Bătălia miliardarilor de la Roșia Montană

Noi documente și tranzacții descoperite de jurnaliștii de investigații arată legăturile dintre oamenii de afaceri interesați să exploateze aurul de la Roșia Montana, firma de avocatură care a reprezentat Gabriel Resources în procesul de la Washington împotriva Statului Român și doi foști premieri ai României.

Călin Popescu Tăriceanu a susținut controversatul proiect minier din Apuseni și a criticat intervențiile unor ONG-uri susținute de miliardarul George Soros, pe care l-a acuzat de imixtiuni în politicile statului. Acuzații pe care le-au adus și oamenii de afaceri din anturajul politic al fostului lider ALDE, care erau interesați de reluarea exploatării metalelor prețioase de la Roșia Montana, dar și de pe alte continente.

<<“Proiectul “Roșia Montana” a demarat în România în anul 2000 – deși a fost dorit de miliardarul George Soros a ajuns la alți oligarhi din lumea Internațională a aurului ! De aici au început problemele – și bieții români o să plătească iar “oalele sparte”>>, declara Ponta pe Facebook imediat după ce în presa mainstream apăruseră primele speculații legate de pierderea procesului de arbitraj. Previziunile negative s-au dovedit a fi false. Statul Român a câștigat procesul de la Washington intentat de compania minieră.

Aproape în aceeași perioadă în care în România Ponta relua conspirațiile privind proiectul minier, în Ungaria premierul Viktor Orban identifica sursa tuturor relelor. „Prezența rețelei Soros în instituțiile europene este profundă, cu sprijin financiar direct de la Bruxelles, ceea ce înseamnă nu doar influență, ci și putere de negociere considerabilă”, a declarat premierul ungar la postul public de radio. Pe lângă retorica anti-Soros, pe Ponta și Orban îi mai leagă cel puțin un lucru. Ambii au fost consiliați de Tal Silberstein, consultantul politic care a lucrat cu Călin Popescu Tăriceanu și Traian Băsescu.

Silberstein este omul de încredere al miliardarului Beny Steinmetz, cel care a fost acționar semnificativ al proiectului minier din județul Alba, inclusiv în 2015, când Victor Ponta conducea Guvernul. Fostul premier a recunoscut că a discutat direct cu reprezentanții Gabriel Resources, el fiind cel care a inițiat o lege favorabilă proiectului minier.

Magnatul israelian al mineritului, Beny Steinmetz, a intrat în afacerea de la Roșia Montană în 2009. În prezent se confruntă cu acuzații de corupție în circa șase țări și a fost deja condamnat la închisoare în România și Elveția. Steinmetz spune că totul i se trage în mare măsură de la o singură persoană: omul de afaceri George Soros.

„E obsedat de mine (…) vreau să spun că tipul e nebun”, a declarat Steinmetz în 2017, în fața unui tribunal al Băncii Mondiale.

Antipatia lui Steinmetz față de Soros pare să dateze de la sfârșitul anilor 1990, când omul de afaceri a pierdut o licitație pentru servicii de telecomunicații în Rusia în fața unui consorțiu din care făcea parte și Soros. Însă cei doi nu au ajuns la o confruntare directă decât abia spre mijlocul anilor 2000, în România. Atunci când Steinmetz a devenit acționar semnificativ al proiectului minier de la Roșia Montană, compania prin care opera în România a făcut eforturi pentru ca aurul din Apuseni să fie exploatat cât mai repede.

Omul de afaceri s-a confruntat cu opoziția societății civile care dorea protejarea sitului istoric. Principala problemă identificată de investitor era că unele ONG-uri erau finanțate de o fundație conectată la Soros.

Conform documentelor obținute de OCCRP, printre care se numără interceptări telefonice realizate de poliție și documente depuse în instanță, Steinmetz a făcut presiuni mari pentru a exploata vechea mină, ajungând inclusiv la vârful Guvernului României.

Steinmetz se asociase cu Tal Silberstein. Cel din urmă se număra printre consultanții politici apropiați de Călin Popescu Tăriceanu, care din poziția de prim-ministru a promovat exploatarea minieră. Documente nepublicate până acum sugerează că Steinmetz ar fi achitat nota de plată a lui Silberstein pentru serviciile prestate de acesta în campania de realegere a lui Tăriceanu din 2008.

