„Ne arată degetul mijlociu.” Tinerii sunt supărați că politicienii au făcut un pas înapoi în lupta pentru climă

Sub presiunea protestelor și a extremei dreapta, politicienii europeni se retrag din unele proiecte ambiţioase privind clima. Însă, potrivit sondajelor, pentru tinerii adulţi schimbările climatice constituie cea mai importantă criză care ar trebui rezolvată de reprezentanţii lor. Cum îi evaluează aceştia pe politicieni? Dăm cuvântul tinerilor alegători și activiști.

Un text de NATALIA SAWKA

„SUNTEM hotărâți să luptăm împotriva schimbărilor climatice și să folosim această luptă ca pe o oportunitate pentru Uniunea Europeană”, a declarat președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen la sfârșitul anului 2019 când a prezentat ipotezele Pactului verde european. Domnia sa a spus atunci că atingerea neutralităţii climatice până în 2050 este unul dintre obiectivele importante ale Uniunii Europene. Politicienii europeni s-au angajat, de asemenea, să reducă emisiile de CO2 cu cel puţin 55% până în 2030.

Von der Leyen a comparat importanța Pactului verde cu cea a aterizării omului pe Lună.

Președinta Comisiei Europene a anunţat aceste obiective în contextul protestelor și al grevelor climatice, când tot mai mulţi oameni au cerut o tranziţie către o economie mai verde. Era perioada în care Greta Thunberg devenea faimoasă: în 2018 tânăra activistă a renunţat să meargă la școală vinerea, iar în schimb a început prima ei grevă în faţa parlamentului suedez cerând politicienilor să ia măsuri decisive pentru climă.

În același an, a fost publicat raportul Grupului interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC) intitulat „Încălzirea globală de 1,5°C” care s-a dovedit a fi un document cheie în dezbaterea despre climă. Raportul a analizat efectele încălzirii globale și a avertizat că lipsa oricărei acţiuni va crește riscul de consecinţe grave ale schimbărilor climatice, inclusiv fenomene meteorologice extreme, precum valuri de căldură sau inundaţii de coastă.

Conceptul Pactului verde a fost anunţat de von der Leyen chiar înainte de pandemia Covid-19 care a încetinit acţiunile climatice și, de asemenea, la mai mult de un an de la izbucnirea protestelor vestelor galbene împotriva creșterii preţurilor combustibililor în Franţa, care ulterior s-au extins în Belgia, Olanda și Portugalia. Atacul Rusiei asupra Ucrainei din 2022 a dus, la rândul său, la o creștere semnificativă a exporturilor de produse agricole din Ucraina către ţările UE, ceea ce a provocat noi tensiuni între politicienii europeni și fermieri.

Obiectivele au fost ambițioase, dar frica politicienilor s-a dovedit a fi mai puternică

Pactul verde acoperă toate sectoarele economiei – este un plan de acţiune complet care va contribui la transformarea economiei ţărilor UE într-una mai durabilă și ecologică. Este vorba despre îmbunătăţirea mediului natural, reducerea dependenţei de importurile de combustibili fosili, favorizând dezvoltarea energiei curate. Cu toate acestea, nu a fost, așa cum li se pare unora, o idee impusă de sus, de către Comisia Europeană „tehnocrată”. Planul a fost consultat pe larg de toţi șefii de guverne ale statelor membre și de majoritatea deputaţilor Parlamentului European.

Potrivit lui Wojciech Kukuła de la Client Earth, „Uniunea dorește, de asemenea, să combată risipa de alimente, să promoveze agricultura ecologică și să asigură bunăstarea animalelor”. Aceste modificări urmau să fie introduse ca parte a modificării politicii agricole comune, adică un ansamblu de dispoziţii adoptate de Uniune pentru a asigura politica uniformă în domeniul agriculturii. Însă, din cauza protestelor fermierilor, acest lucru nu se va întâmpla înainte de alegerile europene.

Protestatarii împotriva Pactului verde și-au intensificat activitatea la sfârșitul lunii decembrie 2023. S-au opus limitării emisiilor de azot, reducerii utilizării pesticidelor și lipsei restricţiilor privind creșterea animalelor, precum și importurilor necontrolate de produse agricole din ţările terţe, inclusiv din Ucraina.

