Armata de ONG-uri marionetă a Chinei hărțuiește activiștii pentru drepturile omului

În „capitala păcii”,  sediul Organizației Națiunilor Unite  (ONU) de la Geneva era menit să întruchipeze idealul secolului al XX-lea al unei lumi postbelice – când țările încercau să evite conflictele prin diplomație. În timpul miilor de reuniuni care au loc la sediul ONU de la Palatul Națiunilor în fiecare an, delegații își susțin deschis și cu pasiune convingerile. Cu toate acestea, în martie 2024, pentru 15 activiști pentru drepturile omului, clădirea ONU nu mai era un loc sigur.

Temându-se de represalii din partea guvernului chinez împotriva familiilor lor din China continentală și Hong Kong, activiștii nu mai erau dispuși să pună piciorul în incinta ONU. În schimb, aceștia s-au reunit pentru o întâlnire secretă la ultimul etaj al unei clădiri de birouri banale din apropiere. Se aflau acolo pentru a discuta despre încălcările drepturilor omului în China și Hong Kong cu Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului, Volker Türk.

„Am luat toate măsurile de precauție necesare”, a declarat Zumretay Arkin, vicepreședinte al Congresului Mondial Uigur, care militează pentru drepturile grupului etnic turc originar din regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei, pentru International Consortium of Investigative Journalists.

Arkin și colegii ei se întâlneau în birourile Serviciului Internațional pentru Drepturile Omului (ISHR), o organizație independentă care pregătește activiști în domeniul apărării în cadrul ONU. Dar, cu câteva minute înainte ca Türk și asistenții săi să sosească, două femei și doi bărbați au apărut în afara biroului. „Cu ce vă pot ajuta?”, a întrebat un angajat al ISHR în timp ce deschidea ușa, potrivit unei relatări pe care acesta a făcut-o pentru ICIJ.

Una dintre femei a anunțat că ea și grupul, care susțineau că fac parte din „Asociația pentru drepturile omului din Guangdong”, au sosit pentru o întâlnire, deși nu au fost invitați. Ea a insistat să obțină informații în timp ce asociații ei priveau prin geam, dar funcționarul a negat că ar fi avut loc o întâlnire. „Pur și simplu m-am detașat de conversație, iar ei au plecat”, a declarat funcționarul pentru ICIJ. (ISHR spune că a depus o declarație la autoritățile ONU o săptămână mai târziu și a raportat incidentul și autorităților elvețiene).

Zumretay Arkin, foto: Tamsin Lee Smith, ICIJ

Apoi, doi activiști uiguri au părăsit biroul pentru a fuma. Aceștia au raportat ulterior că o persoană aflată în spatele unei dubițe Mercedes-Benz negre cu geamuri fumurii a apărut pentru a-i fotografia. Persoane care corespundeau descrierii grupului din Guangdong au intrat în același vehicul înainte ca acesta să se îndepărteze.

„Acesta a fost un act menit în mod clar să intimideze și menit în mod clar să transmită un mesaj tuturor celor care se aflau aici„, a declarat Raphaël Viana David, manager de program la ISHR. Arkin a declarat pentru ICIJ că ea crede că grupul Guangdong trimitea un semnal din partea guvernului chinez: „Suntem cu ochii pe voi. Vă monitorizăm. Nu puteți scăpa de noi”.

Incidentul este unul dintre zecile de exemple pe care ICIJ și partenerii săi media le-au auzit de la reprezentanți ai diasporei chineze – activiști pro-democrație, membri ai grupurilor minoritare etnice și religioase și alții – pe care guvernul chinez a încercat să îi reducă la tăcere. Concluziile fac parte din Țintele Chinei, o investigație realizată de ICIJ și 42 de parteneri media care explorează modul în care brațul lung al statului chinez îi vizează pe criticii guvernului dincolo de granițele sale – inclusiv la Palais des Nations din Geneva, inima sistemului ONU pentru drepturile omului.

