„Totul este distrus”. Imagini cu scene post-apocaliptice din orașul ucrainean Marinka

Orașul ucrainean Marinka, situat în sud-estul regiunii Donețk, cândva înfloritor, e acum pustiu și arată ca după apocalipsă, după cum arată imaginile din satelit. Aceasta este realitatea crudă a războiului și arată brutalitatea invadatorilor ruși.

Când Oksana Sidorenko-Markovici vede imaginile aeriene cu orașul său natal, nu poate identifica vechea casă a familiei. Înainte de război, Marinka avea o populație de peste 9.300 de locuitori.

 „Nici măcar nu văd străzile cunoscute”, a declarat ea pentru Context.ro. „Totul este distrus. Memoria strămoșilor noștri, mormintele. Rușii au șters istoria oamenilor, e un genocid”.

Potrivit Statului Major General al Forțelor Armate ucrainene, Bahmut și Marinka rămân centrele luptelor și astăzi, în timp ce războiul continuă. 

Oksana își amintește că, înainte de loviturile masive ale Rusiei asupra Marinka, orașul era plin de oameni, inclusiv de copii. După invazia Rusiei din februarie anul trecut, mulți locuitori s-au adăpostit în subsoluri, iar voluntarii au adus ajutoare umanitare, mai spune ea.

„Am vorbit cu localnicii de mai multe ori, cerându-le să plece”, își amintește Oksana, „dar mulți credeau că rușii nu vor face rău părinților cu copii. Iar când rușii au intrat în oraș, i-au adunat pe toți locuitorii care se ascundeau în subsoluri și i-au dus cu forța în Rusia, au fost răpiți sub amenințarea armelor”.

sursa foto: Oksana Sidorenko-Markovici

Oksana, care servește în cadrul Forțelor Armate ucrainene, spune că înainte de invazia la scară largă a Rusiei, înainte de a se muta în Mariupol în 2018 cu soțul și cei trei copii ai săi, Marinka a fost ținta unor obuze cu fosfor. Armele cu fosfor sunt arme incendiare a căror utilizare este interzisă împotriva civililor, dar nu și împotriva ţintelor militare, în baza unei Convenţii semnate în 1980 la Geneva.

 „Totul a ars pur și simplu”, își amintește ea despre experiența sa. „Și eu am suferit răni din cauza asta. Este înspăimântător. Fosforul intră în tractul respirator, începi să te sufoci. Îți curg lacrimi, apoi încep vărsăturile”.

După ce familia s-a mutat la Mariupol, au cumpărat o casă modestă și au investit toți banii în repararea ei. Dar astăzi, după ce au fost loviți de bombardamentele rusești și au fost ținta jefuitorilor, casa lor e în paragină.

sursa foto: Oksana Sidorenko-Markovici

Oksana, soțul ei și unul dintre fiii ei, care servesc cu toții în forțele armate, s-ar putea să nu aibă o casă în care să se întoarcă, după ce războiul se va încheia. Aceasta va fi probabil experiența a milioane de ucraineni plecați din țară, ale căror vieți au fost răvășite de război.

Oksana spune că știa că Rusia va lansa în cele din urmă o invazie pe scară largă și își amintește panica din momentul în care s-a și întâmplat, în februarie anul trecut. „Avioanele zburau deasupra noastră, aruncând bombe”, a spus ea. „Rușii se aflau la câțiva pași de oraș. Îmi amintesc sentimentul de teamă când orice minut putea fi ultimul”.

Ea își amintește, de asemenea, sentimentul de panică în timp ce oamenii se înghesuiau să scoată bani de la bancomate, cozile lungi la benzinării și șocul oamenilor când forțele Moscovei au țintit civili cu lovituri aeriene. „Era clar că nici măcar adăposturile nu-i puteau salva pe oameni… Domnea groaza și haosul”, a spus ea.

sursa foto: Presidential Office of Ukraine via Business Insider

Fuga din Mariupol nu a fost ușoară, mai ales că Rusia a bruiat rețelele de comunicații locale.

În prezent, Oksana spune că energia ei este la pământ, distrusă de război. Refuză să speculeze cu privire la contraofensiva așteptată a Ucrainei, dar este sigură că Donețk va fi în cele din urmă eliberat. Ea spune că nu își face planuri de viitor și că refuză să viseze.

„Rușii ne-au luat casa… nu avem unde să mergem”, a spus ea. „Deocamdată, avem o singură perspectivă: să supraviețuim și să trăim pentru a învinge”.