FOTOREPORTAJ Moldova a ales: Ploile nu vin / Corespondență de la Chișinău

Vineri dimineață și un aer specific orașelor de munte, deși Chișinăul este într-o zonă de podiș jos. Sub noi, scutul est-european – geologic vorbind, cea mai veche structură din Europa. Geopolitic, aterizasem în cea mai recentă luptă dintr-un lung război hibrid care persistă în Republica Moldova de la independență încoace: alegerile parlamentare cruciale. 

De mai multe ori am auzit: „Toate alegerile de aici, din Moldova, se simt intens”. De această dată, însă, miza s-a simţit ca fiind mult mai mare, şi nu doar pentru Republica Moldova sau pentru UE. 

În autobuzul 30, spre centru, singura miză a unora dintre noi părea doar recuperarea monedelor căzute printre scaune și valize. 

Colaborare maximă între pasageri și doamna taxatoare. Zumzet ușor, în mai multe limbi. Nicio tensiune care să trimită cu gândul spre ziua de duminică. În Chișinău, nici urmă de frigul și ploaia de pe aplicațiile meteo. 

Întârzii la primul eveniment, dar ajung la timp pentru povești despre Moldova anilor ’90. Și pentru primele semne că ar urma „ceva”. În continuare, revederi, cunoştinţe noi şi planuri pentru a doua zi, alături de colegii noștri de la Info Sud-Est, care şi-au petrecut ziua de vineri “La graniţa identităţii”, în Găgăuzia. Corespondenţa din Republica Moldova, realizată de Andreea Pavel, este disponibilă aici.

sursa foto: Andreea Pavel

Cu 24 de ore înainte de alegeri am pornit spre o altă frontieră care definește realitatea Moldovei: graniţa cu Transnistria. 

La un moment dat, asfaltul nou s-a terminat şi am ştiut că trebuie să fim atenţi la indicatoare, nu cumva să trecem din greşeală graniţa. În intersecţie, facem stânga spre Sănătăuca şi ajungem într-un sat liniştit. Obiectiv “turistic” central: punctul de frontieră cu Transnistria – barieră, indicatoare, doi militari şi un domn care trece relaxat graniţa pe bicicletă. La câțiva metri distanță, un loc de joacă recent amenajat. Puţin mai jos, pe malul Nistrului, trei cai pasc liniştiţi. Ei nu se pricep la geopolitică. 

Dar noi încercăm s-o înțelegem, prin discuții cu oamenii din satele care se-nșiră de-a lungul graniței cu fâșia separatistă controlată de ruși.

sursa foto: Oana Maniţiu

Ne dăm jos din maşină. Primii trei oameni cu care ne întâlnim se îndepărtează repejor când văd microfonul şi telefonul pregătit de filmat. La al patrulea, avem noroc: un domn care a doua zi urma să fie, din nou, responsabil în secţie cu buletinele de vot. 

De la el aflăm că “nu mai sunt bani să-i plătească” pe cei din Transnistria ca să vină la vot pentru pro-ruși şi că, pentru el, singura cale este ”drumul european”. 

În dreptul şcolii, o doamnă ne vorbeşte deschis despre cum “ei aici se simt ca o singură ţară, o singură familie”. Despărţită, totuşi, de trupe militare şi un gard de fier. Normalitatea diferă în funcţie de timp şi loc: “E frumos la noi în sat”, ne spune. 

Coborâm apoi mai la vale, spre orașul Soldăneşti, cu vreo 6000 de locuitori. La intrare, principala fabrică, părăsită, masivă, înghițită de iederă, străpunsă de copaci. La un colţ de stradă șade un fel de butic, combinat cu magazin de suveniruri. 

