“Președintele Putin chiar a folosit motto-ul meu foarte puternic de campanie, <BUNUL SIMȚ>. Amândoi credem foarte mult în el. Am convenit să lucrăm împreună, foarte strâns, inclusiv să ne vizităm reciproc națiunile.”

La mijlocul săptămânii trecute, un mesaj postat de Donald Trump pe rețeaua lui, Truth Social, a semănat stupoare și neîncredere între aliații transatlantici. La aproape trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, liderul SUA a părut să propună o negociere pornită în termenii Federației Ruse și din care Ucraina lipsește. Ulterior, Trump a anunțat că a discutat și cu președintele rus cu președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy. Trump nu a oferit un răspuns clar referitor la participarea Ucrainei ca jucător cu drepturi egale în negocierile cu Rusia, declarând în schimb: „Cred că ei (Ucraina) ar trebui să facă pace. Oamenii lor mor”. 

A numit-o „pace justă”. 

Dar în ce condiții? 

Pe fondul unor evoluții atât de rapide, este esențial să ne reamintim principalele narațiuni ale propagandei ruse. Și o opinie a experților care îl cunosc pe Putin: iluzia de „fair-play” din partea liderului de la Kremlin ar putea avea un cost ridicat pentru securitatea europeană și globală.

“Președintele Putin chiar a folosit motto-ul meu foarte puternic de campanie, <BUNUL SIMȚ>. Amândoi credem foarte mult în el. Am convenit să lucrăm împreună, foarte strâns, inclusiv să ne vizităm reciproc națiunile.”

La mijlocul săptămânii trecute, un mesaj postat de Donald Trump pe rețeaua lui, Truth Social, a semănat stupoare și neîncredere între aliații transatlantici. La aproape trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina, liderul SUA a părut să propună o negociere pornită în termenii Federației Ruse și din care Ucraina lipsește. Ulterior, Trump a anunțat că a discutat și cu președintele rus cu președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy. Trump nu a oferit un răspuns clar referitor la participarea Ucrainei ca jucător cu drepturi egale în negocierile cu Rusia, declarând în schimb: „Cred că ei (Ucraina) ar trebui să facă pace. Oamenii lor mor”. 

A numit-o „pace justă”. 

Dar în ce condiții? 

Pe fondul unor evoluții atât de rapide, este esențial să ne reamintim principalele narațiuni ale propagandei ruse. Și o opinie a experților care îl cunosc pe Putin: iluzia de „fair-play” din partea liderului de la Kremlin ar putea avea un cost ridicat pentru securitatea europeană și globală.

Încurajarea „păcii” în condițiile Rusiei 

Propaganda rusă utilizează tactici de intimidare și oferă „pace” în condițiile sale, pentru a pune presiune pe Occident. Scopul? Concesii și slăbirea sprijinului pentru Ucraina.

Potrivit experților EUvsDisinfo, Kremlinul acuză țările occidentale că sunt „nerezonabile în cererile lor, agresive prin măsurile lor și, în cele din urmă, neinteresate de pace”.

După cum remarcă analistul Olena Snigyr de la Institutul de Cercetare pentru Politică Externă, „modelul de descurajare limitată a Rusiei ales de Occident s-a dovedit ineficient și a dat timp autorităților ruse să se adapteze la noile condiții”, în timp ce „prăbușirea economică și tehnologică a Rusiei din cauza presiunii sancțiunilor limitate s-a dovedit irelevantă”.

Mesaj propagandistic tipic de pe canalul Olga Skabeeva

Șantajul nuclear a fost, de asemenea, una dintre tacticile-cheie ale lui Putin împotriva aliaților Ucrainei. Însă Rusia nu și-a pus în aplicare amenințările cu „atacul nuclear preventiv”.

Experții de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale consideră că „menținerea unității NATO și rezistența în fața dezinformării ruse vor fi două dintre cele mai mari obstacole în confruntarea cu agresiunea rusă și în controlul riscurilor de escaladare nucleară”.

Promovarea „planurilor de pace” din țări terțe (fără vocea Ucrainei)

În primul an al invaziei la scară largă, accentul a fost pus în primul rând pe documentul „Poziția Chinei privind soluționarea politică a crizei din Ucraina” (24 februarie 2023). Până în mai 2024, Brazilia și China și-au propus „înțelegerea comună privind soluționarea politică a crizei din Ucraina” într-un plan în șase puncte. Pentru Putin, alianțe precum BRICS sunt cruciale pentru consolidarea influenței internaționale a Rusiei.

Cu toate acestea, după cum subliniază Centrul pentru contracararea dezinformării, „aceasta este o mișcare diplomatică a Chinei, care caută să se poziționeze ca un pacificator global cu un rol activ în procesele mondiale și nu poate permite SUA și Europei să devină mai influente”.

În timp ce Putin evidențiază public prietenia cu China, Moscova rămâne dependentă economic de Beijing.

Impulsul lui Trump de a relansa negocierile dintre Kiev și Moscova a inspirat ultima idee a Chinei: un summit între Trump și Putin pentru a discuta despre încheierea războiului din Ucraina. Cu toate acestea, conform relatărilor WSJ, această propunere îl exclude pe președintele Zelenskyy. Casa Albă a respins deja inițiativa, numind-o „inaplicabilă”.

Războiul avantajează Occidentul și este de fapt un conflict NATO/SUA cu Rusia

Această narațiune încearcă să convingă comunitatea internațională și cetățenii ruși că Occidentul provoacă și întreține în mod deliberat conflictul pentru propriile sale interese. În realitate, NATO nu se află în război cu Rusia și nu este parte implicată în acest război. După cum afirmă chiar Alianța, „Rusia caută să stabilească sfere de influență și să controleze alte țări prin coerciție, subversiune, agresiune și anexare”.