În opinia lor, Pactul verde ar trebui să ajungă la gunoi. Așadar au blocat drumurile, au condus tractoare în centrele orașelor și au turnat balegă pe clădirile decidenţilor. În mai multe ţări au avut loc ciocniri cu poliţia, au fost arse în stradă cauciucuri și mobilier vechi. În timpul protestelor de la Bruxelles, poliţia a folosit tunuri cu apă. În Polonia, la începutul lunii martie, după revoltele din faţa seimului, poliţia a arestat 55 de persoane, 14 ofiţeri fiind răniţi.

Sub presiunea protestelor violente care au paralizat majoritatea orașelor din Europa, decidenții politici au hotărât să se retragă parțial din acțiune.

În februarie 2024 Ursula von der Leyen a anunţat respingerea propunerii de înjumătăţire a utilizării pesticidelor în agricultură până în 2030. Schimbările din cadrul politicii agricole comune menite să promoveze practicile agricole mai durabile au fost, de asemenea, respinse.

În contextul deciziilor recente ale politicienilor europeni, atitudinea alegătorilor faţă de Pactul verde european devine un element cheie al campaniei pentru Parlamentul European, în special pentru tineri, pentru care clima reprezintă o problemă prioritară.

Activiști: politicienii ne-au dezamăgit

Activiștii cu care vorbim sunt dezamăgiţi de faptul că decidenţii au cedat în faţa protestelor fermierilor și a presiunii politice a extremei-dreapta. Motivul îl constituie, desigur, alegerile europene și teama politicienilor din mainstream că partidele extreme vor profita de revolta fermierilor și opinia publică care simpatizează cu ei împotriva Pactului verde ca de o rampă de lansare pentru obţinerea unor rezultate bune.

„Este descurajant faptul că politicienii europeni se retrag de la obiectivele ambiţioase ale politicii climatice. A fost deosebit de șocant să realizăm că nu tot ceea ce am crezut că am realizat a fost de fapt câștigat” ne spune Annika Kruse de la Fridays for Future din Germania.

„Suntem îngrijoraţi de riscul respingerii oricăror activităţi pro-climatice și pro-ecologice la nivel unional” adaugă Julka de la Extinction Rebellion din Polonia. În opinia sa, este șocant faptul că fermierii care „resimt criza climatică în munca lor de zi cu zi” ies cu sloganuri împotriva iniţiativelor menite să protejeze clima.

Julia Keane, activistă din Ostatnie Pokolenie [Ultima Generație] consideră că retragerea decidenţilor din anumite puncte ale politicii climatice este ofensatoare pentru cetăţenii Uniunii:

„Este un deget mijlociu care vizează milioane de cetățeni și cetățene”

De asemenea, activistei nu-i place schimbarea atitudinilor și punctelor de vedere în rândul reprezentanţilor scenei politice poloneze. „Până de curând, partidele politice poloneze susţineau că doresc o climă stabilă” ,spune Julia. „Când i-a ajutat să câștige alegători, au criticat deschis guvernul anterior pentru blocarea schimbărilor fundamentale. Acum fac la fel”, argumentează ea.

„Cum putem avea o discuţie onestă despre costurile colapsului climatic în condiţiile oportunismului politic?” ,întreabă Keane subliniind în același timp că costurile pasivităţii în privinţa contracarării catastrofei climatice „vor fi de șase ori mai mari decât costurile de implementare a acestora.”

„Sunt supărată”, spune Dominika Lasota, activistă din Inicjatywa Wschód [Inițiativa Est]. „Oamenii care deţin funcţii importante și primesc bani pentru asta nu sunt interesaţi de problemele urgente care sunt un stres și o povară reală pentru tineri.”

Annika Kruse are o opinie similară: „Este frustrant că pentru politicieni faptul de a fi realeși la alegerile europene este mai importantă decât clima.”

Planuri de viitor, sau cum să evităm o catastrofă

„Trebuie să începem lupta din nou, este nevoie de și mai multă implicare din partea noastră”, ne spune Kruse. Activista germană subliniază că lupta pentru viitorul tinerelor generaţii nu se poate baza doar pe participarea la alegeri. „Ultimii ani au arătat că mai este mult de făcut pentru că nici măcar alegerea politicienilor progresiști nu este suficientă.”

