Copiii traficați, abandonați de stat. Doar o victimă minoră despăgubită din peste 1.300 identificate: “E o traumă pentru ele instanța”

Un singur copil a primit compensație financiară de la stat după ororile la care a fost supus de traficanți, din peste 1.300 de victime ale traficului de minori înregistrate oficial în ultimii cinci ani. În același timp, din bani publici au fost plătiți avocați pentru doar 2% dintre minorii exploatați care au cerut acest sprijin prevăzut de lege. Ministrul Afacerilor Interne și ministru interimar al Justiției, Cătălin Predoiu, nu a oferit nicio explicație după ce Context.ro i-a solicitat un punct de vedere.

2% justiție pentru copiii exploatați

Din 2021 și până în 2025 au fost înregistrate oficial 1.357 de victime minore ale traficanților, care, în peste 86% dintre cazuri au exploatat sexual copiii. În aceeași perioadă, procurorii au trimis în judecată 663 de persoane acuzate de trafic de minori, potrivit Ministerului Public, iar 269 au fost condamnate la închisoare cu executare pentru această infracțiune. Alte 60 au primit pedepse cu suspendare.

Unu din șapte copii exploatați de traficanți a provenit din sistemul de protecție specială (DGASPC), arată datele oficiale.

Teoretic, legea le dă victimelor exploatate de traficanți dreptul la asistență juridică și despăgubiri după ce au fost supuse unor forme grave de abuz. În realitate, numai 2% din cazurile documentate au avut acces la aceste beneficii, în ultimii cinci ani.

Legea 211 din 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor prevede că victimele traficului pot primi, dar numai la cerere, asistență juridică gratuită pe parcursul procesului, compensație financiară de la stat sau avans din compensație pentru nevoi urgente. Organele judiciare au obligația de a informa victimele cu privire la aceste tipuri de sprijin.

Până în noiembrie 2024, accesul victimelor la compensații era condiționat de obstacole suplimentare. Pentru a primi despăgubiri, victima trebuia să arate că traficantul nu are bani sau bunuri, iar pentru un avans din compensație trebuia să dovedească o situație financiară precară. După 20 de ani, aceste condiții au fost eliminate.

Victimele pot cere compensații pentru cheltuieli medicale sau prejudicii materiale, iar din 2024 și pentru daune morale, printr-o cerere la tribunalul în raza căruia domiciliază victima. Dacă solicitarea e admisă, banii sunt plătiți de la bugetul de stat, prin Ministerul Justiției, după rămânerea definitivă a hotărârii.

Reprezentanții legali ai victimelor traficului de minori pot cere și un avans din compensație pentru cheltuieli urgente, înainte de finalizarea procedurii, în limita a 10 salarii minime brute pe țară. În 2026, pot obține cel mult 40.500 de lei pentru cererile depuse până la 30 iunie și 43.250 de lei pentru cele depuse de la 1 iulie.

Pentru asistența juridică gratuită, reprezentantul victimei minore trebuie să depună o cerere separată la tribunal, iar, dacă aceasta este admisă, statul suportă onorariul avocatului în limita a cinci salarii minime brute pe țară (20.250 de lei până la 30 iunie 2026 și 21.625 de lei după 1 iulie). Dacă victima nu are avocat ales, instanța desemnează un avocat din oficiu.

sursa foto: INQUAM Photos / Octav Ganea

În practică, însă, aceste mecanisme au fost folosite rar. Potrivit datelor obținute de Context.ro, compensație financiară din partea statului a fost acordată unei singure victime a traficului de minori, în 2022, în sumă de 196.836 de lei. Traficantii au exploatat-o sexual. În dosar erau, în total, trei persoane vătămate, cu vârste între 12 și 15 ani.

Avans din compensație pentru cheltuieli urgente au primit doar șase victime minore, în 2025, în valoare totală de 6450 lei.

În ultimii cinci ani, doar pentru 29 de părți vătămate în dosare de trafic de minori statul a acoperit, la cerere, onorariul avocaților, prin mecanismul de asistență juridică gratuită prevăzut de lege, conform datelor furnizate de MJ la cererea Context.ro.

În 2019, nicio victimă minoră nu a beneficiat de avocat plătit de stat. Iar în anul 2020 sprijinul acordat a fost aproape simbolic pentru 13 victime: asistența juridică gratuită a însemnat onorarii între 313 și 600 de lei, plătite de stat avocaților, arată datele de la MJ.

