Un proiect de lege care poate preveni traficul de persoane zace în Parlament de 5 ani, deși fenomenul este în creștere în România. Între timp, mii de copii din sistemul de protecție al statului au fost dați dispăruți și sute au fost victime ale traficanților.

INFORMAȚII ESENȚIALE

• Aproape 200 de copii din sistemul de protecție erau dați dispăruți la începutul anului.
• O comisie parlamentară de anchetă a atenționat încă din 2020 că aceste dispariții au o conexiune cu traficul de minori.
• Deși MAI a anunțat acum mai bine de șase ani că va operaționaliza o structură specializată care se va ocupa exclusiv de căutarea dispăruților, proiectul de lege zace de cinci ani în Parlament.
• Instituțiile care ar trebui să protejeze minorii instituționalizați au transmis pentru Context.ro un număr mult mai mic de dispăruți decât arată datele de la Poliție și admit sub 8% dintre cazurile de trafic documentate oficial.
• În schimb, angajați ai DGASPC susțin că aceștia pleacă voluntar, “conduși de plăcerile de moment”, fiind o “opțiune individuală” să ofere servicii sexuale pentru bani.

O serie de disfuncționalități ale autorităților au ieșit la suprafață odată cu dispariția și uciderea Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu, în vara lui 2019. Cazul Caracal a fost marcat de o succesiune de întârzieri, deficiențe de coordonare și probleme de comunicare la nivelul instituțiilor statului. La acea vreme, presiunea publică a forțat autoritățile să pună pe agenda publică felul în care statul gestionează astfel de cazuri, însă nu a fost urmată de măsuri reale.

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a anunțat după tragicul caz că va operaționaliza o structură specializată care se va ocupa exclusiv de căutarea persoanelor dispărute. Proiectul de lege care prevede înființarea unei astfel de unități în cadrul Poliției a fost pus în dezbatere publică în august 2019 și depus în Parlament spre finalul lui 2021. La forma inițială au fost admise 95 de amendamente. Mai bine de șase ani mai târziu, propunerea legislativă se află încă în procedură parlamentară. Într-un document al Guvernului transmis către Senat în februarie 2026, acesta figurează pe lista priorităților legislative anul acesta.

Tot ca urmare a cazului Caracal, în 2019 a fost înființată o comisie parlamentară de anchetă privind fenomenul disparițiilor de copii.

Adjunctul șefului Poliției Române, Eduard Mirițescu, a declarat la audierile comisiei că, potrivit statisticilor realizate de instituție, 40% dintre copiii dispăruți în România provin din centrele de protecție ale Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).

“Pe măsură ce am avansat audierile, am constatat că sunt… copiii dispăruţi sunt în strânsă legătură cu traficul de minori”, a afirmat președinta comisiei, deputata Carmen-Ileana Mihălcescu, când a prezentat în Parlament raportul comisiei, în noiembrie 2020.

Studiul Poliției blamează victimele

În opinia angajaților din centrele statului din care dispar copii, minorii nu sunt vizați de traficanți, după cum arată un studiu al Poliției Române din 2021 realizat în baza unor interviuri cu polițiști, angajați ai DGASPC și minori cu istoric de dispariții din centre.

“Majoritatea minorilor dispăruți prezintă comportamente de părăsiri voluntare ale centrului, fiind conduși de plăcerile de moment și satisfacerea nevoilor imediate”, spun angajații din sistemul de protecție, citați în raportul Poliției.

Documentul precizează că nu au fost menționate situații de traficare pe parcursul studiului, dar că “au fost semnalate cazuri de adolescente care în contextul dezvoltării sexualității (…) au recurs la oferirea de servicii sexuale urmărind beneficiile pecuniare”.

De altfel, angajații DGASPC intervievați „nu consideră că aceștia (copiii din centrele statului n.r.) se află în vizorul rețelelor infracționale, recurgerea la aceste practici fiind, mai degrabă, o opțiune individuală”, se mai arată în raport.

De cealaltă parte, polițiștii au susținut că, în unele cazuri de dispariții, angajații DGASPC nu transmit informații despre starea minorilor către polițiștii de caz, dar nici ei nu iau măsuri pentru a-i readuce în centre, deși aceștia știu unde se află copiii. Iar, în unele cazuri, au mai susținut polițiștii, plecările minorilor sunt „anunțate după 4-5 zile” de către personalul DGASPC, iar „cei de la centru fac curățenie în camera minorului, strâng lucrurile, anihilând eventuale urme lăsate la fața locului”, potrivit raportului.

Într-unul dintre dosarele de trafic de minori studiate de Context.ro, în care victima provenea din sistemul de protecție specială, judecătorul a consemnat în hotărâre că “realitatea socială este în mod brutal și dramatic modificată de incapacitatea sistemului social de a oferi o reală susținere şi protecție copiilor abandonați şi ulterior instituționalizați sau dați în plasament”. Judecătorul a mai precizat că “traficarea minorilor sub oricare forme a devenit o realitate paralelă în care minorii care părăsesc sau fug din centrele de plasament sunt victime aproape sigure ale acestui fenomen”.

