Experiențele femeilor și bărbaților din România pe Tinder și Bumble. „N-aveam niciun ban în buzunar. M-am împrumutat cu 113 lei pentru un abonament premium”

Aplicațiile de dating s-au transformat dintr-o soluție simplă de a cunoaște oameni noi, într-un model de business, concentrat pe captarea timpului și a banilor utilizatorilor, susțin aceștia din urmă, citați de PressOne. 

Pe Cristina, aplicațiile de dating online au convins-o să investească și banii pe care nu-i avea.

„N-aveam niciun ban în buzunar. M-am împrumutat de la prietenul meu cel mai bun cu 113 lei pentru un abonament premium pe Bumble”, spune femeia de 37 de ani, care a plătit pentru o aplicație de dating pentru că avea impresia că algoritmul funcționează împotriva ei. Primea foarte rar match-uri și pentru un timp a crezut că face ceva greșit.

Nu a spus nimănui de abonamentul pentru care tocmai s-a împrumutat. „Era o formă de umilință pentru mine, dar mi-am pus un deadline, într-o lună să găsesc pe cineva”, relatează pentru PressOne.

După ce a plătit, a primit instant în inbox 280 de match-uri. Apoi încă 200 și încă 200. Nu are o explicație pentru asta, folosea aplicația în același mod din 2018. Mărturisește că „a fost eficientă varianta premium, că nu am mai stat să pierd ore în șir să caut în marea aia de oameni. Îi epuizam repede. Din 280 poate îmi plăceau doar 10 fizic și apoi îi triam și pe ei”, spune femeia.

Își descrie relația cu aplicația de dating ca pe „un shit show”, în care a avut parte „de cele mai nasoale interacțiuni”, pentru că „oamenii mint mult” și „ prin app-urile astea nu prea te potrivești cu celălalt”. De aceea, o dată la câteva luni ajungea la saturație. Dezinstala și instala aplicația frecvent, iar când era gata să renunțe, mai primea câte o notificare să se reîntoarcă.

„Mă enerva teribil. Dacă nu intram 3-4 zile pe aplicație, îmi trimitea notificare cu your likers are missing you, ca să mă atragă.”