1.000 de euro a fost suma plătită de stat victimelor racolate, umilite și exploatate de proxeneți în perioada 2015 – 2021. Sumele au crescut ulterior, dar rămân nesemnificative pentru fenomen. În timp ce România este principalul furnizor din Europa al rețelelor de crimă organizată, parchetele eșuează în lupta cu traficanții. O investigație Context.ro, realizată în parteneriat cu rețeaua Follow the Money, arată că în dosarele de trafic anchetatorii nu urmăresc firul banilor. În doar 1,6% din cazurile investigate de DIICOT procurorii au anchetat și cum sunt spălați banii produși de grupările interlope de pe urma traficului de persoane.

• Care este știrea?

Sub 1% din miile de victime ale traficului de persoane identificate în România în ultimii ani au primit compensații de la stat, arată date obținute exclusiv de Context şi Follow the Money. 

Pe hârtie există mai multe căi prin care victimele pot să primească sprijin financiar, dar activiștii și experții spun că în realitate banii ajung extrem de greu în conturile persoanelor traficate. 

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) are doar 41 de cazuri de spălare de bani din cele 2.500 de investigații de trafic de persoane. Parchetul a refuzat un interviu cu reporterii Context.ro.

Autoritățile rareori reuşesc să identifice şi să pună sechestre pe bunurile traficanților, iar lipsa de cunoștințe despre procesul legal și mecanismele de compensare fac recuperarea victimelor foarte dificilă, aruncându-le adesea înapoi în mâinile traficanţilor, pentru că nu au cadrul necesar să îşi refacă viaţa.

• De ce contează?

Ancheta Context.ro – Follow the Money aduce câteva răspunsuri la întrebarea: De ce este România pe locul 1 la trafic de persoane? 

Dezvăluirile subliniază problemele sistemice cu care se confruntă România în combaterea traficului de persoane și sprijinirea victimelor, într-un moment în care cazul fraților Tate a adus o atenție globală asupra acestei infracțiuni.

Supraviețuitorii traficului de persoane nu au idee despre drepturile lor, iar activiştii din domeniu accentuează faptul că acordarea de compensaţii este un aspect esenţial pentru recuperarea victimelor. 

• Cum am investigat acest caz?

Context şi Follow the Money au trimis solicitări în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public către cele 42 de tribunale, responsabile de acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, şi cele 15 curţi de apel, care urmăresc alocarea acestor bugete. Datele – analizate împreună cu specialiști din domeniu – arată pentru prima dată cât de puține victime primesc efectiv compensații din partea statului român. 

Context.ro a intervievat, totodată, o supraviețuitoare a traficului de persoane, reprezentanți ai principalelor ONG-uri din ţară care activează în prevenţia şi combaterea traficului de persoane, respectiv purtătoarea de cuvânt a Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane, şi a solicitat informaţii şi puncte de vedere din partea Ministerului de Justiţie, Ministerului de Interne, DIICOT, ANAF, ANABI, ÎCCJ, IGPR şi CSM.

credit: Ibrahim Rayintakath / Follow the Money

Când Ana a scăpat de bărbatul care, prin promisiuni de iubire și discuţii despre căsătorie, a convins-o să plece din ţară şi a transformat-o în victimă a exploatării sexuale, nu știa că o așteaptă o nouă luptă grea – aceea de a-şi reconstrui viaţa de la 0.

„A trebuit să lupt singură pentru drepturile mele,” spune Ana. România și mai ales zona capitalei au fost de mult recunoscute drept un focar al traficului de persoane în Europa.

„După ce am scăpat şi am revenit în ţară, a continuat să mă ameninţe” a adăugat ea. “Am cerut ajutorul poliţiei, dar au numit-o ‘ceartă între concubini’”.

Protestul „Niciuna înfrântă. Niciuna uitată. Niciuna mai puțin.”, organizat de mai multe ONG-uri printre care si Centrul FILIA se desfasoara in Piata Victoriei din Bucuresti, 18 iunie 2025. Inquam Photos / Tudor Pana

Au trecut cinci ani de când Ana a mers la poliție. Încă nu a călcat într-o sală de judecată. Nu știe când va putea obține dreptate sau dacă va recupera daunele morale care ar ajuta-o  să o ia de la capăt.