Instituțiile numără diferit copiii dispăruți din grija statului

Fragmente din răspunsurile DGASPC-urilor

În iulie 2025, Context.ro a solicitat Poliției și celor 47 de Direcții Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului din țară să transmită situația cu numărul de minori din sistemul de protecție care erau dispăruți în fiecare județ.

În evidențele Poliției Române erau 200 de minori dispăruți din centre DGASPC, dar niciuna dintre Direcțiile de Asistență Socială și Protecție a Copilului din țară nu a consemnat în răspunsul la cererea Context.ro același număr de copii dispăruți ca și Poliția.

92% dintre copiii care au fost traficați nu există pentru DGASPC

În ultimii 10 ani, peste 340 de minori din sistemul de protecție, cu vârste între 5 și 18 ani,  au fost identificați ca victime ale traficanților. În 82% dintre cazuri a fost vorba de exploatare sexuală. Copiii proveneau din 38 de județe ale țării și din București. Cu toate acestea, doar 13 DGASPC-uri au menționat în răspunsul la solicitarea Context.ro situații în care copii aflați în grija lor au fost exploatați. 

Potrivit instituțiilor care ar trebui să ocrotească copiii, din 2015 și până în iulie anul trecut, numai 27 de minori aflați sub protecție specială ar fi fost victime ale traficului.

DGASPC Iași, de unde au provenit peste 10% din copiii aflați sub protecție specială care au fost exploatați de traficanți în ultimii 10 ani, nu recunoaște nicio victimă. 

“Cazurile sesizate autorităților în drept să cerceteze nu s-au soluționat încă și nu au fost confirmate ca fiind dosare de trafic de persoane respectiv, sau ar fi fost victime ale traficului de persoane pe perioada cât copiii s-au aflat în sistemul de protecție specială”, a răspuns instituția la solicitarea Context.ro.

Irina* este una dintre victimele de care DGASPC a uitat, totodată, unul dintre copiii care a figurat în statisticile autorităților privind disparițiile de minori și pe care Context.ro a identificat-o într-unul din dosarele de trafic studiate.

Rămasă fără mamă de mică, cu tatăl plecat la muncă, a trecut din grija unei rude în a alteia până când a fost plasată într-un centru DGASPC.

Nu împlinise încă 12 ani când a fost atrasă într-o relație în care a fost treptat manipulată și controlată. În 2019, cel care pretindea că e iubitul ei și un apropiat al acestuia au început să o exploateze sexual pentru bani. 

„Îl iubea și făcea ce îi cere el ca să nu se despartă de ea”, a declarat o martoră când cazul a ajuns în fața judecătorilor. Și Irina a spus în instanță că „a ţinut mult” la cel care a exploatat-o și că, fiind copil, sub influența lui, nu a înțeles ce i se întâmplă.

Iana Matei, fondatoare Reaching Out Romania (sursa foto: Arhivă personală)

Iana Matei, fondatoare Reaching Out Romania și psiholog, a explicat într-un interviu pentru Context.ro că cei mai mulți dintre copiii din sistemul de protecție sunt vulnerabili, cu traume, și se duc acolo unde cred că vor găsi iubire. 

“Acești copii au fost aruncați dintr-o parte în alta (…) Neiubiți sunt, în mintea lor, că e și adevărat că nu prea au pe nimeni. Și apare Făt Frumos cu buricul de aur care îi spune “te iubesc” și atunci ce face?! Normal că se duce acolo. Pentru că așa suntem noi oamenii clădiți (…) îi spune din când în când „te iubesc” și ea merge mai departe. Asta e metoda loverboy”, spune Iana.  

DGASPC, sursă de recrutare pentru traficanți

După ce comisia parlamentară pentru copii dispăruți din 2020 a ajuns la concluzia că disparițiile sunt în legătură cu traficul de minori, Iana Matei, care a ajutat sute de victime ale traficanților prin organizația pe care a fondat-o, a fost invitată la audieri. În fața parlamentarilor a susținut că DGASPC-urile reprezintă o sursă principală de recrutare pentru traficanţi, fetele fiind învoite de instituție.

În interviul acordat Context.ro, Iana spune că fetele erau scoase la produs de traficanți când plecau din centre cu bilete de voie. A avut în adăpostul ei o victimă care provenea dintr-un centru al DGASPC, unde șeful centrului le spunea fetelor „plecați, puteți să stați și peste noapte, nu mă interesează atâta vreme cât nu îmi faceți probleme cu poliția”. 

Într-un alt caz, victima “s-a dus la directoarea centrului și i-a spus: nu mă mai trimite acasă, te rog frumos, pentru că mama mea vitregă mă scoate pe centură. Directoarea a continuat să o trimită acasă în vacanță și copila spune că era pe mână cu mama vitregă, că-și primea tainul”, povestește Iana.