Totodată, ea subliniază că alegerile sunt importante deoarece alegerea „reprezentanţilor democratici” oferă activiștilor „multă libertate în desfășurarea protestelor eficiente.”

Și totuși, scopul este ca vocea lor să fie auzită.

Tommaso Juhasz, activist din Ultima Generazione, filiala italiană a Ostatnie Pokolenie: „Dacă am crede că votul este singura modalitate de a schimba situaţia, nu am bloca străzile.”

Cu toate acestea Kruse notează: „Acum cinci ani, adică înainte de ultimele alegeri pentru Parlamentul European, ceva de genul Pactului verde european părea imposibil. Și totuși el există, datorită prezenţei istorice la vot a tinerilor alegători în 2019.”

„Mobilizarea tinerilor în 2019 a schimbat clar cursul acelor alegeri” – subliniază Lasota.

Kruse spune că tocmai de aceea trebuie organizate acţiuni și participat la demonstraţii. „Uneori nu simt motivaţia nici sensul protestelor, dar se poate vedea, mai ales în Europa, că o astfel de luptă are sens.”

„Tocmai tinerii alegători au fost cei care au ales politicieni progresiști în Parlamentul European și care au exercitat presiuni asupra lor pentru a stabili o politică climatică adecvată”, subliniază Kruse. În același timp, ea explică faptul că Pactul verde european, care constituie cel mai mare pachet de reglementări climatice din lume, este totuși „un pas uriaș înainte și un progres semnificativ pentru multe ţări europene.”

În schimb, Lasota consideră că Pactul verde are neajunsuri deoarece „nu impozitează mai mult concernele petroliere.” Cu toate acestea, potrivit ei, faptul că politica climatică a devenit fundamentul politicii Uniunii Europene este un succes imens în sine.

„Trebuie apreciat că tinerii au reușit să zdruncine elitele politice europene și să facă primul pas uriaș spre securitatea noastră reală în faţa crizei climatice” spune activista din Inicjatywa Wschód.

Oare protestul are sens?

Kruse: „Uneori este greu de crezut că ne putem salva planeta cu adevărat. A te gândi la viitor poate fi atât de înfricoșător încât prefer să mă concentrez pe ceea ce se întâmplă aici și acum. Dacă nu aș crede că ceea ce fac are sens, probabil că nu aș protesta deloc.”

Lasota: „În ultimii ani m-am împăcat cu faptul că vremurile vor fi dificile și vor deveni din ce în ce mai dificile, cu spectrul mai multor tragedii, războaie și fenomene meteorologice extreme care vor distruge casele oamenilor, le vor lua sănătatea și viaţa.”

Juhasz subliniază la rândul său faptul că oamenii sunt, în general, îngrijoraţi de problemele de zi cu zi: „Trebuie să plătim chirie, facturi, să avem încă bani pentru hrană, iar asistenţa medicală publică este aproape inexistentă”. Activistul italian subliniază că totuși acest lucru nu îi va opri pe activiști să lupte în continuare: „Nu știm dacă este posibil să schimbăm sistemul din interior, dar vom continua să încercăm să blocăm străzile și să vopsim clădirile decidenţilor cu vopsea portocalie până când milioane de oameni vor începe să mărșăluiască cu noi pe străzi.”

Activistul adaugă că este conștient de faptul că criza climatică nu poate fi rezolvată pe deplin. „Putem doar să încercăm să o oprim sau să o lăsăm să escaladeze. Scopul este de a schimba politica și economia astfel încât cât mai mulţi oameni să aibă șansa la o viaţă sigură și demnă.”

Înțelegem că situația în agricultură este dificilă

Activiștii explică, de asemenea, că hotărârile pentru politici climatice ambiţioase ar trebui luate cu participarea tuturor cei implicaţi.

„Nu mă miră că fermierii se înfurie”, spune Lasota. „Situaţia lor este dificilă de zeci de ani – probabil de la transformarea politică din Polonia când o mulţime de fabrici și cooperative au fost închise în beneficiul pieţei libere”, adaugă. Și amintește că în 2022 Inicjatywa Wschód a protestat împreună cu fermierii.

