Ce-i așteaptă pe românii fără adăpost din Paris, unde Jocurile Olimpice 2024 vor aduce o invazie de turiști

Milioane de oameni vor sărbători, la vară, Jocurile Olimpice (JO) de la Paris, un simbol al excelenței în sport și al triumfului spiritului uman. Orașul Luminilor va găzdui cei mai buni sportivi ai planetei, șefi de stat și de guvern, și turiști care dau și 1.000 de euro pentru o noapte de cazare. Însă dincolo de fastul evenimentului, există și-o altă realitate, cea a  oamenilor fără adăpost, care se încălzesc cu lemne de foc, primesc mâncare de la ONG-uri și trăiesc din muncă la negru sau cerșesc la intrarea în supermarketuri și metrou. Mulți dintre ei sunt din România. Cei care nu au un adăpost fix și își trasează zilnic propria hartă a Parisului sunt acum în pericol să fie evacuați, pentru a le face loc turiștilor. Am vorbit cu ei, cu ONG-uri și autorități, ca să aflăm ce înseamnă pentru persoanele fără adăpost ediția din acest an a JO, găzduită în perioada 26 iulie – 11 august. 

• România își dorește să trimite la Jocurile Olimpice (JO) 2024 de la Paris 100 de sportivi și, odată cu ei, câteva oficialități*. Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la prima medalie olimpică obținută de România la Jocurile Olimpice. 

E sfârșit de februarie la Paris. O zi înnorată, de primăvară instabilă. În zona Bastiliei, în fața unui supermarket, Costică, un bărbat înfofolit cu mai multe rânduri de hanorace stă pe un scaun pliant. La picioarele lui, acoperite cu o pătură, stă cățelușa Larisa. Costică s-a născut în 1957, în județul Vaslui. A absolvit o profesională cu profil mecanic agricol și spune că până prin anii ‘90 a lucrat în domeniu.

Domnul Costică și cățelușa Larisa stau în fața unui supermarket (foto: Andrada Lăutaru)

Lumea care trece îi dă bonjour, ça va? Bărbatul le zâmbește.

Lângă el, are un cărucior de supermarket în care și-a încărcat toată viața: actele, cheia de la lacătul cu care încuie cortul în care locuiește, câteva haine, pături, ceva mâncare pentru el și pentru cățelușa Larisa. 

Costică vine mereu în locul ăsta, deja lumea îl știe și-l salută, inclusiv elevii de la școala din apropiere și polițiștii care patrulează călare. Iar angajații magazinului îl lasă să-și încarce telefonul înăuntru. 

„Eu am venit pentru problemele și necazurile pe care le-am avut…”, spune el. „Poate, poate m-oi descurca. Și spre mirarea mea am rezistat.” 

A fost o perioadă urâtă, spune. „Greu trece timpul, când te gândești că ai avut o altfel de viață… .”

În Franța, oamenii fără adăpost sunt vizibili peste tot: în galeriile de la metrou, în parcuri, în jurul gărilor, în fața supermarketurilor, printre coloanele universității Sorbona sau, pur și simplu, pe pervazul unor geamuri mai generoase din clădiri nelocuite.  La fel ca în România, adăposturile puse la dispoziție pentru ei de autorități nu sunt suficiente sau accesul la ele este dificil. 

Peste 330.000 de oameni fără adăpost trăiesc în Franța. Numai în jurul Parisului se estimează că sunt câteva zeci de mii, o parte dintre ei, emigranți din România.

Dar realitatea asta n-a pus-o nimeni în cifre exacte, nici autoritățile, nici ONG-urile. 

Costică a venit în Franța acum vreo „15-16-17 ani, cu o promisiune de serviciu”. A lucrat un timp scurt, apoi firma s-a desființat. Alături de el, în ultimii 14 ani, a fost cățelușa Larisa, pe care i-a lăsat-o o familie de români cu care s-a întâlnit aici. 

Vrea s-o ajute pe cea mai mare nepoată să intre la facultate

„M-au văzut că sunt necăjit rău și au aflat povestea mea: soția bolnavă și eu cu lucrul înșelat, nu aveam nicio șansă să mă mai întorc în țară”, povestește bărbatul. „Și mi-au spus: n-ai să reușești altfel, că de lucru nu mai găsești, dar ia-ți un cățel și stai jos la drum. El era cu un iepuraș. Nu trebuie să spui nimic, stai jos cu cățelul, că vin ei la tine. Îți dă pentru tine, să ai de mâncare, pentru cățel.”

