate)

”Riscul mediu” era de fapt problemă de ”siguranță națională”

România recunoștea în raportul Moneyval din 2023 că are mulți consumatori de droguri, dar doar ”câteva cazuri complexe”, iar traficanții de droguri din România au un ”nivel de trai scăzut”, deci nu pot cumpăra multe droguri din străinătate. Așa că riscul ”este mediu”, spuneau autoritățile deși tot ele arătau cum tinerii începeau să consume din ce în ce mai multe droguri.

• “(…) riscul rezidual al traficului de droguri este mediu. Numărul de cazuri este ridicat, dar doar câteva sunt considerate a fi cazuri complexe; majoritatea cazurilor sunt mici, cu valori mici implicate (legate de posesie de droguri). Autoritățile continuă să considere că nivelul de risc este mediu; acest lucru este informat de criminalitatea care are loc parțial pe teritoriul României și în mare parte în alte jurisdicții, ceea ce înseamnă că produsele infracțiunii sunt generate în străinătate. Accentul pus pe cazurile relativ minore de trafic de droguri este explicată de autorități ca fiind rezultatul unui nivel scăzut de trai care afectează capacitatea traficanților de droguri de a achiziționa cantități mari de droguri din străinătate, subliniind astfel importanța relativă a cazurilor asupra cărora se concentrează”, arăta Moneyval în raportul din 2023 cu privire la argumentația autorităților române în fața fenomenului traficului de droguri. 

Însă experții europeni de la Moneyval au tras un semnal mare de alarmă în fața relaxării cu care Statul român privea fenomenul drogurilor. 

• Notă: Experții Moneyval documentează modul în care țara noastră se luptă cu rețelele de criminalitate financiară și analizează instituțiile din România care sunt implicate în combaterea spălării banilor.

Aceștia au atras atenția în raport că la nivel național România acordă un risc ”prea scăzut” fenomenului de spălare a banilor proveniți din traficul de droguri, dar și că parchetele au nevoie de mai multe resurse pentru a combate mai ferm traficul de droguri și spălarea banilor obținuți din acest fenomen:  

• “Problemele identificate (…) în care se explică faptul că sistemul de justiție penală are nevoie de mai multe resurse și formare pentru a aborda cu fermitate atât traficul de droguri, cât și spălarea produselor provenite din trafic (și sugerând astfel că ar trebui să existe mai multe cazuri); 
• “Nivelul probabil al consumului de droguri în rândul populației relativ mari a României sugerează că riscul de spălare de bani din traficul de droguri exprimat în evaluarea națională a riscurilor și în înțelegerea actuală a autorităților este prea scăzut”.

La trei luni de la publicarea raportului Moneyval, Vlad Pascu, un băiat de bani gata din București, conduce drogat și ucide doi adolescenți în localitatea 2 Mai, iar violența cu care aceștia au fost spulberați cutremură opinia publică. Astfel, șefii de instituții din Justiție și Interne încep să se întreacă în declarații publice despre cum ”flagelul drogurilor” este o problemă de siguranță națională. Nimeni nu a amintit după 2 Mai de ”riscul mediu” pe care îl reprezintă traficanții ”mărunți” de droguri în România.  

Fenomenul drogurilor a scăpat de sub control în ultimii ani, chiar sub ochii autorităților de specialitate. Spre exemplu, Agenția Națională Antidrog (ANA) spunea într-un raport din 2021 că numărul grupurilor infracționale a scăzut aproape la jumătate, iar numărul persoanelor implicate în aceste grupări a scăzut cu aproximativ 30%, iar traficul la nivel național e determinat de ”cantități mici de droguri la nivelul străzii”, numit ”micul trafic stradal”.

ANA spunea asta în timp ce tot ea arăta cum cantitatea de droguri de mare risc capturată în 2020 era de peste 124 de ori mai mare decât în 2019.

Instituțiile își pasează responsabilitatea. Avem măsuri concrete?