ICIJ și partenerii săi au stat de vorbă cu 15 activiști și avocați care se ocupă de drepturile omului în China și care au povestit că au fost supravegheați sau hărțuiți de persoane suspectate că ar fi reprezentanți ai guvernului chinez, inclusiv de organizații neguvernamentale chineze. Aceste incidente au avut loc atât în interiorul Palais des Nations, cât și în Geneva în general. Unii activiști spun că membrii familiilor lor, despre care cred că au fost presați de autoritățile chineze, le-au cerut să nu mai vorbească sau i-au avertizat cu privire la pericolele activismului lor. Autoritățile ONU au raportat, de asemenea, că activiști și avocați au fost amenințați cu agresiuni fizice, violuri și moarte.

Palais des Nations, lângă malul lacului Geneva, este locul în care Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, un organism format din 47 de state membre, se reunește de cel puțin trei ori pe an. Geneva este, de asemenea, sediul Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, care investighează și monitorizează atrocitățile din întreaga lume și condamnă agresorii.

Membrii organizațiilor neguvernamentale pot audia sesiunile și pot lua cuvântul în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului pentru a face declarații. Este un spațiu în care supraviețuitorii și membrii familiilor victimelor se pot întâlni față în față cu reprezentanții făptașilor. ONG-urile oferă informații esențiale și mărturii de la fața locului experților, funcționarilor și diplomaților ONU.

Cu toate acestea, în ultimii șapte ani, o armată tot mai numeroasă de ONG-uri chineze a descins la Palatul Națiunilor. Delegații acestora încearcă să perturbe și să înăbușe criticile la adresa Chinei, lăudând guvernul lor.

„Este coroziv. Este necinstit. Este subversiv”, a declarat Michèle Taylor, care a fost ambasador al SUA la Consiliul pentru Drepturile Omului din 2022 până la începutul acestui an. Taylor a afirmat că grupurile susținute de China „se deghizează în ONG-uri”, ca parte a unui efort mai amplu al Beijingului „de a-și ascunde propriile încălcări ale drepturilor omului și de a remodela narațiunea în jurul acțiunilor și vinovățiilor Chinei”.

Iar prezența lor este simțită.

„Impactul activității noastre nu este același ca și în cazul în care am putea face toate acestea în mod deschis și în persoană, fără teama de represalii”, a declarat Renee Xia, care conduce Chinese Human Rights Defenders, o coaliție de avocați cu sediul în SUA. „Nu știm cine înregistrează, cine filmează sau cine notează”.

Mii de ONG-uri de la ONU au statut consultativ, ceea ce le conferă anumite privilegii, presupunându-se că acestea acționează  fără interferențe guvernamentale. Dar o analiză ICIJ a 106 dintre aceste ONG-uri din China continentală, Hong Kong, Macao și Taiwan arată că 59 sunt strâns legate de guvernul chinez sau de Partidul Comunist Chinez (PCC). Patruzeci și șase sunt conduse de persoane cu funcții în guvern sau în partid. Zece acceptă mai mult de 50% din finanțarea lor de la statul chinez.

La Geneva, organizațiile neguvernamentale organizate de guvern, precum cele câteva zeci identificate de ICIJ, sunt numite „GONGOs”. „Este paradoxal”, a declarat Titus Chen, profesor de relații internaționale la Universitatea Națională Chengchi din Taiwan. „Un ONG nu ar trebui să fie organizat de guvern”.

Astăzi, China este unul dintre cele mai puternice state membre ale ONU. Este unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate, alături de Statele Unite și Rusia. De asemenea, se așteaptă ca China să finanțeze o cincime din bugetul obișnuit al ONU în acest an – mai mult decât orice altă țară, cu excepția SUA. Odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă și retragerea SUA din Consiliul pentru Drepturile Omului, s-a creat un vid – pe care China este pregătită să îl umple.

