Investigaţie transfrontalieră: Fermele industriale de porcine din România şi Ungaria îşi auto-monitorizează o parte din indicatorii de mediu | Ape subterane contaminate cu nitraţi

O investigație transfrontalieră realizată de Atlatszo și Context.ro arată că suprafețe mari de apă subterană din România și Ungaria sunt poluate de creșterea industrială a porcilor. În timp ce companiile care administrează ferme industriale de porci și autorităţile locale de mediu susțin că apa şi solul sunt protejate prin reglementări stricte împotriva degradării, documentele oficiale şi realitatea de pe teren arată altceva. Am vizitat 10 ferme de porci din România pentru a afla dacă şi cum este protejat mediul înconjurător de către marii producători de carne de porc şi autorităţile responsabile. 

Am analizat sute de documente, am realizat zeci de interviuri și am descoperit că fermele de porci sunt cele care îşi verifică propriul impact asupra mediului. Rezultatul: pe hârtie, mediul este protejat; pe teren, apa este contaminată cu substanțe chimice periculoase.

Ungaria și România produc, în medie, între 300 și 400 de mii de tone de carne de porc pe an. În anii 2000, Ungaria avea în medie aproximativ 5 milioane de porci destinaţi consumului de carne. La 25 de ani distanţă, numărul a scăzut la aproape jumătate. În timp ce numărul total brut de porci s-a redus, concentrarea producției a crescut.

Jurnaliștii de la Atlatszo.hu și Context.ro au adunat documente, au luat interviuri și au vizitat peste 10 zone în care se practică creșterea industrială a porcilor în Ungaria și România. Județul Csongrád-Csanád din Ungaria și județul Timiș din România sunt două puncte critice pentru fermele la scară mare.

Producţia de carne de porc din România. Judeţul Timiş şi, în general, nord-vestul ţării au cea mai intensă producţie, conform Institutului Naţional de Statistică

Realitatea unei ferme mari din Bátaszék, Ungaria (județul Csongrád-Csanád), ilustrează amploarea industrializării creşterii de suine: acolo sunt ținuți aproximativ 6.000 de porci, iar sistemul de dejecții lichide include un bazin de stocare izolat cu o capacitate de 12.150 de metri cubi. Gunoiul de grajd este împrăștiat pe terenurile agricole doar în baza unei autorizații de protecție a solului, deoarece conținutul de azot și fosfor poate polua solul și apa subterană dacă nu este gestionat corespunzător. Deşi raportarea noastră nu a constatat că această fermă de porci ar fi un poluator, două studii arată o legătură directă între fermele la scară mare și poluarea cu nitrați (azotaţi). 

Unul dintre studii arată o legătură între infiltrarea azotaților în sol şi, pe de o parte, cantitatea de de precipitații, și, pe de altă parte, utilizarea dejecţiilor porcine şi a îngrășămintelor. Un studiu separat pe termen lung asupra apei subterane din Marea Câmpie a Ungariei a descoperit o poluare severă cu azotați în apa subterană de mică adâncime, concentrațiile de azotați dinainte de introducerea canalizării depășind limita de 50 mg/l în majoritatea puțurilor de monitorizare. Autorii studiul au descoperit că raportul dintre azotaţi şi clorură indică surse antropice. Principalele surse de poluare sunt fosele septice și utilizarea masivă a gunoiului de grajd. Investigația noastră arată că situaţia se repetă peste graniță, în România. Citeşte materialul complet aici. 

Portița din sistem: amenzi de doar 700 de euro

În teorie, autoritățile publice locale din România și Ungaria se asigură că eliminarea deșeurilor este reglementată, iar datele lor arată același tipar: în general, fermele industriale nu încalcă reglementările, iar, în controale, autorităţile constată foarte rar depăşiri depăşiri ale indicatorilor de mediu. Există totuşi un detaliu important în privinţa acestor verificări, atât în România, cât şi în Ungaria: fermele de porci sunt cele care determină dacă poluează, iar funcționarii publici doar verifică actele.

Producţia de carne de porc în România şi Ungaria, în medie, în perioada 2014-2025. Sursa: Eurostat

Oficiul Guvernamental al județului Csongrád-Csanád precizează că stocarea gunoiului de grajd poate fi autorizată doar în instalații protejate tehnic, iar autoritățile de gospodărire a apelor pot solicita sisteme de monitorizare a apei subterane; utilizarea dejecțiilor lichide pe terenurile agricole trebuie raportată autorității de protecție a solului. În fiecare an, oficialii județeni primesc între 10 și 15 reclamații și, potrivit Oficiului Guvernamental Csongrád-Csanád, acestea sunt investigate, însă în ultimii cinci ani niciuna nu a fost încadrată ca infracțiune gravă de mediu.