Cățelușa Larisa (foto: Andrada Lăutaru)

De când a primit-o pe Larisa, asta face. Stă pe stradă de după-amiaza și până când se întunecă, dacă nu are dureri și nu plouă. În timp ce vorbim, începe ploaia. Deschide o umbrelă mare, care îi acoperă pe el și pe Larisa.

„Nu îmi place să deranjez”, spune el, „să zic: s’il vous plaît.” 

Costică spune că a auzit de Jocurile Olimpice, dar că nu-l interesează prea mult. Prioritatea lui e să strângă bani ca să trimită acasă. De-a lungul anilor, i-a trimis mamei lui până când s-a stins, apoi soției. Acum este văduv și vrea s-o ajute pe cea mai mare nepoată să intre la facultate. E ultima dată când rostul vieții lui gravitează în jurul familiei. Apoi, are viitorul conturat pentru el: „mă întorc în țara mea. Nu vreau să-mi las oasele pe aici”, spune el.

Acasă, în România, îl așteaptă „o căsuță mică, la țară”. Acasă, în România, familia lui nu știe că locuiește pe străzile Parisului.

Între timp, la aproximativ 15 minute de locul în care stă pe stradă cu Larisa, pe Costică îl așteaptă cortul care reprezintă casa lui din Franța. Îl dor picioarele de la diabet și merge încet, cu pași mici. Cortul și l-a cumpărat ca să nu stea în ploaie, în zăpadă, în vânt.

Domnul Costică și cățelușa Larisa s-au refugiat sub o umbrelă (foto: Andrada Lăutaru)

Jocurile Olimpice ar putea lăsa oamenii vulnerabili fără apă și fără mâncare

Pentru Costică urmează o vară grea. Oamenii ca el sunt dați la o parte, ca să nu-i deranjeze vizual pe turiști, spun ONGștii francezi. Asociațiile care luptă pentru drepturile persoanelor vulnerabile vorbesc despre o curățenie socială (nettoyage social – franceză) aflată acum în desfășurare în capitala Franței. Măsurile acestea, care presupun și relocarea a mii de oameni, ar putea acutiza unele probleme deja existente: dreptul la locuință, accesul la educație, la servicii de sănătate, și chiar dreptul la hrană, pentru că evenimentul ar putea împiedica ONG-urile să le distribuie apă și mâncare celor vulnerabili. Poliția poate folosi ordonanțe „pentru a interzice distribuirea de alimente sau pot să decidă orice într-un interval de câteva ore”, spune Anthony Ikni, directorul general al Asociației CNDH Romeurope. 

Ikni este și reprezentant Reversul medaliei (Le revers de la médaille – franceză), un grup ce reunește peste 80 de ONG-uri care militează pentru drepturile omului. Conceptul Reversul medaliei s-a născut acum 12 ani, la Jocurile Olimpice găzduite atunci de Londra, pentru a vorbi despre riscurile la care sunt expuse persoanele vulnerabile în timpul unei competiții de o asemenea anvergură. Pe 1 noiembrie 2023, câteva zeci de voluntari ai asociațiilor au protestat la Paris, în fața Comitetului Organizator al Jocurilor Olimpice 2024 (COJOP) și le-au cerut organizatorilor evenimentului și autorităților franceze să ia măsuri pentru protejarea celor mai vulnerabili.

Anthony Ikni, în biroul său din Paris (foto: Andrada Lăutaru)

4000 de persoane fără adăpost au fost deja relocate din Paris

Sub cupola Reversul medaliei, ONG-urile vorbesc și despre posibilitatea ca JO să lase în urmă un exemplu social pozitiv în lupta împotriva excluziunii, „demonstrând dorința de a lăsa moștenire o societate mai incluzivă”.

Dormitorul improvizat al unor persoane fără adăpost (foto: Andrada Lăutaru)

La mijlocul lunii martie, organizatorii JO 2024 i-au asigurat pe cei de la Reversul Medaliei că vor avea grijă că îngrijorările lor legate de evacuări și curățenie socială vor ajunge la Ministerul Afacerilor Sociale. 

Până acum, însă, autoritățile au relocat în jur de 4.000 de persoane vulnerabile din Paris în alte orașe ale Franței, a confirmat Prefectura Parisului pentru Context.ro. 

