Ucrainenii se tem că multe crime de război vor rămâne nepedepsite. „Abuzurile pe care le îndură prizonierii de război și civilii depășesc orice imaginație”

Odată cu intrarea în al treilea an de război pe scară largă al Rusiei în Ucraina, acuzațiile și dovezile privind crimele de război comise de forțele Moscovei continuă să se adune. Se depun eforturi internaționale pentru a urmări în justiție crimele, dar mulți sunt îngrijorați că majoritatea incidentelor nu vor ajunge niciodată să fie judecate.

Cele mai recente date ale Procuraturii Generale a Ucrainei arată că peste 125.000 de „crime de agresiune și crime de război” au fost comise de Rusia de-a lungul celor doi ani de război.

Unele dintre cele mai frecvente încălcări ale legilor de război convenite la nivel internațional sunt relele tratamente aplicate prizonierilor de război, crimele comise împotriva civililor, expulzarea civililor pentru muncă forțată și jefuirea proprietăților deținute de stat în teritoriile ocupate de Ucraina.

Tetiana Mishchenko, o pensionară în vârstă de 64 de ani și fostă economistă din regiunea Luhansk din estul Ucrainei, descrie crimele de război ca fiind „o oroare”, dar se teme că nu vor fi pedepsite.

„Abuzurile pe care le îndură prizonierii de război și civilii depășesc orice imaginație a unei persoane normale”, a declarat ea. „Este o oroare. Și există multă furie. Există o teamă că infractorii nu vor fi pedepsiți”.

De când a început războiul, jurnaliștii, forțele de ordine și mai multe organizații internaționale au documentat cu minuțiozitate potențialele crime de război, în speranța că într-o zi se va face dreptate.

„Dar cred că aceasta este o muncă foarte grea și minuțioasă, care va dura mulți ani. Multe decenii”, a adăugat Mishchenko.

Serhii Mytkalyk, co-fondator la Registrul criminalilor de război ruși, care înregistrează potențialele crime de război, a declarat pentru Context.ro că principala sarcină este „să colecteze și să documenteze toate crimele” și să facă legătura între numele indivizilor și crime.

„Identificarea criminalilor de război este o bună bază de dovezi pentru instituțiile și organismele internaționale”, a spus el, „deoarece vedem că una dintre modalitățile de a-i pedepsi este în cadrul Curții Penale Internaționale sau al unui tribunal special”.

La sfârșitul anului 2023, condamnările pentru crime de război au pălit în comparație cu numărul celor urmărite penal: 170 de ruși au fost acuzați oficial din peste 100.000 de proceduri penale pentru crime de război, a declarat Mytkalyk.

Crimele comise pe fronturile de război, a spus el, sunt, firește, dificil de investigat. De asemenea, unele proceduri penale se desfășoară în absență, acolo unde condamnările pentru persoanele găsite vinovate pot duce la restricții de circulație în afara Rusiei.

O tendință sumbră în ceea ce privește crimele de război comise de Rusia pe fondul conflictului actual este deportarea forțată a copiilor ucraineni în Rusia, în teritoriile controlate de Moscova, sau adopția forțată a minorilor de către familii rusești.

„Aceasta este politica Federației Ruse”, a declarat Kateryna Rashevska, avocat și expert la Centrul Regional pentru Drepturile Omului, adăugând că acest sistem „are ca scop eradicarea identității ucrainene”.

Anul trecut, Curtea Penală Internațională (CPI) a emis mandate de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin și al lui Lvova-Belova, ambii fiind acuzați de crime de război pentru deportarea ilegală a cetățenilor ucraineni, inclusiv a minorilor.

„Există doar două mandate de arestare, iar procurorii încă lucrează la colectarea de informații suplimentare”, a declarat Rashevska. „Până când Putin sau Lvova-Belova nu se vor afla fizic în fața Curții Penale Internaționale, nu va exista niciun început de proces – pentru că este imposibil să aibă loc un proces fără aceste persoane”.

Ucraina nu este membră a CPI, dar instanța a preluat investigarea unor potențiale crime de război comise de Rusia în Ucraina, inclusiv deportarea forțată a copiilor.

Întoarcerea copiilor în țara lor natală este un proces complicat și adesea de lungă durată. Mai multe organizații neguvernamentale ajută la reunirea copiilor deportați cu familiile, dar se concentrează adesea pe cazuri individuale, deoarece repatrierea grupurilor poate adăuga complicații. În plus, Rusia nu ajută la facilitarea întoarcerii minorilor.

„Când ai acces la copii, când ai acces la familiile lor, încă îți faci griji, știi cum arată, de unde vin, îți faci griji în legătură cu soarta lor”, a declarat Rashevska, adăugând că speră ca în acest an să se facă progrese la Curtea Penală Internațională, inclusiv să fie emise noi mandate de arestare.

„Cu cât documentăm mai mult crimele comise, cu atât mai multe argumente pentru ca instanțele penale internaționale să îl tragă la răspundere pe Putin pentru atacurile și crimele care se comit și pentru genocidul poporului ucrainean”, a adăugat ea.

Pentru Daria Khyzhniakova-Bilokon, o creatoare de conținut în vârstă de 33 de ani din micul oraș Gostomel, fiecare zi în care se trezește în timp ce războiul se prelungește este o chestiune de noroc, dar și un semn de speranță pentru viitor.

„Suntem norocoși să ne bucurăm de fiecare nouă zi”, a declarat ea pentru Context.ro din orașul vecin Bucea, care la începutul războiului a devenit un câmp de exterminare, un loc al crimelor de război comise în masă. „Oamenii reconstruiesc și pictează. Aceste garduri care au fost străpunse de gloanțe… le-au vopsit cu flori.”

„Aceasta este motivația de a merge mai departe… de a continua să muncească. Un strop de speranță că totul va fi bine”, a adăugat ea. „Nu reconstruim pentru ruși”.