Deși nu avea nicio funcție în cadrul Gabriel Resources, Tal Silberstein era conectat la fluxul de informații legate de proiectul minier. De exemplu, în 2010, acesta primește un e-mail de la avocatul Robert Roșu de la casa de avocatură Țucă-Zbârcea care avea ca atașament Studiul de Evaluare a Impactului asupra Mediului (EIA) pentru proiectul Roșia Montană.

Țucă-Zbârcea și Asociații este casa de avocatură care ulterior a reprezentat Gabriel Resources în procesul de arbitraj împotriva statului român.

În email-ul obținut de reporterii OCCRP, casa de avocatură sugera o soluție optimă pentru succesul proiectului minier. Guvernul român să emită un act legislativ care să spună că proiectul nu mai are nevoie de un nou certificat de urbanism pentru ca evaluarea de mediu să meargă înainte. La momentul schimbului de email-uri procedura era suspendată încă din 2007.

Șase ani mai târziu, în 2013, soluția sugerată se materializează. Premierul Victor Ponta inițiază un proiect de lege care, printre alte prevederi, conținea și un articol care menționa exact acest sugestiile din acel email.

Nu e singurul episod în care Tal Silberstein și casa de avocatură discută despre proiectul din Apuseni. În 2013, un alt avocat tot din cadrul Țucă-Zbârcea îi scrie lui Silberstein în legătură cu o viitoare întâlnire a boardului Gabriel Resources. Avocatul spune că firma era interesată să-și mărească numărul de opțiuni la Gabriel Resources care la acel moment erau cotate la 250.000.

Este vorba despre opțiuni de acțiuni, ceea ce înseamnă că avocații aveau un contract în care negociaseră că vor cumpăra cele 250.000 de acțiuni la un preț fix, chiar dacă prețul de pe bursă ar fi crescut. Asta nu înseamnă însă că Țucă-Zbârcea dețineau acțiuni, dar dovedește că aveau un contract ferm prin care puteau cumpăra sau vinde acțiunile. De altfel, casa de avocatură a precizat într-un răspuns oficial către OCCRP că nu a deținut acțiuni la Gabriel Resources.

Silberstein a continuat ulterior să realizeze campanii politice în Europa care repetau afirmațiile lui Steinmetz potrivit cărora Soros manipula din umbră evenimentele de pe scena politică – o teorie a conspirației care a câștigat teren în următorul deceniu și care a fost masiv amplificată de ultra conservatorii din Europa și SUA.

Eforturile lui Steinmetz de a lansa proiectul minier au eșuat, iar Tăriceanu a fost investigat în cazul Roșia Montană. Ipoteza procurorilor era că Beny Steinmetz l-ar fi plătit pe fostul premier pentru a da drumul proiectului minier. Direcția Națională Anticorupție a închis investigațiile pentru că n-a adunat suficiente probe care să demonstreze mita, sau traficul de influență.

Între timp, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a condamnat pe Steinmetz și Silberstein pentru acte de corupție, într-un caz de înșelătorie imobiliară fără legătură cu proiectul din Apuseni. În acest caz, Tăriceanu a fost acuzat de mărturie mincinoasă, dar a fost achitat ulterior. În schimb Steinmetz rămâne un fugar ce se sustrage unei condamnări la cinci ani de închisoare și este dat în urmărire de Poliția Română.

În ianuarie 2022, la o lună după condamnarea din România, un tribunal elvețian l-a găsit pe Steinmetz vinovat de mituirea unor oficiali din Guineea cu scopul de a obține controlul asupra unei bogate mine de fier din această țară vest-africană. 

Și în acest caz, Steinmetz l-a acuzat de interese tot pe Soros. În 2017, în statul New York, omul de afaceri a deschis un proces în care îi solicita lui Soros despăgubiri de 10 miliarde de dolari. Filantropul era acuzat că s-ar fi folosit de fundația sa pentru a finanța organizații ce se opuneau controversatului acord minier din Guineea. Procesul inițiat de Steinmetz a eșuat în octombrie 2021, când un judecător american i-a respins cererea.

Steinmetz a făcut apel la condamnarea sa în procesul din Elveția, afirmând că va merge până la curtea supremă a țării. De asemenea, s-a adresat și tribunalelor internaționale pentru a contesta condamnarea primită în România și anularea licențelor de exploatare de către guvernul din Guineea.