‘Scaunul stricat’-sculptura gigantică de la Geneva care este considerată un simbol al guvernanței ONU Credit foto: Tamsin Lee-Smith/ICIJ

Potrivit lui Kenneth Roth, care a condus Human Rights Watch timp de aproape 30 de ani, guvernul chinez este singurul care reprezintă o amenințare gravă la adresa sistemului global al drepturilor omului. „Pentru a descuraja condamnarea represiunii sale severe, în special detenția în masă a uigurilor, Beijingul a propus să rescrie legislația internațională privind drepturile omului”, a declarat el pentru ICIJ.

China și-a folosit influența pentru a obține laude din partea altor state membre ale ONU. De asemenea, a restricționat accesul experților independenți în țară și a împiedicat plecarea criticilor interni. Iar atunci când criticii exilați vin la Geneva, reprezentanții Chinei încearcă să îi blocheze și să îi intimideze.

„ONU este unul dintre puținele forumuri în care ne putem susține cauza”, a declarat Arkin, care, la vârsta de 10 ani, s-a mutat cu familia ei la Montreal din Urumqi, capitala regiunii chineze Xinjiang, pentru a scăpa de discriminarea împotriva uigurilor. Dar, a spus ea, „a devenit unul dintre locurile în care aceste guverne își desfășoară represiunea”. Cu autocrația în creștere la nivel global, organizațiilor independente din cadrul ONU le e mai dificil să  vorbească despre atrocități și să-i convingă să acționeze  pe cei care pot să ia măsuri. Dacă puterea Chinei continuă să nu fie controlată de autoritățile ONU, aceasta amenință credibilitatea instituției în eforturile sale de a monitoriza și documenta încălcările și abuzurile nu doar în China, ci în întreaga lume.

O „consecință fatală”

Cu mai bine de un deceniu înainte de întâlnirea activiștilor de la Serviciul Internațional pentru Drepturile Omului, Cao Shunli, o proeminentă activistă chineză pentru drepturile omului, a fost răpită în timp ce se deplasa spre birourile ONU.

Cao făcuse presiuni asupra guvernului pentru a permite cetățenilor să contribuie la un raport pe care Beijingul îl înainta Consiliului pentru Drepturile Omului înainte de revizuirea din 2013 a situației din China. În acea vară, ea a organizat un sit-in de două luni în fața Ministerului Afacerilor Externe din Beijing. Cao fusese deja reținută de mai multe ori pentru activismul său.

În septembrie, Cao, în vârstă de 52 de ani, a încercat să se îmbarce într-un zbor de pe Aeroportul Internațional Beijing Capital către Geneva, unde intenționa să participe la un program de formare privind apărarea drepturilor omului la ONU. În schimb, ea a dispărut. (Mai mulți alți activiști și avocați din alte orașe chineze ar fi fost interogați și avertizați să nu participe la același program de formare, au declarat autoritățile ONU).

Au trecut câteva săptămâni până când autoritățile chineze au confirmat familiei lui Cao că aceasta a fost reținută la centrul de detenție din districtul Chaoyang din Beijing și a fost acuzată de „provocare de certuri și probleme”. Potrivit rapoartelor, lui Cao, a cărei sănătate s-a deteriorat rapid, i s-a refuzat îngrijirea medicală adecvată. Ea a murit de insuficiență organică multiplă în martie 2014, după ce fusese transferată la un spital militar cu câteva zile mai devreme. În timpul unei sesiuni din 2015 a Consiliului pentru Drepturile Omului, China a declarat că Cao nu era „în niciun caz un apărător al drepturilor omului”. De asemenea, China a afirmat că „nimeni nu suferă represalii pentru participarea la activități legale”. Însă un document guvernamental intern preluat din arhiva digitală a unui ofițer de poliție din comitatul Tekes, Xinjiang, emis cu opt luni înainte ca Cao să fie împiedicat să părăsească China, dezvăluie tacticile utilizate pentru a controla orice amenințare percepută la adresa securității naționale, inclusiv criticii regimului. Prezentarea PowerPoint pentru ofițerii de securitate internă oferă instrucțiuni privind controlul frontierelor, inclusiv împiedicarea cetățenilor să ia parte la evenimente „cum ar fi o invitație pentru formare în domeniul drepturilor omului din partea organizațiilor pentru drepturile omului din străinătate”. Documentul a fost împărtășit cu ICIJ de Adrian Zenz, director de studii privind China la Victims of Communism Memorial Foundation. Moartea lui Cao a reprezentat un avertisment puternic. „Consecința fatală” – așa cum au denunțat-o grupurile pentru drepturile omului – au descurajat alți activiști să călătorească în străinătate pentru a interacționa cu ONU la Geneva. Un deceniu mai târziu, participarea apărătorilor chinezi ai drepturilor omului la activitățile ONU a scăzut la „un nivel minim record”, potrivit Biroului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului.