Oprim la biserică. Fițuica de propagandă rusă, Sare şi Lumină, stătea în teanc fix la intrare, pentru persoanele venite să se vindece de boli prin ”harul” preotului căruia i s-a dus ”renumele” peste Nistru. Context.ro a scris despre asta aici.

sursă foto: Cristian Andrei Leonte

sursă foto: Andreea Pavel

sursă foto: Cristian Andrei Leonte

În curtea bisericii, discutăm cu un domn din Tiraspol, aflat acolo în calitate de şofer: “Eu duc oameni la biserici. Ştiţi cum e, într-o sâmbătă la o biserică, în următoarea la altă biserică”, ne explică el.

Nu vrea să meargă la vot. Nu are sens, pentru că “ei au cheltuit mulţi bani pentru asta, ca să cumpere voturi – este ceva cunoscut, care se face în linişte”. Soţia ne vede. Pare agitată pentru că vorbim cu soțul ei, înțelege că e despre alegeri, aşa că îi lăsăm și ne vedem de drum.

După o oră de schimbat rute, ronţăit diverse sortimente de covrigei în spate, puţină Alternosfera, multe dezbateri şi o gălăgie absolută, pornită totuşi din dragul de a fi acolo, în Fordul mic – şi după ce era să ajungem, ascultând-o pe doamna de pe Waze, pe partea greşită a graniţei, în Râbniţa, unul dintre cele mai importante oraşe din Transnistria -, ne decidem asupra destinaţiei finale: satele de pe malul stâng al Nistrului, controlate de Chişinău, dar înconjurate de administraţia și militarii de la Tiraspol. 

1, 2, 3 poduri. Primul, obişnuit, peste o şosea. Al doilea la fel. La piciorul celui de-al treilea pod, gărzi militare: ruşi, transnistreni, moldoveni. În spatele lor, nu tocmai discret camuflate, tancuri cu steagul Rusiei atârnat pe ele. Mă gândesc la melodia Cu mâinile sus, de la Fără Zahăr, şi mă amuză absurdul situaţiei. Intrăm în Pîrîta.

sursa foto: Oana Maniţiu

O doamnă trăieşte liniştită din ce crește și vinde din grădina ei cu legume. Spre deosebire de comunităţile din nord, unde copiii părăseau satele pentru studii şi joburi în UE, în sud copiii rămân, în general, acasă. Toată lumea merge la vot şi votează ”pentru mai bine”. Nu aflăm ce înseamnă mai bine, lumea este aici mult mai reticentă în a vorbi. 

Cât despre orice altceva legat de politică, ni se spune amabil, dar ferm: “Eu la astă întrebare n-am să vă răspund”. 

Tot aici aflăm că “nu-s răi ruşii”, ci că adevărata problemă sunt “aceia de pe tron, care stau sus la putere”. Ce ne–a surprins la toate cele trei sate vizitate a fost bogăţia locului. Un domn ne explică pe scurt una din posibilele cauze: “Contrabandă aici, contrabandă acolo”. Se opreşte, însă, rapid: “Dacă vă spun tot ce ştiu, mă împuşcă.”

Andreea a explicat aici cum se simte să fii “La graniţă cu ruşii” şi care este istoria fâșiei transnistrene, folosită de la Stalin încoace ca instrument de şantaj politic.

sursa foto: Cristian Andrei Leonte

Femeia din Transnistria care a scăpat din iadul rus și a fugit cât a văzut cu ochii

Noi ne-am putut opri la graniţă, dar istoria personală nu ţine cont de frontiere. Duminică, am avut şansa de a asculta o altfel de poveste, a unei femei care a scăpat din iadul rus transnistrean și a fugit cât a văzut cu ochii. Până la Chișinău: 

“Sunt din Transnistria, anume şi din acest motiv încerc să fiu activă, pentru că ştiu ce înseamnă drepturile care sunt oprite, ştiu ce înseamnă propaganda şi cât de rău influenţează viitorul. Știu ce înseamnă să ţi se oprească voturile, să ţi se taie din cuvânt, în mare parte aşa şi a fost atunci când am învăţat într-un liceu din Transnistria, au fost luate cărţile, au fost arse cărţile, au fost interzise limba română, istoria românilor, literatura română, au fost de multe ori blocaţi profesorii noştri, şcoala noastră. 