Cu toate acestea, în rapoartele publicate de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) în perioada 2019-2021, reiese că 518 victime minore ar fi beneficiat de asistență juridică gratuită conform Legii 211. Începând cu anul 2022, ANITP nu a mai publicat date de acest tip în rapoartele anuale.

În ultimii cinci ani, doar pentru 29 de părți vătămate în dosare de trafic de minori statul a acoperit, la cerere, onorariul avocaților, prin mecanismul de asistență juridică gratuită prevăzut de lege, conform datelor furnizate de MJ la cererea Context.ro. Valoarea totală a plăților a fost de 90.593 lei.

Foto: directorul ANITP, Maria Cristina Stepanescu, sursa: pagina de Facebook ANITP

Într-un răspuns pentru Context.ro, ANITP a admis că rapoartele conțin erori, iar cifrele nu se refereau doar la cazurile în care statul a plătit onorariu pentru avocatul victimelor, conform Legii 211, ci “includ, într-o proporţie semnificativă, asistenţa juridică gratuită acordată prin avocat din oficiu”. Instituția a mai precizat că “s-a confruntat de-a lungul timpului cu obstacole în colectarea datelor”.

Tipul de asistență menționat de ANITP este prevăzut de Legea 678 din 2001 care reglementează prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi protecţia şi asistenţa acordată victimelor. Desemnarea avocatului din oficiu se face atunci când victima nu are avocat ales, potrivit Codului de procedură penală, care prevede că asistența juridică este obligatorie în cazul minorilor.

Potrivit datelor ANITP, în medie, 213 victime cu vârsta sub 18 ani ar fi beneficiat anual de avocat din oficiu.

Însă cifrele furnizate de ANITP nu coincid cu datele disponibile la nivelul Ministerului Justiției (MJ), care cuprinde doar 265 de cazuri în care victime minore au primit avocat din oficiu, adică asistență juridică obligatorie, în ultimii cinci ani. Fără o evidență clară a victimelor care primesc sprijin, statul nu poate să evalueze corect nevoile reale. Astfel, eșecul rămâne greu de măsurat.

Adesea, avocații din oficiu nu au experiență în lucrul cu victimele traficului, nu cunosc legislația specială privind despăgubirile pentru victimele traficului de persoane și nu informează victimele, arată raportul publicat anul trecut de Departamentul de stat SUA privind traficul de ființe umane în România.

Situația se reflectă și într-o cercetare realizată în perioada 2024-2025 de Asociația Pro Refugiu: victimele „nu au întotdeauna acces la avocați specializați”, iar asistența oferită de unii avocați din oficiu este „superficială”.

Victimele sunt „adesea insuficient informate” cu privire la drepturile și procedurile legale, iar sistemul se confruntă cu probleme legate de „numirea avocaților din oficiu, de remunerația acestora și de calitatea asistenței juridice oferite”, arată raportul.

În plus, onorariile mici și întârzierile la plată „pot descuraja avocații să se implice în cazuri din oficiu” și pot afecta calitatea serviciilor juridice pentru persoanele care nu își permit un avocat ales, potrivit cercetării.

Avocații desemnați din oficiu pentru 37 de minori victime ale traficului au fost plătiți, în 2025, cu 29.304 lei, în total, conform datelor extrase din statistica furnizată de MJ.

Decanul Baroului București semnala, în mai 2025, “întârzieri constante și semnificative în plata onorariilor cuvenite avocaţilor desemnaţi pentru asistenţa juridică din oficiu”. Însă fenomenul era unul național și recurent.

Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a atras atenția, la finalul anului trecut, că „întârzierile repetate, de luni de zile, la plata onorariilor din oficiu au devenit o realitate curentă”.

UNBR avertiza că nu este vorba despre „simple disfuncționalități administrative”, ci despre un semnal grav privind felul în care statul își tratează propriile obligații față de cetățeni și față de drepturile lor fundamentale.

„Un stat care nu plătește apărarea din oficiu transmite, implicit, că dreptul la apărare este secundar, negociabil și dispensabil”, arăta organizația profesională, subliniind că onorariile nu sunt un „beneficiu” pentru avocații din oficiu, ci instrumentul prin care statul garantează efectiv dreptul la apărare.

„Un stat care acceptă umilirea apărării prin neplată și funcționarea justiției pe datorie își asumă conștient erodarea propriilor fundamente democratice”, a mai subliniat UNBR.