Lupta femeilor precum Ana a atras atenția la nivel global atunci când influencerii autodeclarați misogini Andrew și Tristan Tate au fost acuzați de trafic de persoane în România.

Au trecut peste doi ani și jumătate de când frații cu cetăţenie britanico-americană au fost arestați la București sub acuzațiile de trafic de persoane, viol și constituirea unui grup infracțional organizat. Procesul nu a început încă, iar frații neagă toate acuzațiile.

Deși cazul lor nu este tipic, incertitudinea juridică prelungită scoate în evidență o problemă mai amplă din sistemul român de justiție.

Frații Tate (sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

În timp ce cazul lor bate pasul pe loc, România ocupă anual primul loc ca furnizor de victime pentru rețelele de trafic de persoane în topurile publicate diverse instituții precum Departamentul de Stat al Statelor Unite. 

Deși legea 211/2004, modificată în 2019 şi în noiembrie 2024, prevede că victimele unor infracţiuni, printre care şi traficul de persoane, au dreptul la compensații, majoritatea rămân fără niciun sprijin, arată o investigație realizată de Context.ro şi Follow the Money.

Sub 1% din cele 3.360 de victime identificate între 2019 și 2024 au primit compensaţii financiare din partea statului român.

Victimele pot încerca să îşi recupereze despăgubirile şi constituindu-se parte civilă în procesul penal împotriva presupusului traficant, însă aceste demersuri au o rată mică succes, spun experții. Procedurile sunt foarte lungi și complexe, iar autoritățile rareori reuşesc să identifice și să sechestreze bunurile traficanților, potrivit activiștilor.

„Regula generală este că aproximativ 90% dintre victimele traficului nu ajung să îşi recupereze banii”, spune Anca Iuhas, cercetătoare şi specialistă în politici publice la ONG-ul eLiberare.

Context.ro şi Follow the Money au cerut informaţii şi puncte de vedere din partea Ministerului de Justiţie şi a Ministerului de Interne. 

Ministerul de Justiţie a răspuns că, în urma unor dialoguri care au stat la baza unor schimbări legislative importante din 2022, a descoperit că poliţia şi avocaţii din oficiu desemnaţi în cazurile de trafic de persoane nu cunoşteau suficient de bine legislaţia cu privire la acordarea de compensaţii pentru victime. Ministerul de Interne încă nu a răspuns solicitărilor Context.ro.

Șanse minime

Compensarea victimelor este crucială pentru recuperarea lor, pentru a le oferi şansa la o viaţă nouă şi, mai ales, pentru a preveni revictimizarea lor, spun specialiştii intervievaţi de Context.ro şi Follow the Money. Câtă vreme victimele au o stabilitate financiară minimală care să le permită să îşi reconstruiască, încet, viaţa, ajung să fie mult mai puţin expuse traficanţilor care încearcă să le atragă înapoi în schemă. 

Totodată, mecanismele de compensaţie financiară sunt o formă de justiție și pot fi considerate şi o descurajare pentru alți traficanți – statul arată că se preocupă de fenomen. 

În România, nicio instituţie a statului nu agregă, nici nu publică date oficiale cu privire la câte victime ale traficului de persoane au reuşit să acceseze compensaţii financiare. 

Context şi Follow the Money au trimis solicitări în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public către cele 42 de tribunale, responsabile de acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, şi cele 15 curţi de apel, care urmăresc alocarea acestor bugete.

26 din cele 3360 de victime identificate (conform rapoartelor şi analizelor publicate de ANITP) în perioada 2019-2024 au primit compensaţii financiare, însă, pentru 17 dintre acestea, ajutorul a venit sub forma asistenţei juridice gratuite. 