A opri dreptul de a învăţa în limba în care doreşti – ştiu ce înseamnă asta şi de aia încercăm să fim activi la vot, încercăm să alegem o cale europeană, liberă, pentru ca ei să nu treacă prin ce am trecut şi noi. 

Încerc să fiu cât mai activă, pentru viitorul copiilor noştri, pentru a nu le fi tăiat acest drept de a călători, pentru democraţie, libertate. Ne-am mutat aici în Chişinău după ce am finisat liceul, unicul liceu în limba română în oraşul Tiraspol. Este foarte greu să comunici cu oamenii care nu au acces la informaţie liberă, care citesc şi au informaţie doar din partea Rusiei. Nu mai comunic (n.red. cu cei din Tiraspol), e greu”. 

Sunt multe lucruri pe care nu le vezi pe TikTok despre alegerile din Moldova. Video aici. 

— 

Pe seară am ajuns la sediul PAS, unde un şir de scări şi trei voluntari vag tensionaţi separau parterul destinat presei de tensiunea trăită la etaj de către membrii partidului. 

Ora 21:00, camerele sunt pregătite şi preşedintele PAS, Igor Grosu, vine cu primele declaraţii. Mulţumiri şi atenţionări asupra “tentativelor de interferenţă în procesul electoral din partea grupărilor criminale susținute de Federația Rusă, alarme cu bombă și alte provocări”. “Rugăm răbdare şi calm”, iar lumea l-a ascultat… până în jurul orei 22:30, când propagandistul pro-rus Iurii Vitneanskii a fost surprins în faţa clădirii Ministerului de Externe, alături de mai mulţi susţinători de-ai săi, după ce l-a acuzat pe Ministrul de Externe că este un “falsificator” şi a îndemnat la protest. Într-un raport al Serviciului de Informație și Securitate (SIS), Vitneanski figurează pe lista principalilor actori care promovează narațiuni pro-Kremlin la indicațiile oligarhului fugar Ilan Șor. 

Puţin înainte de ora 22:00, după numărarea a peste 10% din procesele verbale, sub un procent delimita PAS al Maiei Sandu, aflat pe prima poziție, de Blocul Patriotic condus de Igor Dodon. Diferenţa a crescut la peste 12 procente în favoarea PAS după numărarea a jumătate din procesele verbale. 

Ora 00:40, avem ordinea partidelor care au trecut pragul electoral: PAS, Blocul Patriotic, Alternativa, Partidul Nostru şi PPDA. A doua zi dimineaţă, vedem rezultatele finale… şi un protest. Şi o contramanifestaţie. 

Câteva sute de oameni s-au adunat în faţa Parlamentului Republicii Moldova pentru a contesta victoria PAS. Igor Dodon se adresează manifestanţilor şi jurnaliștilor, spunând că opoziţia a câştigat în Moldova şi că doar diaspora a făcut astfel încât PAS să obţină mai multe procente. Nu toţi manifestanţii prezenţi la Parlament sunt de acord. În dreapta se aude “La puşcărie! Putin, criminal! Armata rusă acasă! Limba română singura stăpână!” și ”Slava Ukraini! Eroii Ucrainei!”. 

12:44, ambele tabere de manifestanţi pleacă şi plecăm și noi, cu un scurt detur la Grădina Botanică a Chișinăului, care ne-a făcut să ne gândim din nou la munte. Nu ne-ar strica o drumeție după zilele astea tensionate și lungi.

În sectorul cu flori ornamentale, petale mov. Și liniște. 

Putem merge în sfârșit acasă. 

Din mașina spre aeroport mi se urează în rusă, apoi în română „Călătorie bună”. 

A fost.

Editat de Andreea Pavel