„Serviciile statului anunță că aceste persoane au fost orientate înspre alte regiuni. Marea majoritate sunt solicitanți de azil”, explică pentru Context.ro reprezentanții ONG-ului Médecins du Monde.

„Cu sau fără Jocurile Olimpice, am fi procedat în același mod”

Executivul le-a cerut prefecților să creeze așa-numite „centre de primire regionale temporare”, pentru a „decongestiona centrele de cazare din regiunea Île-de-France” (Île-de-France este una dintre cele 18 de regiuni ale Franței. Parisul este punctul central al acestei regiuni), în perspectiva Jocurilor Olimpice, notează Le Figaro. Iar Prefectura Parisului declară de asemenea, pentru Context.ro, că „centrele regionale create începând cu aprilie 2023 reprezintă o soluție suplimentară, care a completat posibilitățile din Île-de-France, în loc să le înlocuiască”.

O persoană fără adăpost doarme într-o stație de metrou (foto: Andrada Lăutaru)

CNN a scris despre aceste relocări încă din toamna anului trecut. O parte dintre persoanele relocate locuiau în campusuri improvizate. Raidurile au avut loc, notează Le Monde, în taberele de migranți și adăposturile persoanelor care nu au unde să locuiască. Mutarea persoanelor, inclusiv a solicitanților de azil, în centre regionale temporare ar elibera locuri de cazare pentru turiștii JO 2024, notează și The Guardian.

De altfel, Le Monde notează că „mai multe hoteluri folosite de SAMU social pentru a găzdui temporar persoanele care apelează la 115 s-au închis pentru a efectua lucrări și a reveni la activitatea hotelieră în așteptarea Jocurilor Olimpice”. 115 este numărul de urgență pus la dispoziție de către autorități, la care pot apela persoanele fără adăpost din Franța, pentru a cere soluții de locuire temporară. În primele zile ale lunii februarie, aproximativ 700 de persoane au sunat zilnic la acest număr, spun ONG-urile. Până la data publicării acestui articol, reprezentanții serviciului 115 nu au răspuns solicitării noastre, pentru a ne oferi mai multe date. 

Planul de relocare presupune că persoanelor care locuiesc pe străzi sau în adăposturi improvizate în Paris li se pune la dispoziție transport din capitală spre unul dintre cele 10 centre regionale de cazare deschise recent în țară. Acolo pot locui până la trei săptămâni, timp în care, Prefectura declară că se face și o evaluare a situației lor, explică Ikni. În general, este vorba de migranți sosiți recent în Franța, de oameni fără acte, de muncitori sau pensionari săraci, adaugă Ikni.

„Contrar a ceea ce spun unele asociații, noi nu ne implicăm într-o curățenie socială. Cu sau fără Jocurile Olimpice, am fi procedat în același mod: spațiul public nu poate deveni un loc demn de locuit”, declară reprezentanții Prefecturii din Paris, pentru Context.ro.

„Din experiența de pe teren, observăm că un număr important de persoane revin în zona pariziană, în ciuda faptului ca au fost trimise în alte regiuni”, adaugă Ikni. Asta pentru că, după cele trei săptămâni, rămân din nou fără adăpost. 

Într-un context social instabil, în care prețul chiriilor fluctuează, la fel ca locurile de muncă, tot mai multe persoane, chiar și cu calificări profesionale, riscă să ajungă pe stradă, spun experții. Pe de o parte, experții se uită la lipsa de adăpost „ca la un rezultat al eșecurilor din sistemele de sprijin și de servicii pentru menținerea veniturilor, ocuparea forței de muncă, sistemul penitenciar, protecția copilului, îngrijirea copiilor, îngrijirea copiilor adoptivi și îngrijirea bolnavilor mintal și a persoanelor cu diferite tipuri de dizabilități”. Fenomenul rămâne unul deosebit de complex, punctează cercetătorii din domeniul social. 

Chiriile și prețurile vor exploda, spun locuitorii Parisului, care deja simt scumpirile din ultima vreme. Au apărut și situații în care proprietarii i-au rugat pe chiriași să plece pe perioada JO sau chiar i-au dat afară, ca să le facă loc turiștilor care vor să închirieze atunci, notează presa franceză. 