Între timp, a constatat ICIJ, numărul ONG-urilor chineze cu statut consultativ la ONU aproape s-a dublat din 2018. În acel an, tot mai multe dovezi privind taberele de detenție din Xinjiang au atras atenția internațională, urmate de represiunea brutală a forțelor de securitate din Hong Kong asupra protestatarilor pro-democrație în 2019. Analiza ICIJ a celor 106 ONG-uri chineze arată că 59 nu sunt independente de guvern sau de Partidul Comunist. În schimb, acestea sunt GONGO-uri. În cel puțin 46 dintre aceste organizații, directorii, secretarii, vicepreședinții sau alt personal de nivel înalt dețin, de asemenea, funcții în departamente guvernamentale sau în cadrul PCC. Într-un exemplu extrem, actualul secretar general al unui ONG omniprezent este și director pentru drepturile omului la Departamentul de Publicitate al Comitetului Central al PCC, cunoscut și sub numele de Departamentul de Propagandă. (Un fost secretar general a deținut, de asemenea, ambele funcții).

Liu Pengyu, un purtător de cuvânt al Ambasadei Chinei la Washington, D.C., nu a răspuns direct la întrebările privind desfășurarea de către Beijing a ONG-urilor la ONU la Geneva. În schimb, Liu a scris într-un e-mail către ICIJ că China a contribuit „în mod constructiv la guvernanța globală a drepturilor omului”.

„La nivel internațional, China a prezentat o serie de propuneri în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului privind promovarea drepturilor omului prin cooperare și dezvoltare și privind promovarea drepturilor economice, sociale și culturale, precum și a drepturilor unor grupuri specifice”, a spus el.

Biroul ONU pentru Drepturile Omului a transmis ICIJ într-o declarație că se străduiește să asigure spațiu pentru organizațiile independente, dar că nu poate începe să facă distincție între ONG-urile „autentice” și cele „neautentice” și că o astfel de distincție este inaplicabilă și poate da naștere la abuzuri.

Adoptarea legii privind securitatea națională din Hong Kong în 2020, care a incriminat „conivența cu forțele străine”, și legislația ulterioară din martie 2024 au sporit riscurile și pentru activiștii de acolo. Un locuitor din Hong Kong, care trăiește acum în străinătate, a declarat pentru ICIJ că cei care participă la ONU sunt, în mare parte, în exil. „Situația este că mulți dintre noi nu vor să intre în Palais, dar sunt încă unii care vor. … Trebuie să fim atenți”.

Pe măsură ce aceste voci se estompează, cele care îndeplinesc ordinele Chinei sunt din ce în ce mai dominante.

