În timp ce UE cheltuiește 30% din banii de decarbonizare pe proiecte cu potențial poluator, România are pe hârtie un plan prietenos cu mediul. O investigație regională la care a participat Context.ro arată că țara noastră e pe punctul de a rata proiecte de miliarde de euro destinate reducerii poluării. Fondurile UE au fost antamate, dar implementarea proiectelor întârzie. 

„Poluatorul plătește” este un principiu fundamental al politicii de decarbonizare a Uniunii Europene. Cu toate acestea, când analizăm modul în care sunt distribuite subvențiile din Fondul de Modernizare al UE, un fond-cheie de decarbonizare, principiul ar putea fi foarte bine reformulat ca „poluatorul profită”.

Deși acest fond crucial al UE a fost promovat ca unul dintre principalele instrumente de decarbonizare pentru 13 state membre cu venituri mai mici și a fost lăudat de Teresa Ribera, Comisarul European responsabil cu tranziția verde, ca „accelerând tranziția către energii regenerabile în sistemele lor energetice”, bilanțul său real este îndoielnic. De fapt, în țările-cheie, mecanismul de subvenționare consolidează industriile energetice poluante deja existente și marginalizează în mare măsură sursele curate de energie regenerabilă, precum eolianul și solarele.

Analiza noastră arată că, pe parcursul existenței fondului în ultimii cinci ani, aproximativ 5,3 miliarde de euro în subvenții au fost distribuite proiectelor care utilizează tehnologii ce vor continua să producă emisii semnificative de gaze cu efect de seră. Aceasta înseamnă că aproximativ 30% din subvențiile Fondului de Modernizare distribuite în cele trei țări finanțează în prezent proiecte poluante.

Aproximativ jumătate din aceste investiții „murdare” (2,6 miliarde de euro) sunt destinate construirii de noi centrale electrice și termice care vor arde gaz natural ca și combustibil, alături de alte infrastructuri de gaz. O altă treime din subvențiile care merg către surse poluante (1,6 miliarde) este atrasă de viitoarele centrale de valorificare energetică a deșeurilor, care vor produce energie electrică și termică prin incinerarea deșeurilor. Alt aproximativ un miliard de euro merge fie către centrale mari de biomasă, fie către centrale care utilizează un amestec al celor trei tipuri de combustibil.

„Atunci când statele membre aleg să sprijine investițiile în gaze naturale sau în valorificarea energetică a deșeurilor, acestea trebuie să demonstreze întotdeauna o eficiență ridicată și să vină ca înlocuitor pentru o sursă de energie mai poluantă, de regulă cărbunele sau lignitul”, ne-a transmis un oficial al Comisiei Europene. Banca Europeană de Investiții (BEI) „se asigură că acest principiu este respectat și că se vor obține reduceri efective ale emisiilor de gaze cu efect de seră (GES)”. În plus, statele membre trebuie să se asigure, de asemenea, că investițiile respectă principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative”. Potrivit sursei citate, o revizuire a Directivei EU ETS, prevede eliminarea treptată a proiectelor pe gaz de la finanțare. „Acest lucru restricționează utilizarea Fondului de Modernizare pentru gaze în anii următori”.

Cu toate acestea, experții au subliniat că, în ciuda politicii climatice a UE, aceste surse de energie cauzează de fapt daune semnificative climei și mediului, fie că este vorba de gaz natural, de centrale de valorificare energetică a deșeurilor sau de centrale mari de biomasă.

„Ultimele crize energetice cu care s-a confruntat Europa arată că acele țări care sunt cele mai dependente de importurile de gaz și GNL (gaz natural lichefiat) sunt și cele mai vulnerabile”, spune Ana Maria Jaller-Makarewicz, analist energetic principal pe Europa în cadrul Institutului pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA). „Modernizarea sistemelor energetice ar trebui să se îndrepte către rețele și electrificare, mai degrabă decât către investiții în proiecte de gaz care vor întârzia atingerea obiectivelor energetice de către statele membre”, completează sursa citată.

Pe hârtie, distribuția subvențiilor în România arată mult mai bine. Majoritatea subvențiilor din Fondul de Modernizare al țării au fost direcționate către proiecte benefice, cum ar fi dezvoltarea de noi energii regenerabile curate, investiții în rețele și eficiență energetică. Cu toate acestea, chiar și în România imaginea s-ar putea să fie mai puțin roz decât pare.

Distribuția banilor din Fondul de Modernizare în România. Calcule realizate de Bankwatch.