Procesul din Guineea pare să se fi încheiat la începutul anului 2022, când instanța a hotărât că există „dovezi covârșitoare” că firma lui Steinmetz oferise mită, deși avocații lui Steinmetz au solicitat casarea verdictului. Prin intermediul unui purtător de cuvânt, Steinmetz a declarat că „nu a fost niciodată implicat în acte de corupție în Guineea“.

Cianura versus vestigiile istorice

Roșia Montană se află în prezent sub protecția UNESCO, iar exploatarea minieră este oprită de peste două decenii. Activiștii ecologiști s-au opus relansării minei, îngrijorați de vestea că pentru a extrage aurul din minereul fărâmițat trebuia folosită cianura, o substanță extrem de toxică. La începutul lunii martie a acestui an, un tribunal internațional a pus punct cazului și a respins solicitarea de despăgubiri formulată de societatea care dorea să exploateze metalul prețios.

Când Steinmetz a achiziționat pachetul de acțiuni la Gabriel Resources, compania care deținea drepturile de exploatare, acesta a apelat la Tal Silberstein. Cei doi s-au întâlnit în România în 2006, devenind apoi prieteni, potrivit mărturiei date chiar de Silberstein în fața procurorilor. Interceptările telefonice realizate de poliție și obținute de OCCRP ilustrează relația strânsă dintre cei doi bărbați – care a inclus ocazional momente de tensiune și, într-un caz, acuzații privind un apel telefonic matinal dat de un Silberstein care ar fi fost în stare de ebrietate.

În ciuda dezacordurilor dintre ei, Silberstein pare să fi fost biletul lui Steinmetz către vârful sferei politice din România.

Documente din dosarul penal, denumit generic Ferma Băneasa, arată că Silberstein a avut întâlniri pe teme de strategie cu Tăriceanu la sediul guvernului român. Câțiva martori au afirmat că cei doi au devenit buni prieteni, fostul premier participând la petreceri organizate de Silberstein în Israel.

În același timp în care punea la cale strategii și se întâlnea în privat cu Silberstein, Tăriceanu a luat măsuri în sprijinul proiectului minier al lui Steinmetz de la Roșia Montană.

În 2007, parlamentarii români au propus o lege care interzicea utilizarea tehnologiei cu cianură, considerată necesară la Roșia Montană. Fostul premier a intervenit semnând un punct de vedere juridic prin care guvernul își exprima opoziția față de interdicția propusă, punct de vedere care a fost ulterior respins.

În acel an, Tăriceanu candida pentru a fi reales, iar Silberstein lucra în calitate de consultant pentru Partidul Național Liberal. Alături de Silberstein, în campanie erau implicați alți doi consultanți politici – Arthur Finkelstein și George Birnbaum. 

OCCRP a descoperit că toți trei erau plătiți de Steinmetz în același timp în care îl consiliau pe Tăriceanu în campania de realegere.

După plecarea din funcția de prim-ministru, Tăriceanu a devenit președintele Senatului României. În 2010, acesta a contribuit la blocarea eforturilor de includere a Roșiei Montane pe lista siturilor protejate din Patrimoniul Mondial al UNESCO, refuzând să permită trimiterea documentației necesare către organismele de resort. Fostul premier a susținut că solicitarea privind documentele nu a fost prezentată în mod corespunzător.

Tăriceanu a fost cel care l-a pus în legătură pe Silberstein și cu cel care urma să ocupe funcția de prim-ministru la acea vreme, social democratul Victor Ponta. După întâlnirea cu Silberstein, Ponta a elaborat și a propus un proiect de lege care ar fi pregătit terenul pentru relansarea proiectului minier de la Roșia Montană.

Inițiativa legislativă propusă de PSD a declanșat cele mai mari proteste din România de la sfârșitul comunismului, în 1989. Printre organizațiile care se opuneau propunerii s-au numărat ONG-uri finanțate de filiala din România a Fundației pentru o Societate Deschisă, pe care Soros a înființat-o în 1993 pentru a sprijini programe ce vizau „construirea de democrații incluzive și dinamice”. 

Rețeaua Open Society Foundations finanțează programe pe teme precum educația, reforma juridică și jurnalismul. OCCRP se numără printre miile de organizații care au primit granturi, dar fondurile respective nu au fost folosite pentru documentarea sau scrierea articolelor din această serie.

Deși retorica anti-Soros nu a fost prezentă în campaniile politice ale lui Tăriceanu, fostul premier l-a atacat pe miliardar câțiva ani mai târziu.

