Cyprus Confidential: Un bulgar cu afaceri în România, implicat în cazul unui jurnalist asasinat în Croația

Documente scurse și analizate de OCCRP în cadrul investigației internațional Cyprus Confidential arată că un cetățean bulgar cu afaceri imobiliare în București a controlat un offshore implicat în cazul asasinării unui jurnalist croat. Procurorii care au anchetat crima din Croația au suspectat că o plată de 780.000 de euro către unul dintre criminali a fost o remunerație pentru omor, dar nu au stabilit niciodată cine a trimis banii. Jurnaliștii din rețeaua OCCRP au descoperit că firma care a făcut plata e a omului de afaceri bulgar Ognian Bozarov.  Reporterii Context.ro au identificat afacerile familiei Bozarov în România, deținute prin două off-shore-uri cipriote.

Informații esențiale:

• Compania General Pioneer din Insulele Virgine Britanice i-a plătit lui Slobodan Ðurović, unul dintre bărbații condamnați pentru uciderea jurnalistului Ivo Pukanić, peste 1 milion de euro în două tranșe. Una dintre ele, în valoare de 780.000 de euro, a fost virată cu doar trei săptămâni înainte de asasinarea lui Pukanić, au susținut procurorii croați.
• Documentele scurse dezvăluie că proprietarul General Pioneer era omul de afaceri bulgar Ognian Bozarov.
• Un e-mail consultat de reporteri arată că plata de 780.000 de euro către Ðurović a fost descrisă de fiica lui Bozarov ca fiind „extrem de urgentă”.
• Registrele companiei arată că Ðurović a lucrat pentru firma lui Bozarov timp de câteva luni înainte ca Pukanić să fie ucis, dar a părăsit societatea cu trei zile înainte de asasinat.
• Oficialii muntenegreni de combatere a spălării banilor s-au îndoit de explicația lui Ðurović privind plata, potrivit unui raport obținut de reporteri.

Filmul asasinatului

În octombrie 2008, o motocicletă plină de explozibili a fost detonată într-o parcare din fața biroului din Zagreb al Nacional, o revistă săptămânală cunoscută pentru titlurile sale senzaționale și pentru dezvăluirile despre scandalurile politice și de afaceri. Scuterul fusese plasat lângă o mașină folosită de fondatorul publicației, Ivo Pukanić. Acesta a fost ucis instantaneu când a explodat, împreună cu un coleg.

Doi ani mai târziu, un tribunal croat a condamnat șase bărbați pentru uciderea lui Pukanić la 163 de ani de închisoare în total. Procurorii au precizat că figuri ce fac parte din crima organizată din întreaga regiune a Balcanilor au fost implicate în planificarea și executarea asasinatului.

Instanța a constatat că „intermediarul-cheie” în organizarea asasinatului a fost Slobodan Ðurović, un bărbat născut în Muntenegru, dar care trăiește în Serbia, pe care Interpol și alte câteva agenții de poliție regionale l-au descris ca fiind o figură majoră a crimei organizate, cunoscut în lumea interlopă drept „Cardinalul”. Acesta a fost încarcerat timp de 23 de ani, dar nu s-a stabilit niciodată cine a comandat și plătit pentru crimă.

Procurorii au susținut că banii dintr-un transfer misterios de 780.000 de euro în contul bancar personal al lui Ðurović din Muntenegru au fost folosiți pentru a-i plăti pe unii dintre asasini, însă traseul banilor părea să se oprească aici. Plata provenea de la o societate numită General Pioneer Inc., dar aceasta fusese înregistrată în Insulele Virgine Britanice, ale cărei reguli stricte privind secretul corporativ fac dificilă determinarea proprietarilor societăților comerciale. Persoana din spatele General Pioneer a rămas un mister.

Dar acum, datorită unor documente scurse de la furnizorul cipriot de servicii corporative MeritServus, reporterii partenerilor OCCRP, KRIK din Serbia și BIRD din Bulgaria, au reușit în cele din urmă să identifice proprietarul companiei: un om de afaceri bulgar pe nume Ognian Bozarov.

Reporterii nu au găsit nicio dovadă directă că Bozarov ar fi ordonat sau ar fi jucat vreun rol în asasinarea lui Pukanić, dar documentele care au făcut obiectul unei scurgeri de informații, combinate cu informațiile culese de reporterii KRIK din documentele companiei și din dosarele de la tribunal, oferă noi informații despre relațiile de afaceri ale lui Ðurović cu Bozarov în perioada premergătoare asasinatului.

Dosarele din procesul de crimă și documentele companiei arată că Bozarov l-a angajat pe Ðurović cu cel puțin un an înainte de crimă prin intermediul unei alte companii pe care o deținea, aceasta fiind înregistrată în Serbia. Ðurović și-a părăsit rolul în această companie, Karizia DOO, cu trei zile înainte ca Pukanić să fie asasinat.