România este, după Republica Cehă, țara cu cea mai mare alocare din Fondul de Modernizare, peste 14,3 miliarde de euro, până în 2030. Până în decembrie 2025 a accesat peste 6,7 miliarde de euro. Deși doar 13% din fonduri au fost direcționate către proiecte pe gaz, grupurile de mediu sunt îngrijorate că acestea ar putea bloca România într-o dependență pe termen lung de combustibilii fosili. „Fondul de Modernizare este principalul facilitator al proiectelor cu gaz din România, contrar scopului declarat al Fondului de a sprijini atingerea neutralității climatice în statele membre cu venituri mai mici”, se arată într-un raport din 2024 al CEE Bankwatch, o organizație non-guvernamentală al cărei scop este promovarea soluțiilor durabile pentru protecția mediului.

Gabriel Andronache, președintele directoratului Transelectrica, Virgil Popescu, ministrul Energiei și prim-ministrul Nicolae Ciucă participă la ceremonia de semnare a unor contracte finanţate din Fondul pentru Modernizare destinate dezvoltării şi modernizării infrastructurii energetice naţionale, la Palatul Victoria din București, luni 10 octombrie 2022. Inquam Photos / George Călin

Activiștii și experții în energie ridică însă și o altă problemă: dacă aceste proiecte sunt viabile.
„Vedem că avem o sumedenie de proiecte care sunt întârziate, care ne-ar fi ajutat acum, dar rămâne de văzut care va fi aportul lor mai târziu. Ne referim la proiectele pe gaz, de care România are nevoie în momentul de față și are nevoie pe termen scurt și poate și pe termen mediu. Pe termen lung, rămâne de văzut”, spune Alexandru Ciocan, senior researcher în cadrul Energy Policy Group. 

O altă problemă care caracterizează modul de implementare al programului – întârzierile foarte mari înregistrate de România în demararea proiectelor care au finanțare, fie că vorbim de proiectele pe gaz sau regenerabile. Acest lucru este confirmat și de datele furnizate de Ministerul Energiei, care coordonează majoritatea proiectelor finanțate prin Fondul de Modernizare. Astfel, dacă în februarie 2026 au fost semnate contracte în valoare de peste 4,1 miliarde de euro, plățile efective făcute de minister către beneficiari sunt de doar 241 de milioane de euro. „Acest lucru mai înseamnă și că unele dintre proiectele semnate este probabil să nu se realizeze. Chiar dacă au semnat contract de patru miliarde nu înseamnă că toate acele proiecte se vor construi. Dacă proiectele nu avansează, banii se pot retrage. Se întâmplă de multe ori să avem acces la finanțare în România, dar să nu existe proiecte mature și oameni capabili să le implementeze, vezi PNRR”, ne-a declarat o sursă familiară cu programul.

CE Oltenia este cel mai mare beneficiar al Fondului de Modernizare, cu finanțări de peste 895 de milioane de euro, pentru parcuri pe fotovoltaice, construcția a două centrale pe gaz și reabilitarea microhidrocentralei de la Turceni. Aceste investiții ar trebui să înlocuiască centralele pe cărbune și fac parte dintr-un amplu program de restructurare al complexului energetic, aprobat de Comisia Europeană, în valoare de peste 2,6 miliarde de euro . Planul prevede un „scenariu de restructurare cu implementarea unui plan de investiții (Planul de decarbonare) și asigurarea viabilității CE Oltenia în 2026”. Majoritatea proiectelor sunt însă în întârziere . Pentru centralele pe gaz, licitațiile pentru selectarea constructorului au fost amânate de mai multe ori.

sursa foto: Facebook / Complexul Energetic Oltenia

Iar dintre partenerii selectați de CE Oltenia pentru a dezvolta aceste proiecte, cel puţin doi sunt cu probleme. Tinmar Energy – unul dintre cei mai mari furnizori de energie din țară -, cu care CE Oltenia are proiecte cu o finanțare de aproape 350 de milioane de euro este investigată de procurorii DIICOT pentru spălare de bani prin creșterea artificială a prețurilor la electricitate, potrivit HotNews. 

Situația ALRO Slatina, partenerul CE Oltenia în proiectul privind construcția centralei de la Ișalnița – cu o finanțare de peste 250 de milioane de euro –  este și mai complicată. Acționarul majoritar al ALRO este o companie cu sediul în Cipru, aparținând oligarhului rus Vitali Machitski. În 2022 trei ruși de la conducerea companiei și-au dat demisia. Cu toate acestea, după cum a descoperit Context, o altă figură din consiliul de administrație a rămas ca legătură a lui Machitski în cadrul companiei.