Ecranul de fum al Partidului Comunist Chinez

Serviciul Internațional pentru Drepturile Omului a declarat pentru ICIJ că le-a identificat pe cele două femei din grupul care a încercat să participe la reuniunea din martie 2024 la birourile sale; ISHR a declarat că le-a recunoscut pe femei din detaliile pe care le-a văzut online cu privire la activitățile lor din Geneva la momentul respectiv. Femeia care a vorbit cu angajatul ISHR este Zhou Lulu, secretar al filialei Partidului Comunist Chinez și vice-decan al Institutului pentru Drepturile Omului al Universității Guangzhou, potrivit ISHR. Guangzhou este capitala provinciei Guangdong, provincia chineză din care grupul susține că provine. ISHR a declarat că aceasta a fost însoțită de Wang Shuqi, care, potrivit Global Times din China, este cercetător asistent la Centrul de cercetare a drepturilor omului din cadrul Universității de Științe Politice și Drept din Nord-Vest din provincia Shaanxi.

Întrebată telefonic dacă a încercat să participe la birourile ISHR în calitate de reprezentantă a Asociației pentru Drepturile Omului din Guangdong, ea a spus că nu își amintește: „Am făcut atât de multe de la acea călătorie”, a spus ea. „Așa că nu-mi amintesc care dintre ele. Nu-mi pot aminti atât de clar”.

La momentul întâlnirii, Zhou se afla la Geneva împreună cu o delegație care includea experți și avocați specializați în „libertate religioasă, istorie, drepturile omului și combaterea terorismului”, potrivit unui post de televiziune de stat chinez. Aceștia urmăreau „să prezinte realizările și cele mai bune practici ale Chinei”.

Raphaël Viana David, managerul de program al ISHR, a declarat că a întâlnit-o pe Zhou în Palais des Nations la o zi după reuniune, fotografiind participanții la un eveniment la care un exilat tibetan se număra printre vorbitori. Viana David a declarat că i-a cerut lui Zhou să șteargă fotografiile și că, după o anumită rezistență, aceasta s-a conformat în cele din urmă. Fotografierea de către reprezentanții ONG-urilor este interzisă la reuniunile Consiliului pentru Drepturile Omului și la evenimentele secundare din interiorul Palais des Nations, fără autorizație prealabilă.

Raphaël Viana David, program manager ISHR, lângă bustul activistei Cao Shunli, răpită în timp ce încerca să ajungă la Geneva, credit foto Laurent Guiraud/Tamedia

Zhou ținuse un discurs la Consiliul pentru Drepturile Omului cu doar câteva zile înainte, în calitate de reprezentant al Societății chineze pentru studiul drepturilor omului sau CSHRS. Grupul cu sediul la Beijing se descrie drept „cea mai mare organizație neguvernamentală din China dedicată promovării drepturilor omului”. Conform analizei ICIJ, ONG-ul se califică drept GONGO deoarece trei dintre liderii săi de vârf dețin funcții în cadrul PCC și a făcut declarații pro-China la Consiliul pentru Drepturile Omului.

Wang, care nu a răspuns la întrebările ICIJ, a fost, de asemenea, la Geneva la mijlocul lunii martie 2024, vorbind în cadrul unui eveniment paralel al ONU. Potrivit ISHR, ea a vorbit anterior la Consiliul pentru Drepturile Omului în calitate de delegat al CSHRS. Organizația a primit o atenție deosebită într-un discurs din 2022 al președintelui chinez Xi Jinping, când acesta a vorbit despre drepturile omului în fața unora dintre cele mai înalte personalități din cadrul Partidului Comunist. Xi a îndemnat China să „joace un rol activ în afacerile privind drepturile omului ale ONU” și a adăugat că CSHRS ar trebui să beneficieze de un „rol deplin” pentru a construi influența Chinei. Titus Chen, care a publicat în 2019 o analiză exhaustivă a discursurilor, declarațiilor și anunțurilor de pe site-ul CSHRS, numește grupul un purtător de cuvânt al propagandei Partidului Comunist. „Sunt două fețe ale aceleiași monede”, a declarat Chen.

CSHRS nu a răspuns la întrebările detaliate ale ICIJ, cu toate acestea, un reprezentant al organizației a declarat la telefon: „Suntem pur și simplu o instituție academică”.

