Zeci de mii de victime și sute de milioane de dolari furați prin fraude online. Un anunț înșelător pe feedul de social media, un agent care promite câștiguri rapide pe baza unor informații secrete, sunt câteva din ingredientele folosite de grupările care operează fraude online la nivel industrial. O scurgere de informații fără precedent scoate la iveală mecanismele interne ale acestei industrii globale de escrocherie în domeniul investițiilor, în care agenți nemiloși din call centere fac milioane, distrugând în același timp vieți în întreaga lume. În perioada următoare vom publica detalii despre românii implicați în acest caz.

Informații principale

• Registrele financiare din scurgerea de informații arată că, în patru ani, două rețele de escroci cu sediul în Israel, UE și Georgia au adunat aproximativ 275 de milioane de dolari de la potențiali investitori.
• Aceste operațiuni au toate caracteristicile unei escrocherii masive: Agenții call center folosesc identități false, documente falsificate și publicitate înșelătoare; „investitorii” au fost împiedicați în mod sistematic să își retragă banii; și majoritatea „produselor” de investiții oferite nu erau licențiate și aveau avertismente oficiale din partea autorităților.
• Context.ro a documentat filiera românească a fraudei. Un fotomodel din Brașov deține o companie înregistrată în Africa de Sud care vinde o marcă de investiții licențiată, fiind implicată în această rețea.
• Peste 20 de mii de ore de convorbiri telefonice dintre escroci și victimele lor din zeci de țări oferă o perspectivă fără precedent asupra brutalității, eficienței și extinderii globale a industriei escrocheriilor în domeniul investițiilor.
• Multe victime au rămas fără niciun ban; unele au gânduri sinucigașe. Însă escrocii – care folosesc identități false și programe care pot fi manipulate pentru a crea profituri iluzorii – continuă să revină.
• Documentele care au făcut obiectul scurgerilor de informații arată că call centerele sunt conduse profesionist, cu departamente de resurse umane, petreceri corporative și birouri în clădiri de birouri elegante. Firmele de marketing, furnizorii de servicii de plată și companiile de software le facilitează operațiunile.
• Aceste call centere au strategii corporative distorsionate, organizând clasamente pentru cei mai buni escroci și oferind bonusuri legate de performanță – inclusiv un ceas Rolex acordat după o înșelătorie deosebit de profitabilă.

Când Annika Gustafson și Anthony Adams au început să vorbească la telefon, s-au înțeles imediat. El i-a spus să îi zică „Tony”. Pentru el, ea a fost întotdeauna „dragă”. El i-a împărtășit visul său de a vedea aurora boreală înainte de a muri și i-a promis că o va vizita într-o zi în Suedia.

Annika, o jurnalistă pensionară, se simțea neliniștită din cauza situației financiare. Avea nevoie de lucrări dentare costisitoare și nu dispunea de banii necesari. Când a răspuns la o reclamă pe Facebook care anunța o nouă schemă de investiții în octombrie 2023, Anthony a luat legătura cu ea. 

I-a spus că este un consilier financiar cu experiență din Regatul Unit, căruia îi place să lucreze cu investitori „începători”. I-a spus că, sprijinit de o echipă de experți, o poate ajuta pe Annika să facă bani investind în acțiuni și criptomonede. Annika a ajuns rapid să aibă încredere în el.

Dar în cinci luni își pierduse toate economiile, se afundase în datorii și se gândea la sinucidere.

Annika Gustafson (Credit: OCCRP)

„Anthony Adams” nu era deloc un consilier de investiții britanic obișnuit. Era un escroc profesionist dintr-un call center din Tbilisi, capitala Georgiei.

Escrocii precum „Anthony” operează cu o relativă impunitate de ani de zile, încurajați de ușurința de a înființa call centere în era internetului și de faptul că forțele de ordine au dificultăți în a urmări în justiție escrocheriile complexe transfrontaliere. Estimările privind prevalența acestora variază foarte mult, dar experții sunt de părere că sute de miliarde de dolari se pierd anual din cauza înșelătoriilor online precum cea căreia i-a căzut pradă Annika.

„Laptopul, ca să spun așa, este acum cea mai ascuțită sabie din arsenalul grupurilor criminale”, a declarat Jurgen Stock, fost secretar general al Interpol.

Dar acum, o echipă de jurnaliști a obținut o imagine din interior a modului în care funcționează aceste escrocherii, datorită unei scurgeri de informații fără precedent de la două grupuri de call centere.

Arhiva masivă conține documente interne, înregistrări ale fluxurilor de bani, înregistrările de pe ecranele computerelor escrocilor și chiar peste 20.000 de ore de convorbiri telefonice înregistrate audio, permițând reporterilor să asculte cum escrocii au câștigat încrederea victimelor înainte de a le distruge viața.

Datele scurse analizate de OCCRP și de parteneri provin din două operațiuni de înșelăciune separate, una cu sediul în Georgia și alta cu birouri în Israel și în mai multe țări europene. Deși reporterii nu au găsit nicio dovadă că aceste operațiuni sunt controlate de același grup, ele operează în moduri foarte asemănătoare – și la o scară masivă.