Într-un interviu la Antena 3 din 2018 , Tăriceanu l-a acuzat pe Soros că ar fi vrut să înlocuiască „sistemul de democrație parlamentară care se bazează pe votul majorității cetățenilor cu democrația manifestațiilor de stradă, unde o minoritate gălăgioasă dorește să-și impună punctul de vedere în pofida majorității legitimate bineînțeles prin alegeri libere”.

„Prin această rețea enormă de ONG-uri pe care le-a susținut în foarte multe părți ale lumii [Soros a reușit, n.red.] să ducă la o slăbire a instituțiilor fundamentale ale statului și a încrederii publice în aceste instituții”, a declarat Tăriceanu în interviul de acum șase ani.

La vremea aceea, astfel de acuzații deveniseră o cutumă imediat ce extremiștii conservatori au preluat mitul conform căruia Soros ar manipula în secret evenimente cu impact global, influențând lideri politici și mișcări sociale pentru a-și ataca dușmanii. 

Foștii consilieri politici ai lui Tăriceanu – Silberstein, Finkelstein și Birnbaum – au jucat un rol major în răspândirea acestei teorii.

Teoria Conspirației Globale

Foto: Kevin G. Hall (OCCRP)

Soros a devenit personal central pentru teorii ale conspirației în întreaga lume.În 2017, Silberstein era consultant pentru un partid politic din Austria condus de fostul cancelar Alfred Gusenbauer. Ziarul austriac Profil a descoperit că Silberstein se afla în spatele unor grupuri de Facebook care postau materiale anti-Soros, ce vizau opoziția și conțineau mesaje cu caracter xenofob și antisemit,

La vremea aceea, Gusenbauer deținea funcția de director al companiei Gabriel Resources, compania care deținea licența de exploatare asupra minei de aur din România și care era controlată de Steinmetz

„«Metoda Silberstein» a devenit un fel de sinonim pentru campaniile murdare” din Austria, a declarat pentru OCCRP Thomas Hofer, un consultant politic austriac care a urmărit scandalul din Viena și l-a analizat pentru OCCRP.

În aceeași perioadă, în 2017 și 2018, Birnbaum și Finkelstein conduceau campania de realegere a lui Viktor Orbán, premierul autoproclamat „iliberal” al Ungariei, țară de origine a omului de afaceri evreu, George Soros.

Campania electorală a lui Orbán a fost amplu criticată pentru antisemitism, deoarece a constat în afișe, panouri publicitare și reclame radio cu sloganuri precum: „Nu-i permiteți lui Soros să fie cel ce râde la urmă”. Alegătorii erau constant avertizați cu privire la un „Plan Soros” ce promova o agendă liberală care ar fi adus un șuvoi de imigranți în Europa.

Ideea a funcționat atât de bine în alegerile din 2018 încât Orbán a folosit-o din nou în 2022. Teoria anti-Soros a conspirației continuă să câștige teren și peste ocean, în Statele Unite ale Americii.

Victoriile politice ale lui Viktor Orbán au fost o sursă de inspirație convingătoare pentru analistul politic american de extremă dreapta Tucker Carlson. Acesta a călătorit la Budapesta pentru a realiza documentarul„Hungary vs. Soros: Fight for Civilization” („Ungaria vs. Soros: Bătălia pentru civilizație”). Producția, lansată în 2022, pretinde să arate cum „Soros duce un război cultural și politic cu Occidentul, dar și-a întâlnit rivalul în persoana premierului ungar Viktor Orbán”.

Însă pentru Steinmetz, Soros nu reprezintă doar o amenințare politică. Acesta pare să creadă că bogatul nonagenarian se află de asemenea în spatele problemelor sale din țări precum Guineea, unde proiectul minei de fier derulat de compania Beny Steinmetz Group Resources a fost stopat, sau România, unde Gabriel Resources a pierdut bătălia pentru zăcămintele de aur și argint de la Roșia Montană.

„Cred că dorește să controleze lumea și el decide ce este alb, ce e negru, ce e bun și ce e rău”, a declarat Steinmetz în 2017 în fața tribunalului Băncii Mondiale. „Și-a pus toată puterea, toate forțele, împotriva mea, împotriva lui Beny Steinmetz.”

Autori: Paul Radu (OCCRP) și Jonny Wrate (OCCRP)