Transgaz SA – operatorul tehnic al Sistemului Naţional de Transport (SNT) gaze naturale este în topul beneficiarilor, cu patru proiecte pentru construcția unor conducte de gaze, cu finanțare de peste 100 de milioane de euro. Cel mai scump proiect este conducta pentru transportul gazelor naturale Tuzla (Marea Neagră) – Podișor. Scopul său principal este de a deschide accesul la masivul zăcământ offshore de gaze naturale Neptun Deep din Marea Neagră, care ar urma să înceapă producția la scară largă în 2027 și care ar putea face din România cel mai mare producător de gaz din Europa.

Inaugurarea statiei de comprimarea a gazului metan de la Podisor, judetul Giurgiu, joi, 31 octombrie 2019. Inquam Photos / George Calin

Conducta cu o lungime de 308 kilometri este legată de proiectul BRUA, un gazoduct care conectează rețelele de gaze naturale din Bulgaria, România, Ungaria și Austria. Cu o finanțare de peste 85 de milioane de euro prin Fondul de Modernizare și o investiție totală de 500 de milioane de euro, acesta este printre puținele, dacă nu singurul proiect major din acest program, deja finalizat. „Ceea ce face gazoductul Tuzla-Podișor este să permită în mod direct exploatarea offshore la scară largă a gazelor din perimetrul Neptun Deep, estimată la 8 miliarde de metri cubi pe an și planificată să devină operațională în 2027. Aceste planuri au un impact uriaș asupra politicii energetice”, susține Bankwatch. 

Ceremonia de semnare a Ordinului de începere a lucrărilor la gazoductul Tuzla-Podișor, la Palatul Victoria din București, 16 iunie 2023. Inquam Photos / George Călin

Potrivit unui studiu realizat de European Roundtable on Climate Change and Sustainable Transition (ERCST), amprenta totală de carbon a proiectului Neptun Deep și a proiectului conex, gazoductul Tuzla-Podișor, este de 209 milioane tone CO2, la o producție de 100 miliarde metri cubi de gaze, pe o perioadă de 20 de ani. Însă fostul ministru al Energiei, Sebastian Burduja, a estimat o producție între 100 și 200 de miliarde metri cubi de gaze, ceea ce ar dubla și cantitatea de CO2 emisă. „Taxezi poluatorii și apoi folosești acele fonduri pentru a finanța alte proiecte care continuă să polueze”, descrie Vlad Cătuna, coordonator campanii Climă și Energie Greenpeace, proiectul Tuzla – Podișor.

Cehia

Republica Cehă este, de departe, cel mai mare cheltuitor de subvenții din Fondul de Modernizare pe surse poluante. Un procent de 41% din Fondul de Modernizare al Cehiei subvenționează noi centrale pe gaz, precum și centrale de valorificare energetică a deșeurilor și centrale mari de biomasă. Aceasta se ridică la investiții în valoare de 3,6 miliarde de euro. Acest lucru contrastează puternic cu faptul că doar 14% din Fondul de Modernizare a fost promis până acum dezvoltatorilor de energie solară și altor surse curate de energie regenerabilă.

Deși deținem doar informații aproximative despre sumele distribuite de fiecare dintre cele 13 țări beneficiare, totalul este apropiat de 20,7 miliarde de euro de subvenții disponibile pentru toate țările conform datelor oficiale. Folosind aceasta ca estimare a totalului subvențiilor cu aprobare finală din partea guvernelor naționale, este probabil că aproximativ unul din fiecare șase euro din Fondul de Modernizare la nivel european merge către unul dintre proiectele dăunătoare climei din Cehia.

Mai mult, o treime din subvențiile cehe din Fondul de Modernizare sunt concentrate în jurul a doar trei companii energetice: hibridul stat-privat ČEZ, EP Group aparținând oligarhului ceh și cel mai mare producător de cărbune din Europa, Daniel Křetínský, și multinationala franceză Veolia. Toate trei au raportat profituri record în timpul recentei crize energetice.

Într-o declarație care enumeră principalele beneficii ale Fondului de Modernizare până în prezent, autoritățile europene au afirmat că investițiile ajută țările „să reducă dependența de importurile de combustibili fosili”. Aceasta este, de asemenea, în contradicție cu realitatea, deoarece o sumă enormă de 1,6 miliarde de euro din subvenții finanțează centrale pe gaz în Cehia, care importă aproape tot gazul pe care îl utilizează.