Cifrele Imperiului Escrocilor

Potrivit evidențelor financiare păstrate de managerii financiari ai operațiunii din Georgia, aceasta a primit 35,3 milioane de dolari de la peste 6.179 de „clienți” între mai 2022 și februarie 2025.

Rețeaua Israel-Europa a înregistrat cifre mult mai mari: a primit 240 de milioane de dolari de la potențiali investitori între ianuarie 2021 și decembrie 2024, conform listelor de tranzacții. Banii au provenit de la peste 26.000 de persoane din 33 de țări, majoritatea clienților locuind în Canada, Spania, Australia, Regatul Unit și Africa de Sud.

Dar reporterii nu s-au limitat doar la o imagine a finanțelor escrocilor – au intrat în lumea lor. Ei au putut urmări cum escrocii discutau între ei pe Telegram și Skype, glumind și încurajându-se reciproc cu GIF-uri animate atunci când convingeau o victimă neștiutoare să trimită mai mulți bani. Conversațiile interne îi arată, de asemenea, pe escroci jubilând pe seama suferinței clienților atunci când își dau seama că au fost înșelați, moment în care victimele sunt adesea pasate altor agenți care se dau drept forțe de ordine și autorități fiscale și le păcălesc să plătească și mai mult, cu scopul presupus de a le elibera fondurile.

Datele scurse dezvăluie, de asemenea, că aceste escrocherii nemiloase sunt permise de un întreg ecosistem de furnizori de servicii care ajută la înființarea – și extinderea – acestor operațiuni.

Unii dintre acești furnizori sunt afaceri legitime pe care escrocii le pot exploata cu ușurință, cum ar fi „neobăncile” online și serviciile de voce peste IP (VoIP). Alții par să se adreseze în mare măsură escrocilor, cum ar fi o firmă pe care am descoperit-o care ajută oamenii să evite obligațiile de respectare a reglementărilor bancare prin emiterea de facturi false și furnizarea de societăți fantomă gata de funcționare. Am descoperit, de asemenea, un sector înfloritor al marketingului online care captivează victimele cu anunțuri false, apoi le colectează datele de contact și le vinde escrocilor.

Ecosistemul Imperiului

„Aceste call centere sunt structurate și organizate extrem de profesionist și sunt gestionate în consecință”, a declarat Nino Goldbeck, prim-procuror în statul german Bavaria, specializat în criminalitatea informatică.

„Bine echipate, IT bun, echipamente bune… De multe ori am fost cu adevărat uimiți de cât de bine funcționează, cât de bine este monitorizat și înregistrat totul. În opinia noastră, contabilitatea în astfel de companii este uneori aproape mai bună decât în multe companii complet legale.”

Industria prosperă, de asemenea, datorită capacității sale de a traversa frontierele – escrocii pot deschide companii în câteva minute, pot transfera bani printr-o rețea de tranzacții internaționale și pot viza victime din țări îndepărtate.

Pentru grupările de infractori care doresc să obțină profit, operarea unui call center poate fi mai profitabilă decât traficul de droguri, deoarece marjele sunt mai mari și riscurile de a fi prins sunt mult mai mici, potrivit unui investigator din cadrul Mossos d’Esquadra, poliția catalană din Spania, care este specializat în rețelele de fraudare a investițiilor.

„Profiturile pe care le fac fără să riște nimic sunt enorme”, a declarat investigatorul, care nu a fost autorizat să vorbească în mod oficial despre activitatea sa.

La celălalt capăt al firului telefonic se află oameni care sunt împinși în pragul ruinei financiare – și adesea psihologice.

Reporterii au discutat 182 de persoane vizate de call centerele georgiene și israeliene/europene, folosind informațiile din scurgere pentru a le găsi. Mai mult de 90% dintre aceștia, adică 166 de persoane, au declarat că au fost înșelate. Pierderile lor totale confirmate au depășit 21 de milioane de dolari, iar 85 dintre acestea au declarat jurnaliștilor că au mers la poliție.

Deși multe dintre aceste victime au pierdut sume relativ mici, unele au fost înșelate cu sume de bani care le-au schimbat viața. Una dintre acestea a fost Annika, care trăiește dintr-o pensie și care spune că nu își va reveni niciodată din punct de vedere financiar după întâlnirea cu Anthony.

„Am fost devastată, absolut devastată”, a declarat ea pentru OCCRP. „M-am simțit atât de proastă, trădată și rușinată. … Nu am spus nimănui pentru o lungă perioadă de timp. Am ținut totul pentru mine și m-am simțit prost.

Nu voiam să mai trăiesc”.

Sursa scurgerii de informații a indicat aparenta impunitate a escrocilor ca motivație pentru scurgerea datelor într-o declarație oferită SVT: „Escrocii pot opera aproape în mod liber, fără ca nimeni să îi oprească. Aproape niciuna dintre aceste infracțiuni nu este soluționată vreodată din cauza dificultăților de investigare a infracțiunilor transfrontaliere. Mulți dintre infractori folosesc serviciile online de telefonie, chat și e-mail pentru a rămâne anonimi și sunt stabiliți în țări în care autoritățile refuză să coopereze.”