La mai bine de jumătate de an de la ședința CSAT din octombrie 2023, în care președintele Iohannis a pus în discuție fenomenul consumului de droguri ca fiind o problemă de securitate națională, am întrebat toate părțile prezente în cadrul CSAT ce măsuri concrete au fost luate în ședință și dacă au existat efecte în urma acestora. 

Instituțiile, care făceau parte dintr-un grup de lucru care urma să găsească soluții pentru combaterea fenomenului drogurilor, și-au pasat responsabilitatea de la una la alta în răspunsurile trimise la solicitările Context: 

• Administrația Prezidențială ne-a transmis că măsurile concrete le comunică Guvernul. Răspunsul integral aici
• Ministerul Justiției ne-a trimis către un comunicat al administrației prezidențiale și la Agenția Națională Antidrog, care “stabilește concepția și coordonează, evaluează și monitorizează, la nivel național, politicile în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri”. Răspunsul integral aici
• Agenția Națională Antidrog ne-a răspuns că solicitarea noastră a fost redirecționată, „spre competentă soluționare”, Direcției Informare și Relații Publice din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Răspunsul integral aici
• Ministerul Afacerilor Interne ne-a răspuns că și-a intensificat acțiunile pentru prevenire și combatere a drogurilor și că s-a constituit un grup de lucru interinstituțional format din mai multe ministere, SRI și Parchetul General ca să stabilescă o serie de măsuri pentru stoparea fenomenului, dar a subliniat că activitățile stabilite de grupul de lucru din CSAT nu sunt destinate publicului. Răspunsul integral aici. (ERATĂ: În varianta inițială a articolului a apărut în mod eronat că MAI nu a răspuns solicitării Context.ro)
• Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a transmis că participă la lucrările Grupului de Lucru Tehnic Operativ – Prevenire, pentru a lua măsuri unitare la nivelul tuturor instituțiilor naționale cu atribuții și desfășoară o serie de activități specifice precum folosirea la controlul de frontieră a câinilor de serviciu specializați pe depistarea de droguri, campanii de conștientizare sau elaborarea unor analize. Răspunsul integral aici
• Direcția Generală Anticorupție nu a transmis răspunsuri.
• Ministerul public a redirecționat solicitarea către DIICOT, care a transmis că „datele solicitate nu sunt de interes public”. Răspunsul integral aici
• SRI ne-a transmis că datele solicitate sunt exceptate de la liberul acces al cetăţenilor.
• Ministerul Sănătății ne-a oferit date generale despre activitatea sa în acest domeniu. Răspunsul integral aici
• Ministerul Educației ne-a transmis câteva lucruri pe care le-a făcut după ședința CSAT și care prevăd în general informarea elevilor cu privire la riscurile consumului de droguri. Răspunsul integral aici

Până la tragedia din 2 Mai, președintele Klaus Iohannis nu a transmis public vreun mesaj prin care să semnaleze că traficul și consumul de droguri reprezintă un fenomen alarmant în România. 

Cazul Pascu a cutremurat societatea românească prin violența lui, iar avalanșa de cazuri de consum de droguri în rândul tinerilor și statisticile tot mai alarmante cu privire la scăderea vârstei de consum l-au forțat pe președinte să pună fenomenul pe agenda CSAT.

Iohannis a făcut problema drogurilor o chestiune de securitate națională abia în septembrie 2023, după 9 ani în funcția de președinte al României, care și-a câștigat mandatele cu un proiect privind Educația. 

• „Efectele, amploarea, provocările societale ale consumului de droguri, mai ales de la vârste fragede și în școli, reprezintă o provocare serioasă la adresa siguranței individuale și naționale. Totodată, sunt necesare comportamente preventive și responsabile”, susținea președintele în septembrie 2023.

Cum am ajuns în această situație și cum luptă România cu traficul de droguri?

În 20 martie, președintele Klaus Iohannis a promulgat „Legea 2 Mai”, prin care au fost crescute pedepsele pentru trafic de droguri și a fost eliminată posibilitatea ca traficanții să primească pedepse cu suspendare în aceste cazuri. 