Foto: Cătălin Predoiu, sursa: Inquam Photos / Saul Pop

Context.ro i-a cerut explicații lui Cătălin Predoiu, ministrul Afacerilor Interne și ministru interimar al Justiției. Din schimbul de mesaje reiese că acesta urma să răspundă. Însă până la publicarea materialului, ministrul Predoiu nu a transmis nicio poziție.

Lipsa de reacție a ministrului vine pe fondul unui refuz instituțional care durează de luni de zile. Poliția Română se eschivează constant să furnizeze informații de interes public solicitate de Context.ro.

Statul nu oferă protecție și sprijin, dar cere mărturie

Iana Matei, fondatoare Reaching Out, este psiholog și, prin organizația sa, a sprijinit timp de peste 25 de ani sute de victime ale traficului de ființe umane.

„Protecția victimelor, asistența victimelor. Așa începi să combați traficul de persoane. Dacă asiști și ajuți victima, ai și informațiile care sunt necesare în dosarul penal în vederea condamnării traficanților”, explică Iana Matei într-un interviu pentru Context.ro.

Instituțiile abilitate în domeniul combaterii traficului de ființe umane lucrează la capacitate redusă, cu personal nespecializat în rândul celor care intră în contact cu potențialele victime sau așa-ziși specialiști care nu cunosc prevederile legislației în vigoare, după cum se arată și în Strategia Națională Împotriva Traficului de Persoane pentru 2024-2028.

În timp ce multe victime rămân neidentificate, cazurile documentate de autorități primesc rareori sprijinul necesar pentru a le crește șansele de recuperare și a preveni revictimizarea lor sau pentru ca traficanții să fie pedepsiți.

“Autoritățile nu au efectuat verificări pentru a depista indicii de trafic de persoane și nici nu au identificat în mod proactiv victimele din rândul grupurilor vulnerabile, precum copiii instituționalizați”, arăta Departamentul de Stat al SUA în raportul de anul trecut privind traficul de persoane în România.

Totodată, Grupul de Experți pentru Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane din cadrul Consiliului Europei (GRETA), solicită, după a patra rundă de evaluare a țării noastre, creșterea resurselor serviciilor de protecție a copilului, astfel încât acestea să poată juca un rol eficient în prevenirea traficului de copii. De asemenea, GRETA susține, în raportul de anul trecut, că e nevoie ca statul român să asigure instruirea și specializarea personalului care intră în contact cu victimele, inclusiv a procurorilor și judecătorilor.

“Victima nu o să vină, țopăind într-un picior, să zică <<vreau să dau declarație împotriva traficantului>>, chiar vrea să ascundă de lucrul ăsta și nu pentru că nu e victimă, ci pentru că este rușinată”, spune Iana Matei.

Specialista, care a ajutat timp de peste un sfert de secol victime ale traficului, mai subliniază că în unele cazuri victima nici nu e conștientă că e victimă a traficului și spune că “ea asta vrea să facă. “Și e firesc să fie așa, pentru că ea de la 13-14 ani nu știe altă viață, decât exploatarea. O normalizează, i se pare firesc să fie așa”, argumentează Iana.

Fondatoarea Reaching Out mai precizează că în cazurile în care victimele sunt recrutate prin metoda “loverboy”, adică manipulate prin simularea unei relații de iubire, șansele sunt mici ca aceasta să raporteze că e exploatată.

“Mai puțin probabil ca o fată recrutată pe metoda loverboy să meargă la poliție să depună o plângere pentru că într-un fel se simte vinovată: <<atât de proastă încât să mă îndrăgostesc de acest individ>>, una la mână, a doua la mână, ea tot speră că, la un moment dat, lucrurile se vor schimba și o să o iubească și pe ea”, potrivit Ianei.

Experții GRETA mai atrag atenția că, în România, desfășurarea unor anchete și urmăriri penale eficiente sunt împiedicate de faptul că investigațiile se bazează în continuare în mare măsură pe mărturiile victimelor și ale martorilor. În plus, susține GRETA, e necesar ca autoritățile române să înțeleagă corect și să aplice conceptul de „abuz de poziție de vulnerabilitate”, care face parte din definiția internațională a traficului de persoane, recunoscând astfel presiunea psihologică exercitată de făptași asupra victimei.