„Investigarea chiar și a uneia dintre aceste escrocherii ar necesita un efort enorm din partea poliției, iar un singur escroc comite adesea mai multe astfel de infracțiuni în fiecare zi. Pe deasupra, mii de escroci fac acest lucru zilnic. Fără o schimbare internațională reală, acest lucru nu va dispărea niciodată”, a mai adăugat.

Câștigarea încrederii victimelor înainte de a le distruge viețile

La fel ca zeci de alte victime cu care am vorbit, Annika a intrat în universul escrocilor prin intermediul unei reclame pe care a văzut-o în timp ce scrolla pe Facebook. Structurată ca o știre, aceasta susținea că o celebră prezentatoare de televiziune suedeză a găsit o modalitate de a „câștiga bani în timp ce doarme”.

„La început m-am gândit că este o farsă”, a declarat ea într-un interviu pentru SVT. „Dar apoi am văzut că a fost un jurnalist serios de la Aftonbladet care a verificat acest lucru … și m-am gândit da, de ce nu?” La urma urmei, Annika era disperată să își repare dinții și nu știa de unde altundeva să facă rost de bani. Și-a introdus datele de contact în pagină.

A fost o decizie fatală. Annika era acum un „client” al „Golden Currencies”, o platformă de investiții complet falsă.

Deși Golden Currencies avea un logo, un site web și un motto („Get more for less”), nu exista nicio companie reală în spatele mărcii. (Autoritățile de reglementare britanice au emis un avertisment în noiembrie, calificând-o drept o firmă „clonă”, înființată pentru a imita o companie licențiată).

În schimb, o societate de marketing afiliată a creat reclama pe Facebook. Atunci când a completat formularul de contact, Annika a devenit un „client” pe care firma de marketing a putut să îl vândă unui call center înșelător.

Datele din proiectul Imperiul Escrocilor arată că aceasta este o tactică tipică: sute de firme de marketing transmit numele unor persoane precum Annika centrelor specializate în escrocherii, care apoi îi sună direct pentru a le prezenta produsele lor. În schimb, agenții de marketing primesc o plată pentru fiecare „client”. Tariful pentru o victimă suedeză era de aproximativ 1.350 de dolari, conform tabelelor cu plățile de marketing găsite în scurgerea de informații.

• Nu există nicio dovadă că aceste firme erau conștiente de faptul că deserveau escroci, dar existau unele semnale de alarmă cu privire la operațiuni, inclusiv faptul că mărcile cărora li se făcea reclamă erau în multe cazuri nereglementate, iar unele fuseseră avertizate de autorități de reglementare din întreaga lume. De asemenea, compensația per lider era extrem de ridicată pentru acest sector. 

Numele Annikăi a ajuns la operațiunea de escrocherie georgiană, condusă de o companie numită A.K. Group. Cu trei birouri în Tbilisi, capitala țării, aceasta era formată din tineri georgieni multilingvi care fuseseră instruiți intensiv cum să pretindă că sunt „consilieri financiari” care își pot ajuta clienții să se îmbogățească rapid.

Diamante, vacanțe și mașini de lux

Împreună cu ceilalți agenți, Anthony lucra probabil în cel mai mare birou al A.K. Group de pe strada Kavtaradze, o arteră plină de verdeață care traversează un cartier rezidențial de construcție sovietică din vestul Tbilisi.

Unul dintre call-center-ele identificate de jurnaliști, Tbilisi (Credit: Mikko Ahmajärvi/Yle) capitala Georgiei

Documentele și comunicările interne relevă o viață de birou care, în multe privințe, nu ar părea deplasată într-o companie obișnuită. Personalul call centerului a contorizat intrările și ieșirile de la serviciu, s-a bucurat de petreceri la birou, a trecut prin evaluări ale performanțelor și a făcut schimb de meme-uri și GIF-uri cu celebrități de la Hollywood în grupurile de chat ale biroului.

Dar există indicii că se întâmpla ceva mai întunecat. Angajații foloseau nume de cod în chat-urile lor și chiar în tabele interne oficiale. Biroul lor nu are afișată o siglă și a fost închiriat în numele A.K. Group de către o companie deținută de un reprezentant – o persoană strămutată intern din Republica Abhazia.

Iar atunci când angajații primeau bonusuri, recompensele lor erau legate de suma de bani pe care o extrăgeau de la „clienții” lor. Un tabel intern arată că angajații cu performanțe ridicate au câștigat peste 20.000 de dolari în unele luni, într-o țară în care venitul mediu lunar se situează în jurul valorii de 750 de dolari.

Aceste venituri le permit un stil de viață de lux și uneori decadent, cu bijuterii cu diamante, vacanțe somptuoase, nunți ostentative, Range Rovere și Porsche-uri.