Și alte măsuri luate în jurul Jocurilor Olimpice îi afectează pe cei vulnerabili. Au fost deja situații, chiar la începutul anului, în care poliția a emis mandate care împiedicau ONG-urile să ofere mâncare pe stradă, persoanelor fără adăpost, „pentru că oamenii stăteau la coadă, erau vizibili și asta genera haos în ochii autorităților”, spune Ikni.

„Ne bazăm pe asociații”, spune Andrei, un bărbat de 67 de ani cu pălărie neagră care stă pe un izopren, sprjinit de un zid, printre coloanele universității Sorbona. Lângă el, alte persoane fără adăpost și-au instalat câteva corturi. Andrei spune că asociațiile îl ajută cu o masă caldă. Doarme aici de aproape trei ani. Dar în Franța a venit pentru prima dată în urmă cu aproape 30 de ani. Povestește că, înainte de a ajunge în situația de acum, a lucrat, a fost și căsătorit. A rămas cu un sac de dormit, trei ghiozdane mici, un cărucior negru și o sacoșă de supermarket. „Mai am buletinul și ce vedeți.”

Domnul Andrei și locul unde doarme, printre coloanele Universității Sorbona (foto: Andrada Lăutaru)

Uneori, face voluntariat la Emmaus și la Abbé Pierre, două asociații parte din colectivul Le revers de la médaille. Astfel este, pentru câteva ore, mai puțin singur.

„Mai cânt și cu chitara, că sunt artist un pic”, spune el.

Prezența polițiștilor pe străzi, în număr mai mare, înseamnă și că artiștii stradali ca el și alte persoane care prestează servicii pentru a se întreține sunt în pericol să rămână fără aceste venituri. „Munca la negru va fi mai vizibilă și poate fi interzisă”, spune reprezentantul ONG-urilor. „Munca informală este un mod de viață pentru oamenii fără adăpost: să vândă flori culese din pădure, să adune plastice de pe stradă ca să le valorifice etc.”, adaugă Ikni.

În prezent, unele dintre persoanele fără adăpost trăiesc și din vânzarea ziarului Sans Abri (Fără adăpost – trad.), care vorbește în paginile publicate despre problemele lor – dar și despre alte subiecte de actualitate. Au posibilitatea de a-l cumpăra cu 50 de cenți ediția, iar prețul pentru vânzare este de 2-3 euro. 

Până la 45.000 de polițiști și jandarmi francezi sunt pregătiți să intervină în fiecare zi în timpul Jocurilor Olimpice, în timp ce 18.000 de soldați așteaptă, de asemenea, să fie mobilizați, potrivit cifrelor guvernamentale, notează Le Monde. 

„Eu nu o să stau pe timpul Jocurilor Olimpice aici. Nu vreau, nu am cum să stau. E cald, e vară, turiști pe la Tour Eiffel, în stânga, în dreapta … Când o să înceapă JO, aici o să fie curat, o să fie…”, spune Andrei. Apoi, se uită în jur și nu-și mai termină propoziția. Mai spune doar că el se mută rapid neavând multe lucruri. 

Cinci centre de zi din mijlocul Parisului, unde persoanele fără adăpost pot beneficia de o masă caldă, un duș și servicii de consiliere; două birouri de lăsat bagaje și zece puncte de distribuire a hranei aflate în perimetrul ceremoniei de deschidere sau în zona roșie vor fi închise pe perioada JO, conform Le Monde. Și alte spații comunitare vor fi afectate, mai notează ziarul francez. 

Jocurile Olimpice de la Paris vor rescrie modul de funcționare a capitalei Franței, de la prețuri, la modul în care se va desfășura transportul public, la locurile care vor fi închise sau supravegheate la cerința ca oamenii să lucreze de acasă. Guvernul francez spune că toate aceste măsuri sunt necesare pentru a diminua riscul unor atacuri teroriste. De-asta orașul trebuie să fie în alertă.

Ikni crede că „se poate asigura siguranța națională în timpul JO și respectând drepturile fundamentale ale tuturor oamenilor”. 

Străzi cu numele nevoilor 

„Parcă-s nimeni în drum”, spune de pe o altă stradă pariziană, Daniel, un bărbat de 69 de ani, sudor de meserie. A fost și în Belgia cu munca, înainte de a ajunge aici. „Multe pățește omul de când se naște și până moare”, rezumă povestea vieții lui – a ajuns fără serviciu, să se deplaseze cu cârje, văduv, sans abri (fără adăpost, n.red.). „Nu mă simt în apele mele, tot timpul te ferești de poliție… Să stai tot timpul cu frica în sân, că acum mă ia poliția”, spune el.