Captură din interviul acordat de una dintre victimele traficului de persoane

O tânără care a fost instituționalizată în centre DGASPC și a fost și victimă a traficului a ridicat aceeași problemă într-un interviu pentru Context.to. “Am văzut multe… Fete luate, bilete pe sub mână date, fetele vândute… cu bilete de voie trimise direct în capcană”, potrivit *Raisei.

Larisa Butnariu, o altă supraviețuitoare a traficului de persoane

O altă supraviețuitoare a traficului de persoane, Larisa Butnariu, a povestit pentru Context.ro că a fost parte într-un dosar de trafic ca victimă alături de fete care proveneau dintr-un centru de plasament din Iași. Și Larisa spune că victimele exploatate fuseseră lăsate “cu bilete de voie pe mâinile traficanților”. 

“S-au schimbat niște lucruri”, dar “nu s-a întâmplat ceva măreț”

După aproape șase ani de la comisia parlamentară care a tras semnalul de alarmă cu privire la disparițiile și traficul de minori, fosta deputată și membră a comisiei, Mara Calista, spune că “s-au schimbat niște lucruri”, dar “nu s-a întâmplat ceva măreț”. 

“Nu vedem decât faptul că cifrele cresc, ceea ce înseamnă că fenomenul rămâne în continuare neacoperit, subfinanțat, netratat”, a mai afirmat fostul parlamentar în discuția cu Context.ro.

În urma audierilor, comisia parlamentară a emis Guvernului o serie de recomandări și măsuri privind prevenirea și combaterea fenomenelor de trafic de persoane și dispariții de copii. 

• Printre recomandările comisiei, „ridicarea minimului de pedeapsă” în materia traficului de minori. La momentul respectiv, infracțiunea prevedea pedeapsa cu închisoare de la 3 la 10 ani sau, în circumstanțe agravante, de la 5 la 12 ani. 

Pedepsele pentru trafic de minori au fost majorate în 2024: de la 7 la 15 ani, iar formele agravate de la 10 la 20 ani.

• De asemenea, comisia a subliniat în raportul său că “un minor trebuie apărat până la împlinirea vârstei de 18 ani și tratat fără consimțământ valabil” și că “este necesară o distincție clară între traficul de minori și proxenetism”. Atunci, proxenetismul se pedepsea cu închisoarea de la 2 la 7 ani sau de la 3 la 10 ani dacă fapta s-a realizat prin constrângere.

În 2024 a fost depusă în Parlament o propunere legislativă care prevedea ca “în toate cazurile în care există un element de constrângere a victimei, se impune ca fapta să fie încadrată ca trafic de persoane”. Legea promulgată în octombrie 2024 a inclus în categoria infracțiunilor de trafic de persoane acțiuni care aparțineau anterior infracțiunii de proxenetism, fiind abrogate articolele referitoare la cazurile în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere sau dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, pentru care erau prevăzute pedepse mai mari.

Însă și în cel mai recent raport al Grupului de Experți pentru Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane din cadrul Consiliului Europei (GRETA), care monitorizează punerea în aplicare a Convenției Consiliului Europei privind combaterea traficului de persoane, publicat în 2025, experții atrag atenția că în România cazurile de trafic de persoane sunt adesea judecate ca infracțiuni mai puțin grave, din cauza lipsei de expertiză a autorităților de aplicare a legii și a actorilor din sistemul judiciar.

Și Iana Matei, care a lucrat cu victime mai bine de 25 de ani, spune că e nevoie de judecători specializați și susține că e necesar să se acorde în mod real asistență și protecție victimelor. 

În interviul pentru Context.ro, Iana afirmă că, “de regulă, judecătorii țipă” la victime pentru că acestea, de teamă sau de rușine, fie nu vorbesc, fie vorbesc încet.  Un alt exemplu pe care l-a dat Iana este cazul Clămparu, când “doamna judecător l-a lăsat pe traficant să-i pună întrebări directe victimei”.

• „Diminuarea duratei procesului” a fost o altă propunere făcută de comisia parlamentară. Aceasta este o problemă ridicată și de experții Consiliului Europei (GRETA), care au subliniat în anii anteriori că durata procedurilor judiciare, în unele cazuri, a dus la impunitatea traficanților, deoarece s-a atins termenul de prescripție pentru infracțiunile legate de traficul de ființe umane.

Iana Matei, care a asistat la procesele victimelor traficului pe care le-a sprijinit, a vorbit în interviul acordat Context.ro despre amânările în procese și despre numărul mare de termene. 

“Chemi copilul ăsta de cinșpe mii de ori în instanță, să îl pui față în față cu traficantul. Și familiile traficanților sunt în sala de judecată și le fac semne fetelor, că le taie gâtul…”, spune Iana.

În 2025 a fost depusă în Parlament o propunere legislativă pentru modificarea Codului de procedură penală ce prevede reducerea duratei proceselor penale. Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în martie anul acesta și trimis la Camera Deputaților.

*Raisa și Irina sunt nume fictive folosite pentru protejarea identității.