Repere de pe contul de Instagram al unei escroace de la A.K. Group, Veriko Charchian, care a afișat achiziții scumpe și vacanțe în străinătate pe social media (Credit: Captură de ecran Instagram)

Pentru a câștiga atâția bani a fost nevoie de un flux de lucru organizat. La fel ca multe operațiuni de vânzări, organizația georgiană era împărțită în echipe de „conversie” și „retenție”. 

Echipa de „conversie” era formată din noi recruți. După ce primeau loturi de clienți potențiali de la un agent de marketing afiliat, sarcina lor era să îi sune unul câte unul, să le evalueze interesul și nivelul de expertiză și să îi paseze rapid unui agent mai experimentat.

Ei au fost instruiți să prezinte acest lucru ca pe o oportunitate. „[Vindeți] seniorul, prezentându-l ca pe o figură de autoritate”, se arată într-un manual de instrucțiuni găsit în scurgere.

De fapt, era o capcană mai mare. Cei mai pricepuți oameni de vânzări fac parte din echipa de „retenție”, unde sarcina lor este să obțină cât mai mulți bani de la clienții lor. 

Împărțiți în „birouri” de limbi diferite, agenții din call center folosesc nume false care corespund țării pe care trebuie să o sune – în call centerul georgian, agenții care sunau în Spania aveau nume precum „Esteban Fernandez”, în timp ce biroul rusesc era condus de „Ksenya Koen”, iar biroul englez folosea „Mary Roberts”.

Pe lângă pseudonime, agenții își dădeau titluri impresionante – de obicei „consilieri financiari” – precum și povești detaliate și documente de identitate false pe care le puteau trimite clienților care se îndoiau de legitimitatea lor. Unii dintre agenții de sex feminin au trimis clienților de sex masculin fotografii ale unei femei frumoase cu ochi verzi, pretinzând că este ea (imaginile au fost de fapt preluate de pe contul de socializare al unei femei ucrainene).

După ce și-a trimis informațiile, Annika a primit mai întâi un apel telefonic rapid de la un bărbat care vorbea prost engleza – înregistrările interne arată că era un agent de conversie care folosea pseudonimul „Lucas Hoffman”. El a convins-o să facă o mică plată inițială de aproximativ 250 de dolari pentru a se alătura Golden Currencies și i-a promis că o va pune în legătură cu un coleg din Londra pentru îndrumare suplimentară.

„Nu a durat mult timp și a sunat acesta”, își amintește ea. „Anthony Adams”.

Înregistrările convorbirilor lui Anthony cu Annika arată că acesta avea un discurs cursiv și bine pus la punct și că știa să se prezinte ca „consilier financiar principal”, deși engleza lui era accentuată până în punctul în care ea l-a întrebat dacă era într-adevăr din Regatul Unit (răspunsul lui Anthony? S-a născut în Toulouse).

În realitate, bărbatul din spatele pseudonimului scrie și vorbește fluent în georgiană cu colegii săi, se arată în fișierele scurse. Pe biroul său, reporterii au identificat o copie a unui pașaport britanic pe numele său, care a fost în mod clar falsificat. Presupusa fotografie a pașaportului său era o imagine generată de AI disponibilă online.

Pașaportul lui Anthony (Credit: OCCRP)

La prima convorbire cu Annika, „Anthony” a întrebat-o ce va face cu câștigul din investiții pe care îl va primi cu siguranță – o tactică pe care escrocii o învață în timpul programului de formare. „Îmi place când clienții mei sunt motivați”, a spus el, sugerând că ar putea dori să își cumpere o mașină nouă sau să își ia o vacanță.

Annika a răspuns că, după ce și-a reparat dinții, visa să-și doneze profiturile celor fără adăpost. Anthony a complimentat-o entuziast, numind-o o femeie încântătoare. A avut și vești bune pentru ea: a făcut deja un „profit” de 19 dolari.

Dar escrocul se referea frecvent la ceilalți clienți ai săi cu dispreț – atât în discuțiile interne, cât și atunci când aceștia nu cooperau, în fața lor. Într-unul dintre cazuri, el a sunat un bărbat care se prinsese de înșelătorie, pretinzând că este un curier în fața casei sale pentru a-i aduce soției sale o jucărie sexuală.

„Familie plină de cretini”, a scris el într-o notă pe un software intern de «gestionare a relațiilor cu clienții», pe care escrocii îl folosesc pentru a urmări abordările potențialelor victime.

Cu altă ocazie, a lăsat un șir de comentarii pline de înjurături în programul său de gestionare a clienților pentru a denigra o țintă: „Este o cățea nenorocită // a spus că nu vrea să fie sunată în fiecare lună // crede că voi face comerț cu ea ca un sclav // a spus că are un plan de investiții pentru tot anul și nu este dispusă să investească mai mult // … sper că toate proprietățile ei vor arde // cățea proastă”.

Acces la computerele victimelor

În timpul lunilor în care Annika a ținut legătura cu Anthony, ea era într-o stare de sănătate precară, iar acesta o sâcâia cu apeluri, uneori sunând de mai multe ori pe zi. 