După ce președintele american Donald Trump și-a exprimat interesul pentru rechiziționarea  metalelor de pământuri rare din Ucraina în schimbul ajutorului american, presa rusă și propagandiștii ruși încearcă să își convingă publicul că Occidentul va „vinde” Ucraina.

Conform estimărilor Forbes pentru 2023, peste 70 % din valoarea totală a mineralelor din Ucraina se află în trei regiuni: Donețk, Dnipropetrovsk și Luhansk.

În plus, localizarea lor, evaluarea exactă a disponibilității și dezvoltarea surselor vor necesita timp și investiții. Dar canalele de propagandă au oferit o platformă pentru liderii autoproclamați ai teritoriilor ocupate pentru a acuza Ucraina și Occidentul.

Mass-media și propagandiștii ruși transmit audienței că Occidentul este interesat de resursele bogate ale Donbasului, inclusiv de metalele rare, și dă motive liderilor autoproclamați ai teritoriilor ocupate să acuze Ucraina de presupusa „vânzare a restului țării”.

Canalul propagandistului Solovyov îl citează pe liderul autoproclamatei Republici Populare Donețk, Denis Pushilin

Astfel de narațiuni legitimează în mod eficient acțiunile Rusiei și justifică agresiunea acesteia împotriva Ucrainei, ca un răspuns forțat la o presupusă “expansiune NATO” sau presupuse amenințări occidentale. În plus, această narațiune face parte dintr-o strategie mai amplă de război informațional menită să formeze o viziune asupra lumii favorabilă Kremlinului și să submineze sprijinul internațional pentru Ucraina.

Potrivit analiștilor de la Detector Media, Rusia a folosit mass-media din țările din sudul global ca megafon pentru a acuza SUA că poartă un „război prin proxy” în Ucraina, având în vedere că membrii NATO aprovizionează Ucraina cu arme.

Discreditarea conducerii Ucrainei

Atacurile cu informații-cheie se concentrează pe două narațiuni principale: acuzațiile de corupție și ilegitimitatea guvernului ucrainean, împreună cu manipularea problemelor electorale.

Unul dintre cele mai comune mijloace de discreditare este reprezentat de acuzațiile de corupție. De exemplu, în 2023, posturile de propagandă au răspândit în mod activ afirmații false potrivit cărora președintele Zelenskyy și anturajul său au achiziționat proprietăți imobiliare de lux în străinătate. 

Presa rusă a relatat în mod fals că familia Zelenskyy a achiziționat o vilă în Germania care a aparținut anterior lui Joseph Goebbels. Această afirmație nu avea nicio bază factuală, dar a fost răspândită pe scară largă pentru a portretiza conducerea Ucrainei drept „profitoare de război”. O altă afirmație falsă similară susținea că Zelenskyy ar fi cumpărat două iahturi în valoare de 75 de milioane de dolari.

Pe lângă atacurile personale la adresa lui Zelenskyy, mass-media rusă utilizează frecvent termenul „regimul de la Kiev” pentru a crea impresia că guvernul ucrainean este nelegitim și nu beneficiază de sprijin public. 

Potrivit EUvsDisinfo, astfel de mesaje urmăresc să erodeze încrederea nu numai în Ucraina, ci și în rândul partenerilor internaționali, promovând ideea că Occidentul sprijină un guvern „temporar” sau „artificial”.

Un alt aspect important este manipularea problemelor electorale. Propaganda rusă insistă asupra faptului că mandatul prezidențial de cinci ani al lui Zelenskiy s-a încheiat în 2024, lăsând să se înțeleagă că Ucraina trebuie să organizeze alegeri în ciuda războiului în curs. Această retorică urmărește mai multe obiective: crearea unei presiuni interne asupra guvernului ucrainean, inițierea unor dezbateri cu privire la legitimitatea acestuia și forțarea Ucrainei să direcționeze resursele către alegeri în locul eforturilor de apărare.

„Ucraina este un stat inventat” – delegitimarea statalității ucrainene

Istoria este una dintre armele preferate ale propagandiștilor. Înainte de invazia la scară largă, președintele Putin vorbea frecvent despre „un singur popor”, dar acum Kremlinul promovează în mod activ narațiunea conform căreia Ucraina modernă există doar datorită lui Lenin și Stalin. 

În timpul unui interviu cu controversata fostă gazdă Fox News Tucker Carlson, Putin a afirmat că „Stalin a insistat ca aceste republici să fie incluse în URSS ca entități autonome. Dintr-un motiv inexplicabil, Lenin, fondatorul statului sovietic, a insistat ca acestea să aibă dreptul de a se retrage din URSS. Și, tot din motive necunoscute, el a transferat către acea Republică Sovietică a Ucrainei nou înființată o parte din terenuri împreună cu oamenii care locuiau acolo, chiar dacă acele terenuri nu fuseseră niciodată numite Ucraina.”

Interesant este că această idee a fost reluată de candidatul de extremă dreapta la președinția României, Călin Georgescu, care a declarat că „Ucraina este un stat inventat” și că împărțirea sa între statele vecine este „inevitabilă”. Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a răspuns afirmând că afirmațiile lui Georgescu se aliniază pe deplin propagandei ruse.

După cum remarcă istoricii ucraineni în cadrul studiului „Re-visioning History: Propaganda rusă istorică și Ucraina”, propaganda rusă a susținut mult timp că Ucraina este un stat “fictiv”, un “proiect” al țărilor occidentale menit să slăbească Rusia. Teritoriile „date” Ucrainei de către Imperiul Rus sau URSS erau de fapt teritorii în care majoritatea populației erau deja etnici ucraineni și, prin urmare, apariția Ucrainei ca stat se aliniază pe deplin principiului modern al „autodeterminării naționale”.