Cu toate acestea, cea mai mare parte a monitorizării este efectuată în Ungaria de fermele de creștere intensivă a animalelor. Ele sunt cele care prelevează probe din apa uzată și țin evidența eliminării gunoiului de grajd pe câmpuri, în timp ce autoritățile se limitează la a verifica rapoartele întocmite de ferme cu ocazia inspecțiilor anuale. În ultimii cinci ani, autoritatea națională din Ungaria a aplicat o singură amendă, de 700 de euro, în 2024, pentru funcționare într-un mod diferit de cel prevăzut în autorizația integrată de mediu.

Fitos Gábor, reprezentantul asociației crescătorilor și deținătorilor de porci din Ungaria, a declarat că mirosul este cea mai frecventă sursă de conflict cu localnicii din apropierea fermelor, iar motivul ar fi faptul că, adesea, localitățile sunt cele s-au extins spre unități agricole care funcționează de decenii. El a adăugat că tehnologiile moderne pentru dejecții lichide și echipamentele de împrăștiere prin injectare au redus emisiile de amoniac, dar mirosurile pot apărea în continuare, mai ales în timpul aplicării îngrășământului pe câmpurile din jur.

Experiența unei ferme mari de lângă Szeged arată aceeași tensiune din perspectiva producătorului. Proprietarul Laczi Róbert spune că ferma sa de 850–900 de scroafe folosește un sistem de biogaz: dejecțiile lichide sunt tratate într-un sistem închis pentru a produce digestat, metanul este folosit pentru a genera energie electrică, iar lichidul rămas este injectat în subteran, nu pulverizat. Cu toate acestea, reclamațiile nu au dispărut. Şi Laczi susţine că problema este extinderea orașului tot mai aproape de fermă. 

Perspectiva de pe cealaltă parte

Peste graniță, în România, reporterii Context.ro au vizitat zece ferme și principalul abator pentru a vedea care este impactul real al acestor ferme asupra mediului și comunităților învecinate, spre deosebire de realitatea perfectă susținută în rapoarte. Am parcurs sute de documente, am intervievat experți și am descoperit că mai multe corpuri de apă subterană de sub fermele de porci sunt poluate pe o suprafață ce se întinde în două județe.

Un raport al Administrației Naționale Apele Române (agenția care monitorizează sănătatea râurilor și a pânzei freatice din țara noastră), publicat în 2025, menționează compania Smithfield, actualul Comtim, cea care deține ferma din Parța şi multe alte ferme din judeţ, ca potențial factor de poluare pentru trei cursuri de apă din pânza freatică a României.

Sursa: Sinteza Calităţii Apelor din România, 2024, Apele Române

Analizele efectuate de Apele Române la pânza freatică din judeţul Timiş pentru anul 2024 au dus la concluzia că Smithfield este sursă potenţială de poluare pentru 14.625 kilometri pătrați din pânza freatică, adică aproape de două ori cât suprafața totală a județului Timiș, iar 725 kilometri pătraţi de apă subterană au fost deja compromişi. 

La fel ca în Ungaria, am găsit aceeași portiță birocratică: fermele de porci își recoltează singure probele și încheie contracte cu experții care decid dacă acestea poluează. În acest timp, tot ce fac autoritățile statului este să verifice hârțogăraia, făcând ca totul să arate „verde” pe hârtie, în timp ce realitatea de pe teren spune o poveste complet diferită.

Clădirea Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Timiş. Sursa foto: galerie personală

Amenzile sunt puţine şi în România. Principalul producător de carne de porc din România, Comtim, a fost amendat o singură dată în ultimii 15 ani. Am aflat acest lucru chiar de la Comtim, deoarece, până în 2021, compania nu se afla pe lista de operatori economici sancţionaţi de Garda Naţională de Mediu, iar, pentru perioada 2021-2025, Garda Naţională de Mediu a refuzat să ne divulge numele operatorilor economici amendaţi, pentru a nu “aduce atingere principiului concurenţei loiale.” Comtim, pe de altă parte, a recunoscut că a primit o singură amendă în ultimii cinci ani, dar că acest caz “a avut un caracter izolat și nu reflectă o situație recurentă în activitatea companiei.”

Citeşte investigaţia completă aici. 

Autori: Oana Manitiu, Matei Capotă – Context.ro, Csaba Segesvári – Átlátszó