La începutul relației lor, Annika i-a permis lui Anthony să o îndrume în procesul de descărcare a unui software de acces la distanță numit AnyDesk.

Deși AnyDesk are multe utilizări legitime, escrocii din call center îl folosesc frecvent pentru a obține acces la cantități mari de informații personale din computerele victimelor lor. 

În miile de înregistrări ale ecranelor computerelor escrocilor examinate de OCCRP, era obișnuit să se vadă AnyDesk deschis pe o parte a ecranului. Reporterii au văzut chiar escroci care discutau cu victimele lor în timp ce se uitau la AnyDesk, iar victimele le tastau răspunsurile, creând o imagine stranie în oglindă.

AnyDesk a declarat pentru OCCRP că „lucrează neîncetat pentru a preveni” utilizarea software-ului său de către escroci și că lucrează în strânsă colaborare cu autoritățile pentru a lupta împotriva call centerelor înșelătoare. „Avem chiar și un avertisment pentru primele conexiuni de la conturi suspecte în care utilizatorul final trebuie să tasteze „Am citit asta”, a declarat un purtător de cuvânt, Matthew Caldwell. „Din păcate, o mare parte din aceste atacuri implică inginerie socială, în care victima este antrenată să ocolească aceste contramăsuri automate pe care le-am pus în aplicare.”

După ce Annika a instalat AnyDesk, Anthony a început să o ghideze și mai îndeaproape, explicându-i cu răbdare în cele mai mici detalii unde ar trebui să dea clic în platforma de tranzacționare marca Golden Currency pentru a-și asigura profiturile.

„Vreau să muți mouse-ul în partea dreaptă”, i-a spus el într-un apel telefonic. „Bine, în partea de jos chiar acum. Mergi mai jos. Jos. Du-te în jos. Stop, nu, nu atât de mult.”

În cele din urmă, el a îndrumat-o să dea clic pe un buton roșu „închide”: „Vezi 30 de dolari? Acesta este profitul nostru pentru astăzi. … Felicitări. Deci, am închis pozițiile și am realizat acest profit”.

După aceste „câștiguri” inițiale, era timpul să înceapă adevărata „investiție”. La jumătatea lunii ianuarie 2023, Anthony a sunat cu vești despre o afacere „VIP” fantastică: avea informații privilegiate despre compania de vehicule electrice Tesla, iar dacă Annika îi trimitea doar 2.500 de dolari, o putea ajuta să facă o investiție „fără riscuri” în această firmă. 

„Oof”, a spus ea când a auzit suma, care era mult mai mare decât cei 650 de dolari pe care îi avea la dispoziție. Dar el i-a promis că își va recupera investiția, și chiar mai mult, după doar trei zile. Ea a fost de acord să trimită banii. (Registrele interne ale call center-ului confirmă că ea a efectuat această plată).

Trei zile mai târziu, Anthony a sunat cu vești bune.

„Să ne verificăm platforma”, i-a spus el, urmărind prin AnyDesk cum ea se deplasa către site-ul Golden Currencies. „În regulă, iată-ne”, a anunțat el. „Vezi acolo jos? $6.288. Deci am făcut un profit uimitor. Am făcut aproximativ 2.700 de dolari pe o tranzacție Tesla. Așa că a fost ceva uimitor.”

La fel ca operațiunile de vânzări din întreaga lume, escrocii de la A.K.Group foloseau un software de „gestionare a relațiilor cu clienții” pentru a-și organiza clienții – dar, spre deosebire de majoritatea CRM-urilor, acestea le permiteau să manipuleze presupusele platforme de investiții pe care le vedeau clienții, creând profituri iluzorii.

De fapt, nu fusese investit niciun ban. (Chiar dacă ar fi fost, Annika nu și-ar fi putut dubla banii cu o investiție Tesla în ianuarie 2024, deoarece acțiunile companiei au scăzut în acea lună).

Captură de ecran a computerului unui agent din interiorul call center-ului A.K. Group arată ce ar fi putut vedea un client în timp ce „tranzacționa” pe platforma de investiții Golden Currencies. În stânga este desktop-ul agentului; în dreapta este cel al clientului. Agentul urmărește prin intermediul AnyDesk.

Lucrurile s-au mișcat mai repede după aceea. Imediat după afacerea reușită cu Tesla, Anthony i-a propus o alta – o investiție mult mai mare în Bitcoin. Annika nu avea nici pe departe suficienți bani pentru a-și permite ceea ce îi propunea el, așa că Anthony i-a sugerat să ia un împrumut. Istoricul apelurilor arată cum a intrat pe site-ul băncii ei și a completat o cerere de împrumut în numele ei. Când aceasta nu a funcționat, a ajutat-o.

Neobănci, criptomonede și companii paravan

Annika nu își amintește exact cum i-a făcut plățile lui Anthony Adams, dar înregistrările interne din cadrul call centerului arată că ambele au ajuns prin intermediul unui exchange de criptomonede.

