“Nu, nu, nu, niciodată. Nu iertăm niciodată Rusia”: Povestea Ludmilei, refugiată în România la 70 de ani / De la viața în URSS, din tată rus și mamă supraviețuitoare a Holodomorului, la cum și-a făcut noi prieteni “prin desene și semne” la Constanța

“Nu, nu, nu, niciodată” – acesta este răspunsul scurt și spus fără nicio urmă de îndoială al Ludmilei, o femeie de 70 de ani din Nicolaev care trăiește de aproape patru ani în Constanța, atunci când este întrebată dacă poporul ucrainean va putea vreodată să ierte Rusia după invazia sângeroasă din 2022.

Fiica unui bărbat rus “crescut de Partidul Comunist” și înrolat în armata sovietică la 17 ani și a unei femei ucrainence care abia a supraviețuit politicilor de înfometare și represiune ale lui Stalin, Ludmila spune că, până în ziua izbucnirii invaziei, nu a crezut că ar putea fi martora unui astfel de conflict, dar acum este convinsă că ucrainenii “nu vor uita niciodată” deceniile de crime și violență.

Ludmila, contabilă de meserie, și familia ei au lăsat în urmă orașul în care trăiau de aproape 50 de ani, au ajuns cu trenul în Constanța, la sfatul unor prieteni din România, și au reușit să-și construiască o viață nouă în țara noastră, însă consideră procesul de integrare “foarte dificil” pentru un pensionar și declară că s-ar întoarce acasă ”chiar astăzi”, însă posibilitatea de a trăi în pace în Ucraina pur și simplu nu există încă. După spusele sale, “frontul nu se schimbă”.

• Citește povestea completă aici