Lupta pentru repatrierea copiilor strămutați continuă, în timp ce războiul Rusiei din Ucraina se prelungește

Mykhailo Lebedev avea 15 ani când forțele rusești au intrat în Mariupol și l-au separat de surorile sale. Spre deosebire de numeroșii copii din Ucraina care au fost strămutați în Rusia sau în teritoriile deținute de forțele Moscovei, adolescentul a avut noroc că a scăpat.

De când Rusia a invadat Ucraina în urmă cu doi ani, peste 19.000 de copii ucraineni au fost strămutați ilegal sau deportați în Rusia, potrivit Dariei Kasyanova, șefa Organizației ucrainene pentru drepturile copilului (Ukrainian Child Rights Network). 

„De fiecare dată când aducem copii înapoi, aflăm de la aceștia despre alții pentru care nu existau încă informații”, a declarat ea într-un interviu pentru Context.ro. „În fiecare zi primim informații potrivit cărora copiii continuă să fie scoși din teritoriile ocupate.” 

„Este important să înțelegem că statisticile oficiale și cele operaționale pot diferi semnificativ”, a adăugat ea.

În ciuda eforturilor continue ale Organizației ucrainene pentru drepturile copilului și ale organizației Salvați Copiii din Ucraina, care au lansat proiectul comun „Way Home”, care are ca scop localizarea și întoarcerea copiilor strămutați în Rusia sau în zonele ocupate și reunirea acestora cu familiile lor – doar o mică parte dintre ei au fost repatriați în timpul războiului. 

„Până în prezent, noi… am repatriat 143 de copii”, a declarat Kasyanova. „Aceștia sunt copii de pe teritoriul Rusiei, de pe teritoriile ocupate din Ucraina și Crimeea”. 

În luna martie a anului trecut, Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pe numele președintelui rus Vladimir Putin și al comisarului său pentru drepturile copilului, Maria Lvova-Belova, pentru ceea ce a descris ca fiind deportarea și transferul „ilegal” de copii din zonele ocupate ale Ucrainei în Federația Rusă.

Lebedev din Mariupol, care are acum 17 ani, este unul dintre ei. 

După ce părinții lui Lebedev au murit în 2014, în urma unor boli incurabile suferite de amândoi, el a fost plasat într-un internat, unde a locuit până în 2021, când a fost mutat într-un mic centru de plasament. Era un cămin care funcționa normal, dar, deși tutorele său se purta cu căldură cu el, puteau fi și agresivi. 

„De îndată ce armata rusă a intrat în oraș, părerea asistentei sale maternale s-a schimbat foarte mult”, își amintește el. „A început să spună că a fost bine că Rusia a invadat. Ea a spus că nu va mai exista Ucraina”. 

El a adăugat că asistenta sa maternală a început, de asemenea, să ridice mâna la copiii de acolo și, ocazional, îi lovea dacă nu o ascultau.

Cele trei surori mai mari ale lui Lebedev au plecat din Mariupol după începerea războiului, dar din punct de vedere legal nu exista posibilitatea de a-l lua cu ele pe fratele lor, deoarece acesta era încă minor. „I-am cerut asistentei maternale să mă lase să merg cu ele, dar a refuzat”, a spus el.  

Fără surorile sale în apropiere, adolescentul s-a luptat să se adapteze la noua realitate sub ocupația rusă. „Înainte de toate acestea, am trăit într-un oraș ucrainean”, a spus el, „iar apoi nu am putut nici măcar să spun „bună dimineața” într-un magazin în ucraineană – totul a devenit rusesc.” 

„A fost foarte dificil să mă adaptez la toate acestea din punct de vedere psihologic”, a adăugat el. „Mai ales când te plimbi prin oraș, când vezi casele avariate din jurul tău”. 

Lebedev a spus că surorile sale – de care îi era dor și pe care ar fi vrut să le vadă – i-au cerut în repetate rânduri tutorelui său să îl lase să plece, dar ea a continuat să refuze. „Am vrut să părăsesc această casă pentru a merge pe teritoriul controlat de Ucraina”, a spus el. 

Anul trecut, în ciuda faptului că tutorele său legal se opunea acestei idei, Lebedev s-a înscris la un colegiu tehnic din Mariupol și, în cele din urmă, a părăsit casa în care fusese plasat. „M-am dus să locuiesc într-un cămin administrat de instituția mea de învățământ, iar ea m-a lăsat să plec”, a spus el, adăugând că mutarea sa a înfuriat-o. 

Relația lor s-a deteriorat și, deși persoana care îl găzduia la acea vreme primea o alocație financiară pentru îngrijirea sa din partea autorităților de ocupație, Lebedev nu a văzut niciunul ban, spune el. „Dar ea nu mi-a dat nimic pentru a trăi… m-am dus să lucrez” cu jumătate de normă ca barman într-o cafenea.

Autoritățile ocupante au început să sugereze că, dacă adolescentul nu se va întoarce la tutorele său, ar putea fi trimis la un orfelinat din Rusia – un potențial bilet numai dus pentru un băiat aflat în pragul maturității.  Între timp, surorile sale au continuat să încerce să-l scoată de acolo. 

Sora lui, Anastasia, în vârstă de 18 ani, a contactat-o apoi pe Anastasiia Khaliulova, un asistent social de la proiectul Way Home, care este, de asemenea, din Mariupol.  Khaliulova și echipa sa l-au ajutat pe fratele ei să fugă din orașul ocupat. „A fost dificil să plec”, își amintește el despre controalele scrupuloase din punctele de control rusești. 

În decembrie anul trecut, a reușit să fugă în Polonia vecină și apoi s-a întors pentru a se reuni cu surorile sale într-o zonă neocupată din Ucraina. În prezent, el studiază construcții la un colegiu care a fost mutat din Mariupol în Khmelnytskyi, în vestul Ucrainei.  „Surorile mele Anastasia și Diana sunt cu mine, iar Masha a plecat în Statele Unite, dar ținem legătura cu ea”, a spus el.

Khaliulova, de la proiectul Way Home, a menționat că repatrierea copiilor poate fi un proces lent și dificil, în special în cazul orfanilor. 

„Pentru astfel de copii, trebuie să făcută o împuternicire, de obicei nu au unde să se întoarcă în Ucraina”, a spus ea. „Dacă un copil se află în Rusia, fie o rudă, fie o persoană de încredere se duce să-l ia. Dacă copilul nu are pe nimeni, căutăm o persoană care poate merge acolo să îi ia”.

Khaliulova a mai spus că există riscuri în ceea ce privește repatrierea copiilor. „Orice călătorie de acolo este un risc și o provocare”, a spus ea. „Este întotdeauna destul de dificilă și plină de nervi”.

„Din păcate, există copii care își spun povestea abia după un an și sunt gata să lase pe oricare dintre specialiști să vină la ei”, a declarat Kasyanova, șefa Organizației ucrainene pentru drepturile copilului. „Cu cât situația este mai dificilă, cu atât mai dificilă este reabilitarea”.

Kasyanova a spus că multe organizații internaționale nu au întotdeauna competențele adecvate pentru a ajuta la repatrierea copiilor și că Ucraina caută acum țări terțe care să poarte potențiale negocieri cu Rusia pentru a facilita întoarcerea minorilor. 

„Ei spun că nu au niciun mecanism eficient”, a adăugat ea. „Acum, principala noastră sarcină este să găsim un astfel de mecanism, să înțelegem cum să aducem înapoi un număr mare de copii. Nu unul, nu doi, nu trei copii, ci, de exemplu, o mie de copii deodată.”