Acest lucru a fost tipic pentru cazurile examinate de reporteri atât în rețelele de escrocherii georgiene, cât și în cele israeliene/europene. Victimele erau instruite să convertească fondurile în criptomonede și să le trimită la portofele sau să își creeze conturi la „neobănci” exclusiv online sau la procesatori de plăți precum Wise pentru a-și accelera tranzacțiile.

Ca răspuns la o solicitare de comentarii, Wise a declarat că procesele sale de verificare, monitorizarea tranzacțiilor și dezactivarea conturilor „ne ajută să prevenim, să detectăm și să oprim potențialele cazuri de infracțiuni financiare și abuzul de serviciile noastre”.

De aici, banii ar putea fi dispăruți printr-o serie de societăți fantomă înregistrate în diferite jurisdicții, adesea înființate și deținute de persoane interpuse pentru a le ascunde proprietarii. OCCRP a descoperit că banii victimelor treceau prin societăți deținute pe hârtie de un model din România și de un vânzător de parfumuri, printre altele. Se pare că unele victime au fost chiar folosite ca „intermediari”, trimițând în mod inconștient bani altor victime pe care escrocii încercau să le păcălească cu plăți mici.

Pentru a efectua a doua plată, mai mare, Anthony a însoțit-o pe Annika prin pașii de deschidere a unui cont la Wise, o „neobancă” importantă, dar transferul ei către el a fost blocat, aparent din cauza unei suspiciuni de fraudă.

Escrocii și neobăncile

În cazurile urmărite de reporteri în cadrul proiectului, escrocii obișnuiau să le spună victimelor lor să deschidă conturi la neobănci sau la procesatori de plăți care nu sunt la fel de riguros reglementați ca băncile comerciale, precum Wise și Revolut.

„După cum știți, domnule, uneori băncile se plâng atunci când primim anumite fonduri sau când investim în criptomonede, nu?”, i-a spus un escroc unei potențiale victime. „Deci, de aceea, domnule, va fi foarte util dacă veți reuși să instalați Revolut.”

Într-un alt caz, un lucrător al unui call center dedicat înșelăciunilor a întrebat o potențială victimă dacă a folosit vreodată Revolut sau Wise și i-a explicat că băncile digitale și online „ne ajută… să evităm anumite momente dificile”.

Un al treilea escroc i-a spus unei potențiale victime să scrie cuvânt cu cuvânt ce să spună băncii sale pentru a explica transferurile către Wirex.

„Dacă doriți, puteți scrie asta pe hârtie… Folosesc Wirex pentru călătorii. Îl folosesc de peste patru ani… fiul meu sau un membru al familiei mi l-a recomandat pentru că atunci când călătoresc în străinătate, Wirex îmi oferă un card pe care îl pot folosi în străinătate și are un cashback foarte bun. Puteți să scrieți această propoziție?”

O victimă lituaniană, care a dorit să rămână anonimă, a declarat că a pierdut 380.000 de dolari din cauza escrocilor prin transferuri efectuate de pe Revolut. În câteva ocazii, transferurile au eșuat inițial, dar au fost procesate când a încercat din nou a doua zi, a spus el.

„M-au întrebat despre originea fondurilor mele, dar nu m-au întrebat niciodată unde trimiteam banii”, a declarat el reporterilor.

Ca răspuns la întrebările OCCRP, Revolut a declarat că are „o suită sofisticată de sisteme de detectare a infracțiunilor financiare, inclusiv due diligence pentru clienți și monitorizarea tranzacțiilor” și „un istoric dovedit de descoperire a cazurilor de infracțiuni financiare”.

Anthony i-a spus apoi Annikăi să transfere pur și simplu banii în contul bancar spaniol al unei societăți financiare canadiene, Blue Whale Tech Inc., care operează un obscur schimb de criptomonede numit Cratos. (Profilul său X.com arată că are sediul în Estonia).

El a instruit-o cu atenție ce să spună în cazul în care această tranzacție ar fi pusă la îndoială:

• „Dacă te vor întreba, te-a ajutat cineva cu înregistrarea pe WISE? Spuneți-le: nu, am făcut-o singură, bine? Și există o șansă să menționeze și AnyDesk, de exemplu, bine? Sau orice aplicație de partajare a ecranului. Spuneți-le că nu folosiți așa ceva, bine? Ai făcut totul de una singură. Și pur și simplu muți banii în contul tău personal, bine? … Așa că, dacă vor începe să vă pună multe întrebări, nu vă fie teamă să fiți un pic mai strictă, bine? Banii nu sunt banii băncii. Banii sunt ai tăi, bine, Annika? Dacă te vor întreba ceva. Deci știi toată povestea acum, nu? … Chiar dacă îți vor spune, au existat cazuri, ca să fiu sinceră, în care unele bănci le-au spus clienților mei că este o criptomonedă, că este o înșelătorie, că vei pierde acești bani și bla, bla, bla, doar pentru a-i amenința, bine? Pentru că nu le place când scoți banii din bancă. Așa că nu-ți fie teamă de asta.”