„Marii jucători nu sunt binevoitori cu micii fermieri sau cu cooperativele. Marea industrie agricolă primește majoritatea subvenţiilor fiind avantajată de autorităţile UE și distrugând piaţa micului agricultor care cultivă căpșuni în Polonia”, explică activista. Ea subliniază că ar trebui căutate soluţii care să „lovească marile corporaţii” și ar trebui dezvoltate soluţii care, pe de o parte, să răspundă „ameninţărilor precum seceta, dar și să-i sprijine pe cei mai nevoiași, pe micii agricultori.”

Lasota: „Nu mă deranjează grevele agricultorilor – toată lumea are dreptul să protesteze, mai ales când situaţia din agricultură este atât de complicată. Ceea ce mă irită cel mai mult sunt politicienii mai în vârstă care preferă să se ocupe de marile afaceri în loc să sprijine fermierii polonezi și să răspundă la ameninţarea reală a catastrofei climatice.”

Annika Kruse are o opinie similară, dar subliniază că, tot luând în seamă nevoile fermierilor, politica climatică nu poate fi uitată: „În politica climatică nu există scuze: soluţia pentru protestul fermierilor nu poate însemna o retragere de la acţiunile climatice, ar trebui să fie pur și simplu o politică climatică îmbunătăţită care să includă și vocile fermierilor.”

Julka de la Extinction Rebellion crede în mod asemănător: vocile tuturor ar putea fi luate în considerare prin înfiinţarea unor paneluri civice care să răspundă nevoii de a proteja clima. Reuniunile din cadrul penelurilor „ar trebui să reunească un grup aleatoriu de cetăţeni: reprezentanţi ai agriculturii, ai organizaţiilor climatice și de mediu, ai experţilor din domenii precum dreptul, agricultura, securitatea alimentară și clima”. Rezultatele acestor lucrări „ar trebui să fie obligatorii pentru politicieni și legislaţia pe care o promulgă.”

Cum ar trebui să fie noul Europarlament?

„Am senzaţia că majoritatea candidaţilor la Parlamentul European habar nu au pentru ce fel de Europă vor să lupte” ne spune Dominika Lasota. Ea subliniază că provocările cele mai importante, care necesită soluţii îndrăzneţe din partea politicienilor sunt, pe lângă criza climatică, „războiul de lângă graniţa poloneză, migraţia, nedreptăţile sau inflaţia.”

Keane remarcă, la rândul său, faptul că politicienii ar trebui să acţioneze imediat, deoarece pericolul real urmează să vină: „Ne confruntăm cu o alegere: oare încercăm să realizăm cea mai justă transformare posibilă sau preferăm să lăsăm oamenii singuri în faţa secetei, foametei, refugiaţilor și violenţei în creștere”, spune ea.

Activista din Ostatnie Pokolenie reamintește că lupta nu este doar despre planetă: „Nu este o chestiune de speranţă – este vorba despre prevenirea colapsului social: viaţa și securitatea sunt în joc.” Ea adaugă că construirea unei noi infrastructuri cu emisii ridicate de carbon și retragerea din politicile climatice condamnă oamenii la suferinţă.

Lasota: „Trebuie să acţionăm în mod constant și să urmărim acţiunile politicienilor, indiferent dacă este vorba despre Donald Tusk zâmbitor sau Jarosław Kaczyński schimonosit. Trebuie să fim vigilenţi, deoarece politicienii pot fi la fel de ignoranţi cu privire la probleme, cât sunt de instabili în faţa crizelor. Trebuie să fim perseverenţi în aceste vremuri dificile și conștienţi de faptul că angajamentul nostru contează.”

„Oricare ar fi politicienii care se vor afla în Parlamentul European, le vom cere să fie la înălţimea provocării și să protejeze cetăţenii de cea mai mare ameninţare din istorie”, subliniază Keane.

După cum arată raportul Consiliului European pentru Relaţii Externe [ECFR] din 2024, schimbările climatice reprezintă pentru cei mai tineri alegători europeni cea mai importantă criză care ar trebui rezolvată de reprezentanţii lor.

Traducere: Dominika Ogrodnik | Voxeurop