De asemenea, documente nou apărute dezvăluie pentru prima dată că General Pioneer i-a plătit lui Ðurović 255.000 de euro cu cinci luni înainte de transferul de 780.000 de euro.

KRIK a întrebat procurorii croați dacă au cercetat proprietatea General Pioneer, dar întrebările au rămas fără răspuns. Nu este clar dacă procurorii au știut sau au investigat plata anterioară de 255.000 de euro.

Într-o declarație scrisă transmisă OCCRP, Bozarov a susținut că „cu siguranță nu a aranjat uciderea (n.r. lui Pukanić)” și că nu a amenințat sau făcut rău nimănui. Bozarov a declarat că orice plăți efectuate prin intermediul companiilor sale „au fost efectuate exclusiv în scopuri de afaceri”.

Pe tot parcursul procesului, Ðurović a susținut că plata mare pe care a primit-o era legată de o afacere cu terenuri în Belgrad, capitala Serbiei. Însă noile documente și înregistrări obținute de reporteri ridică întrebări dacă relațiile de afaceri ale infractorului cu Bozarov au avut sens din punct de vedere economic și dacă plățile către acesta au fost de fapt legate de o afacere legală cu terenuri.

Fișierele scurse de la MeritServus au fost obținute de grupul pro-transparență Distributed Denial of Secrets și au fost împărtășite inițial cu OCCRP și The Guardian. Această investigație face parte din Cyprus Confidential, o colaborare globală de investigație condusă de International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) și Paper Trail Media.

În vizor

Pukanić nu ducea lipsă de dușmani. Fără menajamente și fără scrupule, el și-a folosit rețeaua extinsă de contacte politice, de business și din lumea interlopă pentru a găsi material pentru titlurile și fotografiile scandaloase pe care le-a presărat în paginile ziarului Nacional, pe care l-a cofondat în 1996.

Colegii săi l-au criticat în mod public pentru legăturile sale de prietenie cu oameni de afaceri și infractori controversați, dar a produs, de asemenea, reportaje de investigație importante despre figuri puternice. Reportajele sale despre averea fostului prim-ministru croat Ivo Sanader au atras atenția pe scară largă. La fel și o serie de reportaje despre legăturile dintre președintele de atunci al Muntenegrului, Milo Djukanović, și controversatul om de afaceri sârb Stanko Subotić. Pukanić a scris pe larg despre presupusele legături ale lui Subotić și Djukanović cu contrabanda cu țigări. Când procurorii italieni au demarat un dosar împotriva lui Djukanović în 2002, jurnalistul a fost unul dintre martorii lor (Djukanović a invocat imunitatea diplomatică pentru a obține renunțarea la acuzațiile din Italia).

După un prim atentat la viața lui Pukanić în aprilie 2008, acesta a primit protecție din partea poliției. Dar, în ciuda acestui fapt, după moartea sa, a reieșit că fusese supravegheat timp de trei luni înainte de a fi ucis în 2008 și că asasinatul fusese planificat atât de atent încât un lunetist sârb aștepta pe acoperișul unei clădiri vecine pentru a-l împușca în cazul în care bomba nu ar fi detonat sau dacă explozia nu l-ar fi ucis.

Deși creierul asasinării lui Pukanić nu a fost niciodată identificat, o persoană implicată în crima organizată a fost judecată în Serbia pentru orchestrarea asasinatului: Sreten Jocić. Cunoscut sub numele de „Joca Amsterdam” datorită originii sale din Țările de Jos, Jocić este un baron sârb al drogurilor și un infractor infam.

Un raport al Interpol din Serbia din 2008, în colaborare cu autoritățile olandeze și franceze, îl descria pe Ðurović ca fiind „mâna dreaptă” a lui Jocić și spunea că acesta a gestionat afacerile lui Jocić și a cumpărat companii în numele acestuia. Potrivit unui alt raport al Interpol Muntenegru din același an, Ðurović a fost „kum” (o expresie slavă pentru o relație foarte apropiată) al lui Jocić în anii 1990.

Procurorii sârbi l-au trimis în judecată pe Jocić în 2009, acuzându-l că a organizat asasinarea lui Pukanić, dar acesta a fost în cele din urmă achitat după ce un judecător a decis că acuzarea nu a prezentat suficiente dovezi privind legătura sa cu crima.

Avocatul lui Jocić nu a răspuns la întrebările scrise. Ðurović nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

O plată „extrem de urgentă”

În timpul procesului lui Jocić din Serbia, Ðurović a fost presat în legătură cu cei 780.000 de euro pe care i-a primit în contul său bancar. El a insistat că banii au fost plătiți „de către prietenii mei bulgari” în schimbul ajutorului său în depunerea de documente la administrația orașului Belgrad pentru o afacere cu terenuri. Când a fost întrebat de ce a fost plătit cu o sumă atât de mare pentru o sarcină simplă pe care „oricine ar putea… să o facă”, el nu a avut un răspuns clar.