Dar se pare că nu a fost niciodată așa. Cratos este menționat în documente interne ca fiind sursa a peste 350.000 de dolari trimiși de cel puțin 41 de clienți ai operațiunii georgiene, inclusiv Annika.

Registrele de transferuri bancare scurse arată că Blue Whale a primit peste 386.000 de lire sterline și 206.000 de euro de la mai mult de 20 de victime, inclusiv din Regatul Unit, Spania și Irlanda, într-o perioadă de șapte luni, până în aprilie anul trecut. Victimele au trimis bani în contul Blue Whale la banca Clearbank din Regatul Unit și la instituții de bani electronici precum OpenPayd din Regatul Unit și Easy Payment & Finance din Spania.

Blue Whale, al cărei director este menționat în documentele companiei ca fiind cetățean leton, nu a răspuns solicitărilor de comentarii.

„Mă gândesc la sinucidere”

Nu la mult timp după marea investiție a lui Annika, obloanele au căzut.

Rămasă complet fără bani, ea i-a cerut lui Anthony să retragă 74.000 de euro pe care credea că îi câștigase cu sfaturile sale de investiții. Dintr-o dată, Annika a primit o notificare oficială în care se pretindea că tranzacția de la portofelul ei cripto la contul ei bancar fusese semnalată pentru posibilă spălare de bani. Pentru a obține fondurile, ar trebui să facă o altă plată mare către un „portofel rece”, i-a explicat Anthony.

Erau bani pe care nu îi avea.

„Mă gândesc la sinucidere”, a spus Annika fără menajamente când Anthony i-a spus că transferul a fost blocat.

„Bine, trebuie să îșți păstrezi calmul pentru un moment, vă rog. Sinuciderea nu îți va returna banii sau nu te va face să te simți mai bine”, a spus Anthony, înainte de a o încuraja să împrumute mai mult de la oricine ar putea – rude, prieteni, vecini sau colegi – pentru a nu-și «pierde» investiția fictivă.

„Îmi vine să plâng și sunt speriată”, a spus Annika.

„Speriată de ce?”, a întrebat Anthony

„Mi-e frică că mi-am pierdut toți banii și că încă datorez 100.000 [de coroane] pe care le-am împrumutat”, a răspuns ea.

OCCRP și partenerii au contactat sute de persoane ca Annika, care figurau în bazele de date ale call centerelor drept „clienți”. Mulți dintre aceștia aveau povești dureroase despre faptul că au fost împinși la limitele lor mentale și financiare de escroci lacomi care nu acceptau un „nu” drept răspuns.

Victimele au povestit că și-au golit conturile de economii, au contractat împrumuturi bancare și s-au împrumutat de la prieteni și familie în încercarea disperată de a recupera ceea ce pierduseră. Acestea au povestit despre datorii paralizante, traume și incapacitatea de a avea încredere în străini. Mai mulți au spus că s-au gândit la sinucidere.

Înregistrările scurse arată disprețul total al escrocilor față de victimele lor panicate, uneori supunându-le la abuzuri verbale îngrozitoare sau batjocorindu-le pentru că au căzut în plasa unei escrocherii.

În convorbirile sfâșietoare cu escrocii, multe victime și-au exprimat disperarea sau gândurile sinucigașe – doar pentru a fi împinse și mai departe.

După ce o escroacă a îndemnat un danez să împrumute bani de la fratele său, acesta i-a spus că nu mai vrea să fie în viață. „Am pierdut totul, o să fac o prostie, dar nu mai pot, am pierdut totul”, i-a scris el într-un mesaj pe Telegram, trimițându-i o fotografie cu un ștreang.

Ea l-a sunat imediat – și a început să îl certe pentru că este „pesimist” și își aduce singur nenorocirile.

„Este prea multă dramă acum”, a spus ea. „Lucrurile se întâmplă, asta nu înseamnă că trebuie să te sinucizi”.

Oamenii din spatele escrocheriei

Cine orchestrează de fapt aceste escrocherii? Atât operațiunile georgiene, cât și cele israeliene/europene expuse în această scurgere de informații se ascund în spatele mai multor straturi de falsuri. Angajații call centerului folosesc pseudonime chiar și în comunicările lor interne.

După luni de zile de examinare a comunicațiilor interne, reporterii au reușit să stabilească că operațiunea din Georgia este condusă de un bărbat pe nume Akaki Kevkhishvili. Pe hârtie, acesta nu are nicio legătură cu A.K. Group, compania care operează call centerul, însă angajații de acolo se referă frecvent la el ca la șeful lor.

Nu este clar dacă Kevkhishvili, în vârstă de 33 de ani, este șeful suprem sau dacă primește ordine de la altcineva care acționează din spatele scenei. Deși deține acțiuni în afaceri cu mobilă și nuci, acestea au fost achiziționate recent, iar el nu are o evidență a averii sau a activității comerciale. O femeie care pare a fi prietena sa apropiată, Meri Shotadze, este proprietarul oficial al A.K. Group în registrul georgian al întreprinderilor. Conversațiile scurse arată că Shotadze ajută și la gestionarea agenților de la call center. Niciunul dintre cei doi nu a răspuns la cererile de a comenta.

