Un batalion de voluntari oferă ajutor medical pe linia frontului din Ucraina. „Nu cred că e ceva ce mă poate dărâma mental mai mult ca moartea unui copil”

Mykyta Zavilinskyi își amintește cum a încercat să salveze un soldat rănit pe linia frontului din Ucraina, unde lucrează ca paramedic voluntar. Bărbatul rănit, aflat în orașul Avdiivka, din estul țării, a așteptat ore întregi să primească îngrijiri medicale adecvate, iar viața lui se scurgea. „Nu am putut să-l aducem înapoi”, a spus Zavilinskyi. 

Zavilinskyi, un fotograf profesionist în vârstă de 33 de ani din Kiev, a început să lucreze prin rotație, câte o lună, pentru Hospitallers, o organizație non-profit care oferă ajutor medical de urgență și face evacuări din prima linie, după ce Rusia și-a lansat invazia la scară largă în 2022. 

„Cu câteva luni înainte de începerea războiului, mi-am dat seama că ceva urma să se întâmple și că trebuia să îmi definesc propriul rol în acest scenariu”, a declarat el într-un interviu pentru Context.ro. „De asemenea, strângem noi înșine fonduri, interacționăm cu organizații donatoare ucrainene și internaționale, fundații caritabile și persoane fizice care ne ajută să acoperim anumite taxe și nevoi”.

De la înființarea sa în 2014, anul în care Rusia a atacat estul Ucrainei și a anexat Crimeea, Hospitallers a pregătit 940 de paramedici și în prezent 360 dintre ei lucrează pe frontul războiului în peste 50 de echipaje, potrivit site-ului său, sub sloganul: „De dragul fiecărei vieți”. 

De când Rusia a invadat Ucraina, alte sute de voluntari au fost instruiți de către echipajele de paramedici ale organizației, ajutându-i „în fiecare zi pe cei care au cea mai mare nevoie în linia întâi”, mai este precizat pe site-ul organizației.

Zavilinskyi este unul dintre ei. El lucrează de obicei în echipe de aproximativ șase persoane, ca parte a unui batalion medical. Tratarea și evacuarea răniților este esențială, dar reprezintă o provocare, a spus el, mai ales atunci când lucrurile nu merg conform planului. „De exemplu, uneori știm că există un soldat rănit… dar nu putem ajunge la el din cauza complexității situației tactice sau din alte motive”, a spus el. 

Zavilinskyi își amintește de ultima sa tură, când un soldat căruia trebuiau să îi ofere îngrijiri medicale era deja mort din punct de vedere clinic. În drum spre un centru de stabilizare medicală, „l-am resuscitat folosind toate mijloacele pe care le aveam la dispoziție”, a spus el. „Din nefericire, nu l-am putut aduce înapoi din moarte clinică. Este foarte dificil din punct de vedere emoțional”.

Ceea ce împiedică eforturile paramedicilor, a spus Zavilinskyi, este faptul că forțele rusești țintesc din ce în ce mai mult zonele în care batalioanele lor medicale au sarcina de a oferi ajutor medical soldaților răniți. „Are un efect de bulgăre de zăpadă. Numărul de vieți potențial pierdute poate crește”, a spus el.

El adaugă că vremea nefavorabilă poate, de asemenea, să îngreuneze munca. „Atunci când drumul se transformă în mlaștină, se ajunge la un punct în care singura opțiune de evacuare este de a căra noi soldații”, a spus el. „De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că soldații au adesea peste 80 de kilograme… și echipamente care trebuie, de asemenea, transportate.”

Un alt voluntar al Hospitaller, anestezistul Roman Shtybel, în vârstă de 27 de ani, a lucrat în unele dintre cele mai fierbinți locuri din Ucraina, inclusiv în Bahmut. 

Totuși, pe măsură ce războiul se prelungește, el a spus că lipsa de provizii medicale și de personal pe linia frontului devine critică și îngreunează eforturile de salvare a vieților. 

„Există o mulțime de nevoi, de la medicamente de bază la lucruri mai complexe și mai scumpe, cum ar fi dispozitive de vedere pe timp de noapte, vehicule ușoare blindate, echipamente electronice de război”, a spus el. 

Shtybel, care este din Ivano-Frankivsk, unde lucrează într-o unitate de terapie intensivă pentru copii la un spital, a spus că unele dintre cele mai dificile cazuri medicale cu care s-a confruntat în prima linie au fost leziunile la cap, care pot fi critice și, de asemenea, imprevizibile. 

„Am avut cazuri în care o rană aparent nesemnificativă a dus la moarte”, a spus el. „Au existat, de asemenea, cazuri în care a existat o fractură craniană semnificativă cu sângerare excesivă, iar persoana a supraviețuit.”

Munca de paramedic poate fi epuizantă din punct de vedere fizic și psihologic și dificil de echilibrat cu viața civică, a spus el, adăugând că experiența sa într-o secție de terapie intensivă, unde vezi frecvent „lucruri teribile”, l-a pregătit până la un punct. 

Să vezi copii murind în mijlocul războiului e totuși greu. „Nu cred că e ceva ce mă poate dărâma mental mai mult ca moartea unui copil”, a spus el.