„La patru ani după ultima criză energetică gravă, suntem în continuare dependenți de gazul importat, dar de data aceasta de la Trump în loc de Putin. Fondul de Modernizare trebuia să abordeze această problemă, dar în schimb a cheltuit bani publici pe mai multe centrale pe gaz”, spune Pascoe Sabido, cercetător și activist la Corporate Europe Observatory, un grup al societății civile care monitorizează influența lobby-ului asupra elaborării politicilor UE.

„Investițiile în eficiența energetică și în energiile regenerabile sunt singura modalitate de a proteja oamenii de facturile astronomice, dar din nefericire nu am învățat lecția din Ucraina și vor fi oamenii obișnuiți și companiile cele care vor plăti prețul”, adaugă el.

Polonia

Deși în Polonia avem de-a face cu o sumă comparativ mult mai mică de fonduri publice, datele arată și aici o proporție ridicată de subvenții pentru surse de energie poluante (33%). Marea majoritate a acestora susțin 15 noi centrale de incinerare a deșeurilor. Multe dintre acestea se confruntă cu opoziția locuitorilor locali, care au protestat împotriva lor în repetate rânduri. În total, conform datelor de la 15 martie 2026, acestea ar putea consuma până la 27% din totalul fondurilor alocate Poloniei în cadrul Fondului sub formă de granturi și împrumuturi (reprezentând aproape 50% din aceste fonduri).

„Există o lacună în Fondul de Modernizare care permite astfel de investiții”, explică Krzysztof Pietruszewski, coordonator de proiecte la Polish Green Network, un grup de organizații climatice de frunte din Polonia, despre cum a ajuns statul să subvenționeze valorificarea energetică a deșeurilor într-o asemenea măsură.

„Cu toate acestea, centralele de valorificare energetică a deșeurilor nu îndeplinesc obiectivele Fondului de Modernizare. Ele nu promovează eficiența energetică sau reducerea emisiilor de CO2. Ca organizație de mediu, am susținut întotdeauna că fondurile să fie direcționate către domenii cu totul diferite — cum ar fi dezvoltarea surselor de energie regenerabilă, modernizarea clădirilor sau modernizarea rețelelor electrice. Protestele comunităților locale arată că nu există un consens larg privind construirea incineratoarelor, ceea ce ar trebui luat în considerare la planificarea unor astfel de investiții”, afirmă expertul.

Regulile care guvernează beneficiarii programului „Aer Curat” ridică, de asemenea, semne de întrebare. Din 2018, acesta subvenționează înlocuirea sistemelor de încălzire și modernizarea termică a locuințelor private, cu scopul de a combate smogul provenit din sobele rezidențiale. Din aprilie 2025, după o pauză de câteva luni, programul este finanțat din Fondul de Modernizare.

În ultimul an, au existat însă numeroase voci care critică birocrația excesivă, care a descurajat beneficiarii să solicite fonduri. În primul an de finanțare a programului din Fondul de Modernizare, au fost distribuite peste 77,5 milioane de euro. Aceasta nu este însă mult în comparație cu anii anteriori. Conform datelor de la Fondul Național Polonez pentru Protecția Mediului, media anuală a fondurilor distribuite se ridică la 630 de milioane de euro.

„La începutul anului 2024, speram că anunțurile premierului Tusk privind simplificarea programului Aer Curat, un ritm mai rapid în lupta împotriva smogului și sprijinul pentru gospodăriile care vor să își modernizeze termic locuințele vor fi puse în aplicare. Din nefericire, după doi ani la putere, putem constata că programul se află într-o criză profundă, iar lupta împotriva smogului s-a încetinit semnificativ”, a apreciat Andrzej Guła, liderul Polish Smog Alert, o organizație poloneză de frunte care luptă pentru calitatea aerului.

• Notă: Jakub Patočka, redactor-șef al Deník Referendum, este membru al Consiliului Consultativ al Corporate Europe Observatory.

Acest articol face parte din proiectul transfrontalier Polluter profits, coordonat de redacția Deník Referendum la care au contribuit jurnaliștii Georgiana Anghel (România), Daniel Kotecký – Deník Referendum (Cehia) și Marcel Wandas – Oko.press (Polonia)

• Această investigație a fost realizată cu sprijinul Journalismfund Europe.