Fișierele provenite de la rețeaua Israel-Europa arată că aceasta este mult mai extinsă și mai dispersată, dar totuși foarte bine organizată. Tabelele cu cheltuielile de personal enumeră angajații din Israel, Bulgaria, Cipru și Ucraina care au o mare varietate de roluri, inclusiv cei care lucrează în resurse umane, marketing, conformitate, control al calității și IT, precum și agenții care tratează cu potențialii investitori. Fișele de salarii pentru august 2023, care prezintă veniturile pentru toate unitățile rețelei, indică un număr de 480 de angajați.

Funcțiile de conducere – inclusiv un „CTO” denumit „Mark”, care câștigă aproximativ 19.000 de dolari pe lună – sunt enumerate în date ca având sediul în Israel, iar dovezile sugerează că rețeaua a operat un birou într-un zgârie-nori strălucitor numit Sapphire Tower în orașul Ramat Gan. Cu toate acestea, nu este clar cine deține această rețea, cine profită în cele din urmă sau dacă are măcar un nume oficial.

Turnul Sapphire din orașul Ramat Gan, Israel (Credit: OCCRP)

Răzbunarea

La fel ca multe alte victime, Annika nu a denunțat inițial pierderile la poliția suedeză, retrăgându-se în propria carapace.

Experții au declarat pentru OCCRP că această lipsă de denunțuri este doar una dintre provocările legate de investigarea și urmărirea penală a escrocheriilor în domeniul investițiilor.

Iar escrocii știu cum să își schimbe metodele.

„Ei se adaptează, creează noi metode, caută noi canale pentru a-și găsi viitoarele victime”, a declarat Audrius Valeika, director adjunct al Serviciului de Investigare a Criminalității Financiare din Lituania. „Infractorii se adaptează la măsurile aplicate de autorități, de [sectorul] AML, de sistemul bancar și de instituțiile financiare. Atunci când își dau seama că o metodă pe care o folosesc nu mai aduce beneficii instantanee, o înlocuiesc foarte rapid.”

Un detectiv finlandez a declarat reporterilor că mulți escroci au apelat la trucuri psihologice de tipul celor folosite pentru a o păcăli pe Annika tocmai pentru că alte metode au devenit mai dificile.

„Fraudele pure de phishing, în care poți fura credențialele unei persoane… au fost reduse prin măsuri tehnice”, a declarat Sakari Tuominen, detectiv superior al Unității naționale pentru infracțiuni informatice din țară. „Dar apoi există această infracțiune de fraudă prin inginerie socială, în care o persoană construiește mai întâi o relație de încredere … și, desigur, niciun instrument tehnic sau inhibiții nu ajută [în acest caz].”

Însă avocatul spaniol Mauro Jordan de la Peña a declarat că, în țara sa, poliția, judecătorii și băncile nu fac suficient pentru a combate escrocii.

Jordan reprezintă mai mult de 70 de reclamanți care susțin că au fost victime ale unei fraude în domeniul investițiilor într-o plângere penală care a fost admisă de Curtea Supremă a țării. Aceasta înseamnă că plângerea va fi încredințată procurorilor pentru continuarea investigațiilor, dar nu echivalează cu o punere sub acuzare.

Dar, deși acest caz a ajuns la Înalta Curte, Jordan a declarat că plângerile multor alte victime au rămas fără ecou.

El a adăugat că, atunci când poliția face investigații, aceasta adoptă o abordare greșită. „Nu are sens să investigăm aceste infracțiuni într-un mod tradițional sau într-o anumită zonă geografică, ceea ce fac ei”.

Lipsa de cunoștințe în cadrul sistemului judiciar cu privire la modul de desfășurare a unei anchete internaționale este, de asemenea, un obstacol, a spus el. 

Annika a declarat că s-a simțit neputincioasă cu privire la situația sa până când jurnaliștii de la SVT au luat legătura cu ea pentru a o intervieva. 

„Dar asta a făcut ca viața mea să merite să fie trăită din nou”, a spus ea. „Pentru că simt că mi se dă dreptate. Și, mai presus de toate, avertismentul merge către toți suedezii să fie atenți.”

Cu câteva săptămâni înainte ca această investigație să fie publicată, ea a mers cu jurnaliștii la centrul de apeluri din Tbilisi unde se află Anthony. Echipa de reporteri a fost dată afară de un agent de securitate, dar Annika a lăsat o scrisoare pentru torționarul ei.

Întrebată înainte de călătorie ce ar scrie în scrisoare, ea a declarat pentru OCCRP: „Aș vrea să îl întreb: «Ce crezi că se va întâmpla când vei muri?» Nu sunt o persoană religioasă și nu cred în iad, dar aș vrea să îl întreb… «crezi că poți muri liniștit și să fii sigur că vei avea o viață de apoi frumoasă?» Pentru că nu cred că îi va păsa dacă îi spun că acum sunt o persoană săracă. Dar poate că această întrebare îl va face să se trezească.”