Domnul Daniel se ridică și face câțiva pași din când în când, să nu amorțească prea tare (foto: Andrada Lăutaru)

Pe o altă stradă, dintr-o zonă periferică a Parisului, întâlnesc un cuplu de aproximativ 60 de ani. Au ajuns acum două zile, au venit cu o dubiță, care le va servi drept casă, iar acum își construiesc un pat dintr-un pal închis la culoare. „Sunt lemne pe stradă, numai să fii în stare să le duci”, spune ea. 

Preferă să parcheze mașina pe străzi și să doarmă în ea. În parcări e mai periculos. Aleg străzi izolate, cu case nelocuite sau zone de depozit. „Dracu’ le știe numele, eu știu să merg (unde am nevoie – n.r.) așa, pe străduțe și ajung.” 

Cei doi fac naveta România – Franța de 17 ani. Anul lor se împarte în două: toamna, primăvara și la începutul verii stau în Franța, iar vara, când e prea cald și iarna, când e prea frig, se întorc acasă. Dar vremea nu-i predictibilă. În serile din martie,  temperaturile încă mai coboară și sub 0 grade. „Răbdăm, acum ce să facem?”

Cunosc Parisul după nevoi: știu unde să-și facă un duș gratuit, unde să campeze, unde să găsească de lucru cu ziua, de unde să-și cumpere ieftin alimentele. Gătesc în fața mașinii, au un mic kit de bucătărie cu ei. Cu 5-7 euro se aprovizionează serios, lucru pe care nu-l reușesc mereu acasă. Spun că e scump, dar și în România li se pare că mâncarea costă mult, uneori chiar mai mult decât în Paris, că de-aia au și plecat. „Românii noștri își bat joc de noi la salariul pe care ni-l dau. Dacă făceau 1.000 de euro salariul (de bază – n.r.) nu mai pleca nimeni din țară.”

O oală abandonată pe străzile Parisului (foto: Andrada Lăutaru)

În Paris trăiesc, în general, din vânzarea fierului vechi pe care îl găsesc pe străzi – „mai găsesc câte un fir de cablu, mai îmi dau oamenii care lucrează înăuntru, prin șantiere. Totuși e mai bine ca la noi acasă, că la noi acasă sunt probleme, dragă domnișoară”, spune el.

În timp ce vorbim, bărbatul bate cuie în lemnele care vor deveni un cadru de pat. Are la vedere și un fierăstrău, cu care a tăiat la dimensiunile potrivite bucățile de pal. O saltea e deja înghesuită, printre alte lucruri, în spatele mașinii. 

Cei doi au auzit că la vară au loc Jocurile Olimpice, dar în momentul ăsta nu știu dacă vor sta aici până atunci. „Știe Dumnezeu ce o să facem. Sunt mulți români aici. De fapt, toate națiile. Ce să facem, domnișoară dragă? Asta-i viața!”

Pe stradă, se trăiește de la o clipă la alta, explică și Anthony Ikni. În plus, majoritatea celor fără adăpost nu au acces la știri, mai ales într-o limbă străină. De aceea, ONG-urile încearcă să preîntâmpine potențialele probleme din perioada JO, fără a alerta populația fără adăpost. 

„Ne e clar că oamenii nu au nicio idee despre ceea ce urmează și una dintre datoriile noastre este să nu îi speriem. Dar, în același timp, avem responsabilitatea să-i prevenim legat de ceea ce urmează. Asta e dilema noastră: Ce să le spunem? Când să le spunem? Pentru ei este ceva departe, foarte departe. Este februarie acum și vorbim de iulie.”

*76 de sportivi români au confirmat până acum participarea la JO, dar România speră să trimită 100, conform presei. Oficialii prezenți vor fi anunțați doar înaintea Jocurilor, din motive de securitate.

Un dormitor improvizat în Paris (foto: Andrada Lăutaru)

O persoană fără adăpost a găsit un loc acoperit în care să petreacă noaptea (foto: Andrada Lăutaru)

O persoană fără adăpost cerșește la metrou (foto: Andrada Lăutaru)

Lucrări pe străzile Parisului (foto: Andrada Lăutaru)