Astfel, pedepsele pentru traficanții de droguri de risc (cum ar fi canabis) au crescut de la 2-7 ani la 3-10 ani închisoare, iar pentru traficanții de droguri de mare risc (cocaină, heroină etc) de la 5-12 ani la 5-15 ani.

În traficul internațional de droguri pedepsele au crescut de la 3-10 ani la  5-15 ani închisoare pentru cei care trafichează droguri de risc (canabis) și de la 7-15 ani la 10-20 ani închisoare pentru traficanții de droguri de mare risc (cocaină, heroină etc). 

Dar ce spun experții?

„Ce propagă instituțiile statului, și anume că traficanții de droguri sunt aceia pe care îi prind cu câte o borsetuță sau cu câte un portofel, un grinder metalic în buzunar sau nu știu ce copii care dau altor copii niște pastile, aceia nu sunt traficanți de droguri, în lumea criminologică și în lumea oricăror științe penale, sociale și în lumea în care primează logica, aceia sunt pur și simplu niște consumatori”, susține Vlad Zaha, expert în criminologie, într-o declarație acordată Context.ro. 

În același timp, „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de (mare) risc pentru consum propriu” este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani (sau amendă) pentru drogurile de risc și 6 luni-3 ani pentru droguri de mare risc. Aici, tehnic, ar trebui să intre consumatorii.

„Deci, consumatorii, marea lor majoritate de canabis, dar și de alte substanțe, precum droguri de petrecere, pastile, ciuperci și așa mai departe, nu sunt nici victime, nici infractori, să le zic așa. Sunt pur și simplu niște oameni care pe parcursul vieții aleg o altă substanță decât cele promovate cu voia statului, precum alcoolul și așa mai departe. În schimb, avem vreo 10% dintre toți consumatorii de droguri ilegale – sunt consumatori problematici, care ajung să dezvolte diferite patologii sau dependențe, diferite condiții, poate ajung să aibă probleme în viața lor socială, ajung să aibă dosar penal. Ei, aceia sunt numiți, putem numi foarte simplu, consumatori problematici, care ajung să aibă probleme, așa cum le spune și numele, și ei sunt în principal victime. Nu are niciun sens și nici o noimă să-i incrimineze”, a mai comentat Vlad Zaha. 

Zaha arată, însă, că termenul „traficant de droguri” este înțeles greșit de cele mai multe ori în societatea și legislația din România. 

Criminologul arată că, de cele mai multe ori, în special în rândul tinerilor, există fenomenul de „consum în grup”. Concret, susține expertul, tinerii care își doresc să consume droguri apelează la alți prieteni și, astfel, se ajunge la „un troc social inevitabil” în momentul în care există sute de mii sau milioane de consumatori.

„ (…) în momentul în care vorbim de cifre de milioane de consumatori, cum avem și în România, că este ca și cum încerci să eradichezi răceala, pur și simplu. Este imposibil să eradichezi. Milioane de oameni vor răci în fiecare an  (…)  Nu se poate eradica acest mic comerț cu droguri, la fel cum nu se poate eradica consumul de droguri. Deci acești tineri (…) nu sunt nimic altceva decât o realitate extrem de previzibilă, existentă oriunde pe tot globul (…) Nu ar trebui să fie încadrați la trafic de droguri și posibil zeci de ani de închisoare, pentru că un tânăr care dă unui alt tânăr un gram de canabis, îi faci mai mult rău societății, țării, indivizilor, familiei, dacă îl condamni la ani de închisoare, decât dacă chiar îl lași în pace”, a adăugat Vlad Zaha.

Astfel, se ajunge în punctul în care instanțele sunt încărcate mai degrabă cu numeroase cazuri în care capturile de droguri sunt nesemnificative. 

Potrivit ultimului bilanț DIICOT, anul trecut au existat 26.293 de cauze „având ca obiect infracțiuni din sfera traficului ilicit de droguri”. Dintre acestea, au fost soluționate de procurori (prin rechizitorii sau acorduri de recunoaștere a vinovăției) 1.756. 