Anchetatorii muntenegreni împotriva spălării banilor au pus la îndoială, de asemenea, explicația transferurilor bancare la momentul procesului și au declarat anchetatorilor croați că Ðurović a retras 60.000 de euro din contul său din Muntenegru a doua zi după transferul de la General Pioneer. Autoritățile croate au împărtășit constatările cu omologii sârbi, care au declarat ulterior, într-un act de acuzare, că această retragere de numerar făcea parte din modul în care Ðurović i-a plătit pe ceilalți complici la asasinat.

Înregistrările de la proces și documentele care au făcut obiectul unor scurgeri de informații oferă dovezi suplimentare că Ðurović și Bozarov au lucrat împreună timp de mai multe luni înainte ca Pukanić să fie ucis.

Când poliția l-a arestat pe Ðurović la șase zile după ce Pukanić a fost ucis, i-a confiscat două telefoane. Deși poliția și procurorii nu au luat notă de acest lucru la momentul respectiv, jurnaliștii KRIK care au cercetat vechile dosare judiciare au găsit printre contactele lui Ðurović numere de telefon ale lui Bozarov din Bulgaria și Cipru.

Cea mai veche dovadă a colaborării dintre Ðurović și Bozarov datează din noiembrie 2007, când Ðurović a transferat o societate sârbă numită Karizia către o altă societate deținută în cele din urmă de Bozarov pentru o taxă simbolică de 500 de euro, care acoperea fondurile pe care Ðurović le-a injectat la înființarea Karizia.

Ðurović a folosit această societate pentru a solicita Agenției publice de dezvoltare a terenurilor din Belgrad un contract de închiriere pe 99 de ani pentru un teren. Atribuirea a fost aprobată în septembrie 2007, iar contractul a fost semnat la 5 noiembrie 2007 – la trei zile după ce Karizia a fost transferată companiei lui Bozarov.

Pe 1 decembrie 2007, la scurt timp după ce a transferat Karizia către Bozarov, Ðurović a semnat un contract cu General Pioneer pentru a contribui la asigurarea unei creșteri a suprafeței pe care Karizia avea voie să construiască. Onorariul său pentru acest serviciu urma să fie de 255.000 de euro, deși obținerea permisiunii de extindere a zonei de construcție presupunea pur și simplu plata unui contract de închiriere mai mare. General Pioneer nu a avut nicio relație oficială cu Karizia și nu este clar de ce Bozarov a folosit această companie pentru a-l plăti pe Ðurović.

De asemenea, nu este clar de ce a fost încheiat acest acord paralel, deoarece Ðurović a rămas directorul general al Karizia și după transferul de proprietate al societății, ceea ce înseamnă că a continuat să lucreze pentru societate ca angajat al lui Bozarov.

În mai 2008, cererea a fost aprobată de administrația orașului Belgrad, iar cei 255.000 de euro au fost plătiți în contul sârbesc al lui Ðurović.

Un al doilea contract între Ðurović și General Pioneer, datat 19 septembrie 2008, a stabilit termenii celei de-a doua plăți suplimentare de 780.000 de euro pentru că a reușit să mărească dimensiunea clădirilor permise pe teren. Ðurović era încă angajat al Karizia la momentul celei de-a doua plăți.

Corespondența scursă sugerează că plata de 780.000 de euro a fost făcută în grabă. Într-un e-mail către un furnizor de servicii cipriot care a ajutat la gestionarea General Pioneer, trimis cu o zi înainte de efectuarea transferului, fiica lui Bozarov a scris că plata către Ðurović era „extrem de urgentă” și trebuia trimisă „mâine dimineață, la prima oră, dacă este posibil”.

Apoi, cu doar trei zile înainte de asasinarea lui Pukanić, Ðurović a demisionat din funcția de director al Karizia și a părăsit compania, a cărei proprietate a fost transferată simultan către o firmă cipriotă.

Fiica lui Bozarov nu a răspuns la solicitarea de comentarii. Bozarov nu a răspuns în mod direct la întrebările privind afacerile sale cu Ðurović, dar a declarat că orice plăți de la companiile sale au fost susținute de „documente contractuale valide”, iar el și avocații săi au pus la dispoziție copii ale contractelor General Pioneer, semnate cu Ðurović, legate de afacerea cu terenuri.

Cu toate acestea, la mai bine de 15 ani de la semnarea acestor documente, nu s-a construit nimic pe terenul respectiv. Când reporterii KRIK au vizitat locul luna trecută, l-au găsit pustiu, invadat de vegetație și plin de gunoaie.

• Notă: Acest material este o variantă adaptată a investigației publicate de OCCRP aici.