Toate ONG-urile chineze trebuie să se înregistreze la Ministerul Afacerilor Civile și să fie monitorizate de un departament guvernamental sau de PCC; numai acest lucru nu le califică drept GONGO-uri. Cu toate acestea, analiza ICIJ arată măsura în care guvernul sau partidul interferează cu independența unor ONG-uri chineze cu statut consultativ la ONU. De exemplu, 53 dintre aceste organizații își promit public loialitatea față de Partidul Comunist pe site-urile lor sau în documentele oficiale. Iar 12 dintre acestea merg chiar mai departe, permițând partidului să intervină în procesul lor decizional, care poate include aprobarea donațiilor mari sau numirea conducerii.

Consiliul Economic și Social al ONU a acordat CSHRS statut consultativ în 1998. ONG-urile cu statut consultativ pot prezenta declarații scrise și orale la Consiliul pentru Drepturile Omului, pot face lobby pe coridoarele puterii și pot găzdui evenimente secundare în Palais des Nations. Reporterii de la ICIJ și partenerii săi media au participat la mai multe dintre aceste evenimente și au fost martorii unor diplomați chinezi care au criticat vorbitorii – iar reprezentanții ONG-urilor au făcut același lucru.

De exemplu, la o masă rotundă din septembrie 2024, vorbitorii tocmai terminaseră de discutat despre situația dificilă a uigurilor deținuți în lagărele din Xinjiang, când o femeie din public a pus o întrebare: „Ați fost vreodată în China?” Aceasta făcea parte din Asociația ONU din China, un ONG cu statut consultativ la ONU – un alt GONGO, conform analizei ICIJ. Ea i-a acuzat apoi pe membrii panelului că sunt „plini de minciuni și zvonuri”, îndemnându-i să acorde mai multă atenție rasismului și violenței armate din SUA.

Dintre toate ONG-urile chineze care au luat cuvântul la sesiunile Consiliului pentru Drepturile Omului din 2018 până în 2024, ICIJ a constatat că CSHRS a fost cea mai activă, apărând de peste 300 de ori pe listele de vorbitori (atât în persoană, cât și online). Majoritatea declarațiilor sale pot fi clasificate ca fiind pro-China, conform unei analize ICIJ a datelor colectate de CSRSH. Zeci de alte ONG-uri chineze au inundat, de asemenea, sesiunile cu laude la adresa guvernului chinez – marea majoritate a acestora fiind GONGO-uri.

Sediu ONU, credit foto Tamsin Lee-Smith, ICIJ

După incidentul din martie de la Geneva, ISHR a prezentat Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului dovezi fotografice în sprijinul relatării sale despre cele întâmplate – inclusiv identitatea asociaților CSHRS. În fiecare an, secretarul general al ONU publică un raport care detaliază presupusele represalii și acte de intimidare pentru cooperarea cu ONU în domeniul drepturilor omului. Scopul raportului, a explicat biroul către ICIJ într-un e-mail, este de a promova responsabilitatea prin identificarea autorilor. Dar episodul grupului Guangdong nu a fost menționat în raportul secretarului general din 2024. Biroul a declarat pentru ICIJ că „informațiile pe care le-a primit au ridicat probleme, dar nu au îndeplinit pe deplin criteriile standard (pragul) pentru includerea în raport”.

Biroul a mai spus că a analizat declarația și dovezile ISHR și „apoi a adus situația în atenția guvernului chinez, în conformitate cu practica noastră obișnuită”. Acesta a adăugat că nu a avut niciun contact cu Societatea chineză pentru studiul drepturilor omului în legătură cu incidentul.

Pentru a afla cum a devenit ONU terenul de joacă al Chinei, citește investigația completă aici

„Țintele Chinei” este o investigație transfrontalieră coordonată de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), la care a contribuit și Context.ro, care dezvăluie amploarea și tacticile înspăimântătoare folosite de Beijing pentru a viza criticii regimului stabiliți în străinătate. #Chinatargets