Totodată, experții susțin că victimele sunt adesea amenințate sau traficanții le oferă bani pentru ca ele să își schimbe mărturia sau să-și retragă declarațiile și că este datoria autorităților să se asigure că orice cazuri de intimidare și amenințări la adresa victimelor sunt investigate și sancționate în mod eficient.

“Trebuie să demantelezi toate spălăturile pe creier”, explică Iana, pentru că “așa le spune traficantul: <<n-ai nicio șansă, am poliția la degetul mic, la banii mei, îl am pe general în buzunar>> (…) Ele cred când le amenință, ele chiar cred că ăștia au o putere absolută”, spune Iana Matei.

Victimele nu merg în instanță de frica traficanților. “E o traumă pentru ele”

Atunci când există risc de represalii din partea traficanților după ce victimele depun plângeri împotriva lor, Poliția le poate acorda protecție, iar Jandarmeria poate facilita prezența victimelor la sediu instanțelor, conform legii.

Potrivit datelor ANITP, s-a asigurat protecția fizică pentru 191 de victime minore, în total, în 2021-2022 și 2024-2025.

“Pentru anul 2023 nu sunt date disponibile deoarece a fost anul de tranziţie către un nou sistem de colectare a datelor pentru monitorizarea măsurilor de asistenţă şi protecţie”, a precizat instituția pentru Context.ro.

“E o traumă pentru ele instanța”, spune Iana. “Pentru că și dacă traficantul este arestat preventiv, să zicem, știi ce familii numeroase au acești traficanți? Toată familia e pe holul instanței. Și noi ne ducem acolo cu protecție, cu pază și protecție, ca să facem față, dacă avem o victimă”, adaugă ea. 

sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea

“Gândește-te câte victime sunt într-un proces din acesta și cum vin celelalte în instanță, că de cele mai multe ori nu vin și nu vin de frică. Și pentru că nu vin, judecătorii țipă după aceea că nu sunt victime, că uite, nici n-a venit în instanță, nu a venit să-și susțină cauza”, mai explică Iana. 

Victimele pe care Iana Matei le-a sprijinit și ale căror cazuri ajungeau în fața judecătorilor, “înfloreau după” și realizau că sunt cu adevărat victime, spune ea.

“În momentul în care vedeau dreptatea făcută și îl vedeau pe traficant cu cătușe la mâini și plecam din sala de judecată, atunci de-abia înțelegeau. De-asta este foarte importantă justiția, dreptatea, pentru aceste copile”, susține Iana.

*Raisa este dovada vie a eșecului instituțiilor în a-și proteja copiii vulnerabili. Pentru ea, justiția nu a existat.

A fost exploatată sexual de traficanți în timp ce se afla în grija statului, într-un centru de plasament. Nu a primit protecție, nu a fost sprijinită, iar cazul ei nu a ajuns niciodată în fața unei instanțe de judecată. 

„Am ținut în mine până la prima mea tentativă de suicid, că până în punctul ăsta m-a adus, din disperare că vreau să vorbesc, vreau să spun ce am pățit și nu sunt ascultată”, a mărturisit Raisa în interviul acordat Context.ro.

captură, interviu video Context.ro

“La aproape 16 ani, în loc să mă duc la școală, să ajung la prestare de servicii, copil…”, spune Raisa.

A fost răpită de pe stradă și apoi obligată să întrețină relații sexuale pentru bani. O săptămână a durat calvarul. “Am reușit să fug cu ajutorul unui… zic ei, client”, spune Raisa.

“M-am dus zicându-le doamnelor (angajatelor DGASPC n.r.) ce am pățit și au zis că nu se poate așa ceva”, spune tânăra. A apelat la psihologul centrului, dar nici acesta nu a crezut-o. “Îți fac internare la Socola dacă mai îndrăznești o dată să-mi deschizi ușa pentru aberațiile tale”, își amintește ea că a fost replica psihologului. 

După o vreme, episodul s-a repetat și, timp de o lună, a fost ținută captivă de traficanți, exploatată sexual și supusă la chinuri, după cum povestește Raisa: “strangulare, fier în organul genital, lanțuri, tăieturi și un glonț trecut pe lângă ureche”. 

Tânăra spune că și a doua oară a fost salvată de aceeași persoană, care, de data aceasta, a mers cu ea la poliție. Le-au fost luate declarații, dar nu s-a deschis un dosar. “Nici la poliție nu am fost crezută”, spune Raisa.

Interviul poate fi vizionat integral aici.

*Raisa este un nume fictiv folosit pentru protejarea identității.