Context.ro a urmărit negocierile pentru acordul privind mineralele rare SUA-Ucraina și a apelat la experți pentru a înțelege ce presupune pentru fiecare țară forma finală a acestuia.

Pe de o parte, problemele de comunicare cu președintele american Donald Trump nu sunt surprinzătoare în lumina noii politici agresive a Statelor Unite; pe de altă parte, succesul unui posibil acord privește viitorul și redresarea Ucrainei.

Cum s-a schimbat contractul 

Cea mai criticată versiune a acordului (de la sfârșitul lunii martie 2025) a împins negocierile dure de până atunci la un nou nivel. Mustafa Nayyem, fostul șef al Agenției ucrainene pentru restaurare și dezvoltarea infrastructurii, care a publicat un draft al acordului și analiza sa, spune că această nouă versiune „obligă în mod direct Ucraina să ofere Statelor Unite întâietate în accesul la proiectele din sectorul minier, infrastructură și logistică”.

În plus, acest draft de acord între Ucraina și guvernul SUA proclamă crearea așa-numitului Fond de Investiții pentru Reconstrucție. Nayem îl numește un „acord strict corporativ”.

„Concepția este simplă: SUA ia decizii, Ucraina transferă resurse și își asumă obligații. Fondul la care se face referire în acord nu este un cont pentru ajutorul donatorilor, nu este un program de cofinanțare și nu este o platformă de granturi. Este un instrument clasic de investiții: cu rentabilitate, unități de participare, riscuri, manageri și o logică complet clară – cine gestionează, beneficiază”, a scris el.

Nayyem este fost deputat și activist anticorupție. Și susține că proiectul i-a parvenit „nu din surse din guvernul ucrainean sau american”. Cu toate acestea, potrivit Financial Times, după această scurgere de informații, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a instruit Serviciul de Securitate al Ucrainei să testeze unii funcționari cu poligraful.

„Toată lumea poate vedea că este vorba de o constrângere. Este șantaj și jaf”, spune franc și Serhiy Fursa, broker de investiții, expert financiar și publicist ucrainean, într-un comentariu pentru Context.ro.

„Acest acord nu este despre investițiile americane. Prin el, americanii încearcă să pună Ucraina în dependență de datorii. De fapt, americanii nu au niciun interes să investească bani în Ucraina. Avem dreptul să nu semnăm un astfel de acord”, continuă expertul financiar.

În opinia sa, nimic la nivel global nu depinde cu adevărat de acesta, cu excepția propriei atitudini a lui Trump față de Ucraina.

„Principalul lucru este să purtăm negocieri constante. Doar să prelungești aceste discuții, iar apoi să spui: „nu este profitabil pentru noi, haideți să decidem în alt mod”, spune Serhiy Fursa, care crede că versiunea actuală a acordului nu ar trebui semnată.

Merită reamintit faptul că acordul a suferit numeroase modificări conceptuale. Dacă ne uităm la cronologie, în februarie 2025, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a adus Ucrainei o versiune care nu convenea Kievului din punct de vedere economic și nu conținea garanții de securitate. 

O săptămână mai târziu, SUA a predat Kievului o versiune „îmbunătățită” a acordului. Acesta includea o dispoziție privind un fond de 500 de miliarde de dolari pe care SUA ar trebui să îl dețină. Ucraina nu a acceptat nici acest acord. Ulterior, a apărut o versiune în 11 puncte – fără cifre sau obligații. Dar și aprobarea sa a fost anulată din cauza scandalului dintre Zelensky și Trump în Biroul Oval, la 28 februarie 2025.

„Trump vede întreaga lume ca pe un mare New York”

În general, situația cu Ucraina se încadrează în așa-numita nouă politică a SUA. Comparativ cu administrațiile anterioare, actualul curs al SUA pare mai fragmentat și mai imprevizibil.

Taras Zhovtenko, analist de securitate la Fundația pentru Inițiative Democratice, subliniază, într-un comentariu pentru Context.ro, că tacticile lui Trump sunt pur și simplu parte a stilului său de „negociere” în afaceri, la care încearcă acum să adere și în politica externă.

Potrivit expertului, pentru Trump, personal, jocul politic este o continuare a activităților de afaceri. Taras Zhovtenko a oferit o analogie interesantă. „Și el vede întreaga lume ca pe un mare New York, pentru el alte țări sunt obiecte imobiliare condiționate care fie aparțin acelorași dezvoltatori ca și el, fie pot fi cumpărate, „stoarse”.

Într-adevăr, această abordare permite să deruteze un adversar cât mai mult posibil și „să folosească slăbiciunea și confuzia în avantajul Ucrainei”, crede el.

„Acesta este un proces direct de reconstruire completă a tuturor fundamentelor politicii externe americane într-o formă în care nu am mai cunoscut această politică externă de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Înainte de aceasta, superputerea americană și activitatea globală au fost întotdeauna construite și s-au bazat pe aliați internaționali”, consideră analistul.

Într-o astfel de situație, când Ucraina este privită ca „un alt client”, el recomandă revenirea negocierilor la „planul afacerilor”, unde nu va fi loc pentru emoții, dar, în același timp, Kievul nu poate fi recunoscut ca având datorii.