Asta înseamnă că doar 9 persoane – sub 0,3% din totatul supravieţuitorilor traficului de persoane – au reuşit să primească efectiv sume de bani cu titlul de compensaţii din partea statului, care să vină în ajutorul lor, pentru a-şi reclădi viaţa. Suma totală alocată acestor 9 foste victime ale traficului este de aproximativ 94.300 de euro, arată datele obţinute.

sursa foto: raport ANITP

Date din 2022 care au stat la baza activităţii ANABI arată că, între 2015 și 2021, doar două victime din cele 4500 identificate de ANITP au primit bani. Sub 1.000 de euro au fost alocaţi în total. 

Cu privire la aceste cifre, Ministerul Justiţiei a spus că “reprezintă doar volumul de date oferite de Curţile de Apel, nu o realitate exhaustivă a compensaţiilor acordate victimelor.” Totuşi, în acelaşi răspuns, Ministerul Justiţiei mărturiseşte că nu deţine date agregate şi că ar trebui să căutăm informaţiile tot la tribunale şi curţile de apel – ceea ce am şi făcut. 

Legislaţia privind compensaţia financiară acordată victimelor unor infracţiuni printre care şi traficul de persoane a fost stabilită în 2004 şi permitea victimelor să acceseze de la servicii de asistenţă juridică gratuită, până la cheltuieli medicale de urgenţă şi chiar daune materiale. 

O modificare legislativă din 2022, adaptată ca modificare a Legii 211/2004 în noiembrie anul trecut permite acum victimelor să aplice pentru obţinerea daunelor morale, tot prin mecanismul de compensaţii financiare, fără să mai depindă de identificarea bunurilor traficantului de către autorităţi.

În teorie, această schimbare ar trebui să faciliteze obținerea compensațiilor de către victime, însă activiştii din domeniu au avertizat cu privire la o serie de obstacole pe care România încă trebuie să le depăşească, printre care lipsa de cunoaștere sau de înţelegere a modificărilor legislative și bugetele limitate ale tribunalelor, care ajung să prelungească procesul, lăsând victima în plină vulnerabilitate financiară şi socială. 

„Problema principală este că, deși avem această lege, este destul de abstractă”, a spus Adelin Alexandru Calita, consilier juridic și responsabil de advocacy în cadrul ONG-ului anti-trafic eLiberare.

„Foarte puține persoane, de la victime până la personalul din tribunale și avocații din oficiu, știu de fapt ce să facă cu această lege și cum poate să vină în ajutorul victimelor traficului de persoane”, a declarat el în interviul pentru Context.ro şi Follow the Money.

În întuneric

credit: Ibrahim Rayintakath / Follow the Money

Pe lângă compensaţiile financiare oferite de către stat, prin intermediul tribunalelor, victimele traficului de persoane pot solicita și daune materiale și morale, constituindu-se parte civilă în procesul penal.

Activiștii și oficialii au declarat pentru Context.ro şi Follow the Money că, indiferent de calea aleasă, situația generală este aceeași: foarte puține victime ale traficului ajung de fapt să recupereze banii.

De exemplu, conform datelor furnizate Consiliului Europei de către guvern, instanțele din România au dispus acordarea de compensații pentru 136 de victime ale traficului în 2023.

Sumele totale au fost de 1,5 milioane de euro pentru daune morale și 316.600 de euro pentru daune materiale. Nu ştim sigur, însă, cât din aceste sume figurează în hotărârile instanţelor în procesele intentate împotriva traficanţilor (sume care ar trebui recuperate independent de către victime prin contractarea unui executor judecătoresc, în cazul fericit în care bunurile traficantului au fost identificate, sechestrate şi pot fi executate) și ce parte vizează compensaţia acordată direct de către stat.

Relevant este faptul că ONG-urile și guvernul au recunoscut că foarte puține dintre cele 136 de victime au primit efectiv banii, potrivit raportului anual al SUA privind traficul de persoane (TIP).