Inclusiv DIICOT arată că, față de anul 2022, în anul 2023 a avut loc „o creștere semnificativă a numărului de cauze de soluționat” pentru că au existat „multiple acțiuni ale poliției în urma mediatizatului caz 2 Mai”.

„Comisia Globală pentru Politica Drogurilor, într-un raport din 2019, care se cheamă Refocusing on Organized Crime Elites, chiar recomandă tuturor statelor să abandoneze căutarea sau prinderea acestor mici traficanți sau aprovizionatori sociali, pentru că nu mai ai resurse, efectiv, disponibile pentru a intercepta marele trafic de droguri, care nu se interceptează cum crede lumea din filme”, mai arată Vlad Zaha. 

La nivelul DIICOT, instituția menționa la începutul anului 2024 că există 19 posturi de procuror ocupate în structura centrală care se ocupă cu combaterea traficului de droguri, din 23 prevăzute de Lege.

Ca să se înțeleagă situația bine, spunea ministra Justiției, Alina Gorghiu, în august 2023: 

• “În Secția de combatere a traficului de droguri din structura centrală a DIICOT lucrează doar 14 procurori. Care au în lucru 7.000 de dosare pe droguri din care 2.700 au fost deschise în primele 6 luni. Am transmis o îndrumare Procurorului General, Alex Florența, pentru ca Ministerul Public să intensifice activitatea de combatere a formelor de criminalitate care privesc sfera ilicitului de droguri. Planurile de acțiune trebuie să vizeze și componenta de recuperare a prejudiciului”.

Legat de capacitatea instituțiilor penale de a combate traficul de droguri, procurorul Alex Florența spune că parchetele și poliția nu au suficienți angajați pentru a fi mai eficiente. Mai mult, legile sunt prea blânde. Aceste elemente combinate, spune procurorul general, fac ca traficanții să acționeze cu încredere în România, conform unui interviu acordat în martie 2024 pentru Europa Liberă.

Portul Constanța, “elefantul” drogurilor din România

În același interviu, procurorul general afirmă că Portul Constanța e vulnerabil la traficul de droguri și că e nevoie de investiții mai mari în echipamente de scanare și o prezență sporită a forțelor de poliție în acest port strategic.

„Cred că trebuie în primul rând dezvoltat mult mai bine sistemul de scanere, e o problemă pe care România a avut-o o lungă perioadă”, declara Florența la începutul anului 2024. 

Declarația venea în contextul în care în Portul Constanța nu a mai fost depistată nicio captură de droguri începând din anul 2021, conform informațiilor furnizate de Inspectoratul General de Poliție pentru G4Media, deși cel mai recent raport privind drogurile la nivelul Uniunii Europene, publicat în iunie de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (EMCDDA), arată că rețelele de traficanți vizează tot mai des porturile mai mici din spațiul comunitar.

Mai mult, într-un raport realizat în parteneriat cu mai multe instituții europene, DIICOT a precizat că România este o țară de tranzit pe Ruta Balcanică (mai ales prin porturile maritime la Marea Neagră), în special pentru droguri ca heroină, cocaină și ecstasy, mai notează sursa citată. 

Iar situația nu este una nouă sau necunoscută.

Un raport publicat în 2022 de The Global Initiative Against Transnational Organized Crime numește Portul Constanța drept una dintre cele mai importante porți de intrare în Balcani pentru drogurile din America de Sud.

În cea mai nouă ieșire publică referitoare la Portul Constanța, Ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, a afirmat că şi-ar dori să fie făcute eforturi mai mari pentru combaterea traficului de droguri în Portul Constanţa şi a precizat că trebuie studiat mai atent ce se întâmplă acolo şi din perspectiva unor factori care nu ţin de MAI.

Iar premierul României, Marcel Ciolacu, declara în ianuarie 2024 că autorităţile române au demarat un plan pentru combaterea traficului de substanţe psihoactive și că “în următoarele luni veți vedea niște capturi record de droguri în România”.

Până în acest moment, nimeni nu le-a văzut.