Cine deține acum subsolul Ucrainei?

Compania IT ucraineană YouControl a analizat „Lista autorizațiilor speciale pentru utilizarea subsolului” a Serviciului de Stat pentru Geologie și Subsol din Ucraina. A reieșit că 2268 de societăți și 78 de persoane fizice au dreptul de a utiliza subsolul din Ucraina. Structura de acționariat a persoanelor juridice analizate include reprezentanți din 51 de țări.

În același timp, structura acționariatului a 351 de companii a înregistrat participarea capitalului străin din 51 de țări ale lumii, printre care Cipru, Țările de Jos, Elveția și Regatul Unit sunt în frunte.

39 de companii dețin permise speciale pentru 16 din cele 50 de minerale critice. „O parte semnificativă a permiselor speciale este concentrată în mâinile unor grupuri de companii cu persoane-cheie influente sau persoane aflate sub sancțiuni. De exemplu, grupul lui Dmytro Firtash deține permise pentru extracția de titan, vanadiu, scandiu și zirconiu, în timp ce societățile asociate cu Ihor Kolomoisky au permise speciale pentru minereuri de mangan”, au concluzionat analiștii YouControl, urmărind traseele celor mai cunoscuți oligarhi ucraineni.

„Practic, oligarhii noștri și-au nenorocit licențele. Într-adevăr, multe dintre ele au fost deja distribuite, dar majoritatea sunt „moarte” – cineva a „vândut” o licență, cineva pur și simplu nu a folosit-o niciodată. Pentru că mineritul necesită investiții uriașe și nu se știe dacă acestea vor da vreodată roade. 

Teoretic, dacă ar exista interes din partea americanilor, Ucraina ar putea confisca aceste licențe – dacă nu sunt utilizate. Dar acum nu există un astfel de interes”, a concluzionat Serhiy Fursa.

Ministerul Protecției Mediului și Resurselor Naturale din Ucraina nu a răspuns la cererea noastră de informații prin care am încercat să aflăm care sunt instrumentele la nivel legislativ pentru a proteja zăcămintele care conțin minerale critice, precum și algoritmul de extracție și respectarea standardelor de mediu.

Ce este atât de special la minereurile Ucrainei?

La începutul negocierilor cu SUA, Ucrainei i s-a vorbit despre „pământuri rare” și despre procedurile decizionale interguvernamentale. Aceste elemente sunt vitale pentru economia și securitatea națională a SUA, pentru că sunt utilizate în obținerea unei game largi de produse de înaltă tehnologie, inclusiv electronice, sisteme de apărare și surse de energie regenerabile.

Acestea fac parte dintr-un grup mai larg de „minerale critice” prevăzut în Legea energiei, care poate fi extins continuu, dar selecția se bazează pe criterii precum importanța pentru economia SUA sau securitatea națională, vulnerabilitatea lanțului de aprovizionare și importanța economică.

Dacă vorbim despre ceea ce ar putea fi interesant în Ucraina, atunci este vorba despre structura geologică – Scutul Ucrainean.

Astfel, în cadrul acestuia, se disting patru regiuni cu grafit: Berdychiv, Pobuzke, Kryvyi Rih și Pryazovia, unde sunt localizate aproximativ 100 de zăcăminte. „Barele de grafit din reactoarele nucleare sunt necesare pentru a controla reacțiile nucleare. Aceste tije au fost împrăștiate pe o distanță mare în timpul exploziilor de la centrala nucleară de la Cernobîl și au fost foarte periculoase”, a explicat pentru Context.ro Volodymyr Hrytsenko, licențiat în științe geologice și mineralogice, șef de departament la Muzeul Național de Științe Naturale din Ucraina.

În plus, există posibilitatea de a avea acces la rezervele de uraniu. Acesta este necesar pentru energia nucleară și producția de arme, iar cele mai mari depozite ale sale sunt situate în regiunea Kirovohrad.

Timp de mulți ani, Ucraina a fost văzută ca un potențial furnizor cheie de litiu. Rusia a preluat două din cele patru depozite de litiu ale Ucrainei de când a început o invazie la scară largă, în 2022. Acesta este un material esențial pentru bateriile utilizate în dispozitive care variază de la smartphone-uri și laptopuri la vehicule electrice.

Ucraina găzduiește cele mai mari rezerve explorate de minereu de mangan din lume. Cea mai mare parte a acestora se află în Bazinul de mangan Nikopol – în sudul Ucrainei, în regiunile Dnipropetrovsk și Zaporizhzhia.

Acestea sunt doar câteva exemple, dar se pune și problema protecției mediului. Dacă luăm cazul manganului, este posibilă refacerea ecosistemului după exploatare. „Există un zăcământ lângă Kovel, unde s-au format cariere uriașe. Acolo erau straturi de minerale – mangan și pirolusit. După exploatare, zăcământul a fost acoperit și plantat cu copaci. Ecologia poate fi complet restaurată, dar totul trebuie făcut cu înțelepciune”, a menționat omul de știință.

Dar Volodymyr Hrytsenko explică faptul că explorarea depozitelor în sine – cercetare, foraj și analiză – este o afacere foarte costisitoare.