Organizațiile societății civile spun că foarte multe victime ezită să ceară compensații, sau chiar să se implice în procesele penale, de teama că ar putea fi găsite şi agresate de traficanţi, sau că şi-ar putea pune familiile în pericol.

sursă foto: Inquam Photos / Codrin Unici

Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Salvați Copiii România, a declarat că traficanții participă uneori la procese pentru a intimida victimele copii.

Ea a mai subliniat că avocații din oficiu adesea nu cunosc toate procedurile legale necesare pentru obținerea compensațiilor și nu interacționează cu victimele, evitând să se implice în procese de durată. 

Aceste constatări se reflectă şi în cel mai recent raport TIP, care a arătat că avocații din oficiu din România au deseori o experiență limitată în lucrul cu victimele traficului, nu cunosc legislația specială privind compensațiile şi, ca atare, nu informează victimele cu privire la drepturile lor.

Mai mult, grupul de experți ai Consiliului Europei privind combaterea traficului (GRETA) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că foarte puţine compensaţii ajung să fie acordate în România. A formulat, totodată, mai multe recomandări privind modalitățile prin care autoritățile române pot accelera și facilita procesele pentru victime.

GRETA nu a răspuns solicitărilor de puncte de vedere trimise de FTM.

Bunuri inaccesibile

credit: Ibrahim Rayintakath / Follow the Money

În cadrul procedurilor penale și civile, motivul principal pentru care victimele întâmpină mari dificultăţi în recuperarea daunelor morale şi materiale este că autoritățile nu reuşesc să identifice, să confişte şi să pună sechestru pe bunurile traficanților.

Ana a menţionat că va avea mari dificultăţi în a cere despăgubiri pe această cale, pentru că abuzatorul nu ar avea „nimic pe numele său”. Cu alte cuvinte, nu vor exista bunuri de executat dacă acesta va fi în cele din urmă găsit vinovat.

„Totuși, dacă autoritățile ar fi fost suficient de implicate, ar fi putut verifica tranzacțiile, ar fi putut urmări banii pe care i-am trimis către el”, a spus Ana.

În plus, Ana nu poate solicita despăgubiri financiare pentru daune morale prin intermediul compensaţiilor până când nu există o hotărâre definitivă, iar procedurile legale nici măcar nu au început.

O altă problemă majoră este faptul că autoritățile din România efectuează rareori anchete de spălare de bani în paralel cu investigațiile privind traficul de persoane, arată datele oficiale.

Aproape 2.500 de cazuri de trafic de persoane au fost pe agenda DIICOT între ianuarie 2019 și octombrie 2024, conform informaţiilor oferite către Context.ro şi Follow the Money.

Cu toate acestea, au fost emise doar 41 de rechizitorii şi încheiate 8 acorduri de recunoaştere a vinovăţiei în dosare penale privind infracţiuni de trafic de persoane şi spălare a banilor, potrivit datelor. Asta înseamnă că, la fel ca și în cazul compensațiilor, doar în 1,6% din cazurile de trafic de persoane a existat și investigație financiară serioasă. 

sursa foto: raport ANITP

Dacă bunurile ilicite nu sunt confiscate, victimele care solicită despăgubiri constituindu-se parte civilă în procesul penal riscă să rămână cu mâinile goale, chiar dacă judecătorii trec în hotărâre dreptul la aceste compensaţii.

Un raport din 2023 al unui comitet de experți al Consiliului Europei cunoscut sub numele de MONEYVAL a afirmat că „spălarea veniturilor [din traficul de persoane], care sunt probabil substanțiale, nu este urmărită eficient” în România.

Investigațiile privind spălarea banilor proveniți din traficul de persoane au fost considerate o „deficiență gravă”, potrivit experților.

Raportul a menționat că DIICOT susține că sumele obţinute de „traficanții de persoane sunt de mică amploare și pur și simplu păstrează, în loc să spele, beneficiile obținute din această activitate”.

Totuși, experții MONEYVAL au declarat că nu consideră că acest lucru se aplică majorității cazurilor de trafic din România.

Foarte puțini traficanți păstrează bunuri – de la proprietăți, până la sume de bani – pe numele lor, preferând să se folosească de prieteni sau de membri ai familiei pentru a ascunde adevăratul proprietar.

Folosesc, de asemenea, afaceri ilicite pentru a spăla banii și recurg la criptomonede și bănci din străinătate pentru a face imposibilă urmărirea provenienței fondurilor.

„Asta au în minte toți traficanții”, a spus Mihaela Drăguș, subcomisar de poliţie și purtător de cuvânt al ANITP.

„Putem ajunge într-o situație în care nu există bunuri de executat”, a adăugat ea.

„În această situație, victima poate și ar trebui să găsească sprijinul adecvat din partea statului, deoarece, chiar dacă traficanții reușesc să ascundă bunurile, nu poți șterge trauma, pierderile suferite de victimă sau salariile pe care le-ar fi putut câștiga dacă nu ar fi fost victimă a traficului.”

Ruşinea societăţii 

Frații Tate continuă să genereze titluri în presa internațională.

Fie că este vorba de returnarea unor bunuri de către autoritățile române – inclusiv conturi bancare, mașini și proprietăți – sau de călătoriile recente în SUA și Dubai, ori noile acuzații de viol și trafic din Marea Britanie, cei doi nu lipsesc niciodată prea mult din lumina reflectoarelor.

În România, au stârnit din nou rumoare înainte de alegerile prezidențiale reprogramate din mai 2025, când și-au declarat sprijinul pe rețelele sociale pentru George Simion, liderul partidului extremist AUR. În august 2024, Simion își declara și el susținerea față de frații Tate. ”În cazul meu, în cazul fraților #Tate și în cazul fiecărui cetățean român, sistemul judiciar trebuie să acționeze liber de statul paralel obscur și de influențele globaliste și să servească justiția!”, a postat Simion pe social media în momentul când cei doi influenceri au fost arestați la domiciliu. 

„Ei bine, România, a fost o experiență frumoasă. Mulțumim pentru amintiri,” a scris Tristan Tate pe X la mijlocul lunii mai, după ce Simion a pierdut alegerile prezidențiale.

Cu câteva săptămâni înainte, publicația G4Media a publicat în xclusivitate o fotografie cu Mateea Petrescu, purtătoarea de cuvânt a fraților Tate, stând lângă Simion într-o întâlnire de afaceri în SUA.

sursa foto: G4Media

Potrivit G4Media, Petrescu a reprezentat AUR într-un contract de 1,5 milioane de dolari cu o firmă de lobby din SUA. 

Contactată de FTM și Context, Petrescu a declarat că a fost angajată de clienți individuali pentru a oferi strategii de comunicare în situații de criză. Ea a subliniat că nu există nicio legătură sau suprapunere între munca ei pentru diferiți clienți.

Simion nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

În februarie 2023, Reuters a relatat că Andrew Tate ar fi încercat să atragă doi politicieni de dreapta, unul dintre ei fiind Simion, pentru a-l sprijini. Simion a declarat atunci agenției că nu a fost contactat niciodată de Tate și că nu l-ar ajuta public dacă i s-ar cere.

Astăzi, în timp ce procesul împotriva fraților Tate trenează în incertitudine, victimele sunt nevoite să navigheze printr-un sistem care poate dura ani până să le ofere o șansă la dreptate și compensații – totul în timp ce îndură stigmatizarea socială, avertizează experții și supraviețuitorii.

„De multe ori, vindecarea este imposibilă fără sprijinul comunității”, a spus Mihaela Drăguș de la ANITP.

„Este esențial, însă, ca societatea să aibă percepția corectă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat traficul de persoane. Nu există loc pentru recuperare dacă victimele sunt stigmatizate și rănite de comunitate”, a adăugat ea.

Nimeni nu știe asta mai bine decât Ana.

„A trebuit să mă reinventez, am crezut că nu mai am nicio valoare, iar mintea mea era complet distrusă,” a spus ea. „Este necesar să remodelăm întreaga societate – de la cei care ar trebui să-ți apere drepturile ca victimă, până la cei care cer astfel de servicii sexuale.”